ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CNSAS") a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L.N. să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică, verificarea, sub aspectul posibilei calități de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar, iar pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. Potrivit Notei de Constatare nr. DI/I/1299 din 28 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din orașul Mangalia și a mediului artiștilor plastici din Constanța, semnând Angajament sub numele conspirativ "P.". Reclamantul arată că activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub forma notelor informative, fiind menționate cu titlu de exemplu următoarele note: a) - "Miercuri 26 noiembrie 1980 l-am vizitat pe profesorul A. la domiciliu.

L-am găsit acasă împreună cu soția (oficiantă poștală în comună). Intenția mea era clară. Țineam să aflu dacă în spatele pasiunii și preocupării pentru yoga s-ar mai ascunde ceva - să spunem practicarea vreunui cult religios; Concluzia la care am ajuns este categorică - Nici vorbă de așa ceva! (...) În casă nici urmă de icoane sau alte obiecte care ar trăda practicarea vreunui cult. Casa este frumos mobilată și au o bibliotecă destul de bogată, formată din cărți de pe piața noastră. Nici o carte veche sau străină, cu excepția unui tratat de yoga tras la xerox - «Eu învăț yoga» de F. F. în limba franceză"; b) - "Ceea ce voiam să va consemnez într-o notă viitoare, se referea la caricatura de la pag.

259 și la banda desenată de la pag. 774. Și una și cealaltă aparțin unor caricaturiști români: F.V. și A.A. - mie practic necunoscuți, necunoscuți și la redacția «U.», și-n plus, lucrările lor, trimise prin poștă fără aprobarea Consiliului Culturii, au o notă confuză (parcă vor să spună ceva cu nuanță politică dar sunt lăsate așa în suspensie)"; c) - "Într-o notă din iarna trecută semnalam prezența în catalogul expoziției de caricatură de la Montreal - 80, a mai multor caricaturiști români, care expediază lucrările pe cont propriu, fără aprobarea consiliului cultural. Printre aceia notam pe A.A. și F.V. Dacă lucrările lor din anul 1980, cele desprinse din catalog și anexate acestei note, erau destul de ambigue, cele expediate pentru ediția 1981 sunt evident răutăcioase, făcând un deserviciu sistemului nostru social și chiar țării sub aspect economic turistic.

Personal nu mi-a sosit încă catalogul pe 1981, în schimb l-am văzut la colegii cărora le sosiseră. A.A. prezintă o imagine «comică» cu un pronunțat iz politic. Un pește trecut prin diverse pățanii, plin de cucuie, nu se încumetă să muște din cârligul și râma ce-l ademenește, deoarece cârligul este o seceră, iar râma un ciocan. F.V. - prezintă un afiș cu chemarea patetică, tradusă în engleză «zburați cu T.!». Imaginea este într-adevăr comică și pentru o mare companie s-ar constitui chiar ca o reclamă, dar pentru mica noastră companie aeriană este mai degrabă o antireclamă, determinându-l pe vizitatorul expoziției să renunțe la serviciile acestei companii. (...) Din informațiile ce am reușit să le obțin, acestea sunt reviste studențești editate într-un tiraj destul de limitat, prin mijloace moderne de multiplicare - xerox - sau așa ceva, probabil s-au editat în cadrul facultății de arhitectură.

(...) Părerea mea este că cei doi mai sunt în țară, că sunt sigur bucureșteni, că sunt chiar prieteni, că probabil au legătură cu Animafilm (după modul lor de a desena), că frecventează anumite cercuri unde se vorbește fără perdea - adică se înjură și se persiflează eforturile și sacrificiile milioanelor de români de a ridica România pe o nouă treaptă economică și de civilizație."; d) - "încă un aspect în ceea ce-l privește pe M.S. În cazul în care i s-ar refuza plecarea peste graniță la diverse manifestări unde este invitat este capabil și de acte protestatare, fiind foarte la curent cu tot ce ține de drepturile omului"; e) - "Am auzit și eu că M. S. ar purta la el caricaturi refuzate de redacții sau de forurile de expoziții și pe care le arată celor curioși pe la colțuri.

Mie personal nu mi-a fost arătată niciodată o astfel de lucrare. (...) În expoziție găsesc ca vădit malițioase lucrările cu «ieșitul la pepeni» sau «ieșitul la cartofi» și cu coada aceea ce așteaptă cu plasele și sacoșele în spatele basculei cu cărămizi. Celelalte lucrări au o notă largă care se pot interpreta evident, dar care se pot ascunde sub scuza internaționalizării situației. Concluzia că M.S. lucrează de unul singur, ce vrea, ce crede el, fără a fi solicitat de organele superioare artistice pe o problematică socială clară"; f) - "Că textele lui M.S., sunt pline de umor și de haz este incontestabil. Că majoritatea sunt malițioase și cu aluzie clară la penuria de alimente și la reducerea consumului electric, este iar un adevăr.

Rămâne de analizat în ce măsură aceste lucrări pot fi nocive pentru societate sau rămân un pur motiv de divertisment". Reclamantul arată că este îndeplinită cerința prevăzută de lege ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât persoana verificată, prin informațiile furnizate, a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată. În concluzie, reclamantul susține că pârâtul se încadrează la definiția dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. La dosar au fost depuse Nota de Constatare nr. DI/I/1299 din 28 aprilie 2009, aprobată de către Colegiul C.N.S.A.S.; Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S.

de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989; Dosar nr. R 204031 (cota C.N.S.A.S.), integral. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 4050 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul L.N. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din orașul Mangalia și a mediului artiștilor plastici din Constanța, semnând Angajament sub numele conspirativ "P.". Activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub forma notelor informative care se regăsesc în dosarul R 204031, vol. 2 (Mapa anexă cuprinzând materiale informative furnizate de "P."). Potrivit însemnărilor ofițerilor rezultă că notele furnizate de pârât "în urma instructajului făcut anterior cu caracter general" au fost exploatate ulterior în cadrul dosarelor personale ale celor vizați de securitate.

Prin furnizarea acestor date de către pârât, au fost îngrădite dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, fiind întrunite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Furnizarea informațiilor a fost făcută conștient de pârât, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele analizate în cauză nu rămâneau fără urmări. În ceea ce privește apărările pârâtului, Curtea de apel a reținut că elementele de șantaj sau de constrângere erau invocate de ofițer chiar în timpul procesului de recrutare. Or, astfel de mențiuni/referiri nu apar în niciunul din documentele securității privind procedura de verificare și recrutare a pârâtului, așa cum din niciuna din probele dosarului ("Raport de felul cum a decurs recrutarea numitului L.N.

profesor din Mangalia" aflat la dosar) nu reiese că ne-am afla în prezența unei situații de excepție de la această practică a organelor de securitate. În consecință, Curtea de apel a apreciat că pârâtul a acceptat nesilit colaborarea cu organele de securitate, apărările acestuia neputând fi reținute în raționamentul juridic al cauzei. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.N., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că hotărârea este greșită, întrucât: 3.1. - CNSAS nu putea continua cercetările privind calitatea sa de colaborator după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 24/2008; 3.2. - El nu a colaborat cu acea parte a Securității ce avea ca obiectiv represiunea adversarilor regimului comunist, ci cu "Direcția Specială pentru Studierea Persoanelor Străine", semnând angajamentul în vederea furnizării de informații utile pentru siguranța națională; 3.3. - Nu au fost analizate corespunzător condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind preluată trunchiat informația din singura notă incriminatorie, întrucât CNSAS a exclus din context rândurile 14 și 15, substituindu-le cu semnul grafic "(...)". 3.4. - Instanța nu a avut rol activ, nu a analizat multitudinea înscrisurilor pe care le-a depus în probațiune și nu a raportat informația la contextul în care a fost furnizată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia, după cum se va detalia în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Referitor la admisibilitatea acțiunii Potrivit recurentului, acțiunea CNSAS trebuia respinsă ca inadmisibilă întrucât cercetările privind constatarea calității sale de colaborator au început sub imperiul Legii nr. 187/1999 și după înlocuirea acesteia cu O.U.G. nr. 24/2008 nu s-a mai formulat o nouă cerere de verificare de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Acest punct de vedere nu poate fi primit, câtă vreme art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008 a prevăzut că "verificările aflate în curs de desfășurare la CNSAS la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă - potrivit procedurii prevăzute de aceasta" iar art. 8 din Legea nr. 341/2004 condiționează în continuare acordarea beneficiilor prevăzute în acest act normativ de neimplicarea în activitățile fostei securități ca poliție politică. De asemenea, prin art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 s-a menținut sfera largă a persoanelor care pot solicita efectuarea verificărilor în discuție, în privința categoriei din care face parte recurentul (lit. z). Conchizând în această privință, Înalta Curte reține că după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 24/2008 nu era necesară o nouă cerere de verificare, cercetările continuând legal în baza normei tranzitorii cuprinse în noul act normativ. Ca urmare, acțiunea în constatarea calității de colaborator, formulată de CNSAS sub imperiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, este admisibilă. 1.1. Referitor la natura informațiilor transmise Securității Recurentul a susținut, atât la fondul cauzei, cât și în recurs, că angajamentul și notele informative ulterioare nu au avut legătură cu acea parte a Securității care se ocupa cu represiunea adversarilor regimului, ci cu o direcție specială din cadrul acesteia care se ocupa de siguranța națională. Deși calitatea informațiilor furnizate va fi analizată detaliat la punctul următor, Înalta Curte consideră necesar a răspunde distinct la această susținere întrucât reprezintă, în economia memoriului de recurs, partea cea mai consistentă a acestuia.

Verificând întreaga documentație prezentată de CNSAS, Înalta Curte constată că apărarea recurentului nu poate fi reținută. Astfel, din cuprinsul Angajamentului pe care l-a semnat la data de 29 septembrie 1980 în fața unui maior din cadrul Inspectoratului Județean Constanța rezultă că s-a obligat să sprijine "organele de securitate cu tot ce voi cunoaște și va sta în posibilitățile mele". Evident că recrutarea s-a realizat pe baza "sentimentelor patriotice", cum, de altfel, s-a procedat în majoritatea cauzelor de acest tip dar aceasta nu susține punctul de vedere al recurentului.

Dimpotrivă, din rapoartele întocmite cu acea ocazie de ofițerul de Securitate rezultă că scopul recrutării a fost "desfășurarea unei supravegheri informative mai eficiente în rândul cadrelor didactice din orașul Mangalia în rândul cărora avem identificați descendenți de legionari sau alte categorii de persoane aflate în atenția organelor noastre, precum și pentru cunoașterea concepțiilor și preocupărilor acestor persoane, ne este necesar crearea unei surse din rândul acestei categorii de elemente". Așa fiind, se constată că activitatea desfășurată de recurent intră în sfera de reglementare a O.U.G. nr. 24/2008, după cum bine a reținut judecătorul fondului. 1.3. Referitor la aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 Potrivit textului legal enunțat, este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". În cazul recurentului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea calității de colaborator al Securității în privința Notei pe care a furnizat-o la data de 27 februarie 1982, reprodusă în rezumat la pct. I.1 lit. c) din această decizie, în care informa despre lucrările expediate de doi confrați la o expoziție internațională de caricatură (Montreal, 1981). Aspectele relatate constituie un denunț despre o atitudine potrivnică regimului comunist și, în același timp, au avut aptitudinea de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate: A.A.

și F.V. De altfel, nota în discuție nu a rămas fără urmări întrucât ofițerul de securitate a considerat că "prezintă interes operativ" motiv pentru care a înaintat-o la "Direcția I pentru exploatare și facilitatea identificării celor doi caricaturiști, respectiv A.A. și F.V.;" instruindu-l în același timp pe recurent "să continue identificarea celor doi, precum și a altora care au asemenea preocupări". Susținerea recurentului referitoare la redarea trunchiată a notei nu are suport, citatul reprodus reflectând fidel o parte din conținutul documentului. Este real că nota nu a fost reprodusă în întregime, însă nu există temei în afirmația că partea reprodusă prezintă distorsionat adevărul.

Astfel, recurentul afirmă că în transcrierea CNSAS au fost omise rândurile 14 și 15 din care ar fi rezultat că informațiile furnizate proveneau "de la persoanele din anturaj" dar Înalta Curte constată că înscrisurile de la dosar - a căror autenticitate nu a fost contestată - nu confirmă punctul său de vedere. De altfel, chiar și în ipoteza în care informația ar fi avut conținutul sugerat de recurent, situația ar fi rămas aceeași, din perspectiva art. 2 lit. b) precitat nefiind relevantă sursa primară a denunțului, ci denunțul în sine. 1.4. Referitor la rolul activ al judecătorului și înscrisurile depuse de pârât Contrar opiniei recurentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că principiul rolului activ al judecătorului ar fi fost încălcat.

Dimpotrivă, în scopul aflării adevărului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanța a încuviințat pârâtului toate înscrisurile solicitate în probațiune, inclusiv cele enunțate generic (încheierea din 12 aprilie 2011). Cum însă toate înscrisurile vizau activitatea artistică prodigioasă a pârâtului, iar nu legăturile sale cu Securitatea, instanța nu s-a putut raporta la ele în contextul cadrului procesual de față. În fine, este real că în sarcina recurentului nu poate fi reținută o activitate concertată și sistematică de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) precitat, pentru că din materialul documentar vast depus de CNSAS (aprox. 280 pagini) a fost decelată o singură informație care se circumscrie acestui text.

Însă, în concepția legiuitorului, pentru constatarea calității de colaborator al Securității, această unică informație este suficientă. Conchizând, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței recurate. 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.N. împotriva Sentinței civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012. Procesat de GGC - NN