ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30

aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea

Arhivelor Securității (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii,

"CNSAS") a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L.N. să se constate

calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a

solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității ca poliție politică, verificarea, sub aspectul

posibilei calități de agent sau de colaborator al Securității, a persoanelor

care dețin titlul de revoluționar, iar pârâtul este deținător al titlului de

luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Potrivit Notei de

Constatare nr. DI/I/1299 din 28 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat de către

Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a

cadrelor didactice din orașul Mangalia și a mediului artiștilor plastici din

Constanța, semnând Angajament sub numele conspirativ "P.".

Reclamantul arată că

activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub

forma notelor informative, fiind menționate cu titlu de exemplu următoarele

note:

a) - "Miercuri

26 noiembrie 1980 l-am vizitat pe profesorul A. la domiciliu. L-am găsit acasă

împreună cu soția (oficiantă poștală în comună). Intenția mea era clară. Țineam

să aflu dacă în spatele pasiunii și preocupării pentru yoga s-ar mai ascunde

ceva - să spunem practicarea vreunui cult religios; Concluzia la care am ajuns

este categorică - Nici vorbă de așa ceva! (...) În casă nici urmă de icoane sau

alte obiecte care ar trăda practicarea vreunui cult. Casa este frumos mobilată

și au o bibliotecă destul de bogată, formată din cărți de pe piața noastră.

Nici o carte veche sau străină, cu excepția unui tratat de yoga tras la xerox -

«Eu învăț yoga» de F. F. în limba franceză";

b) - "Ceea ce

voiam să va consemnez într-o notă viitoare, se referea la caricatura de la pag.

259 și la banda desenată de la pag. 774. Și una și cealaltă aparțin unor

caricaturiști români: F.V. și A.A. - mie practic necunoscuți, necunoscuți și la

redacția «U.», și-n plus, lucrările lor, trimise prin poștă fără aprobarea

Consiliului Culturii, au o notă confuză (parcă vor să spună ceva cu nuanță

politică dar sunt lăsate așa în suspensie)";

c) - "Într-o

notă din iarna trecută semnalam prezența în catalogul expoziției de caricatură

de la Montreal - 80, a mai multor caricaturiști români, care expediază

lucrările pe cont propriu, fără aprobarea consiliului cultural. Printre aceia

notam pe A.A. și F.V. Dacă lucrările lor din anul 1980, cele desprinse din

catalog și anexate acestei note, erau destul de ambigue, cele expediate pentru

ediția 1981 sunt evident răutăcioase, făcând un deserviciu sistemului nostru

social și chiar țării sub aspect economic turistic. Personal nu mi-a sosit încă

catalogul pe 1981, în schimb l-am văzut la colegii cărora le sosiseră. A.A.

prezintă o imagine «comică» cu un pronunțat iz politic. Un pește trecut prin

diverse pățanii, plin de cucuie, nu se încumetă să muște din cârligul și râma

ce-l ademenește, deoarece cârligul este o seceră, iar râma un ciocan. F.V. -

prezintă un afiș cu chemarea patetică, tradusă în engleză «zburați cu T.!».

Imaginea este într-adevăr comică și pentru o mare companie s-ar constitui chiar

ca o reclamă, dar pentru mica noastră companie aeriană este mai degrabă o

antireclamă, determinându-l pe vizitatorul expoziției să renunțe la serviciile

acestei companii. (...) Din informațiile ce am reușit să le obțin, acestea sunt

reviste studențești editate într-un tiraj destul de limitat, prin mijloace

moderne de multiplicare - xerox - sau așa ceva, probabil s-au editat în cadrul

facultății de arhitectură. (...) Părerea mea este că cei doi mai sunt în țară,

că sunt sigur bucureșteni, că sunt chiar prieteni, că probabil au legătură cu

Animafilm (după modul lor de a desena), că frecventează anumite cercuri unde se

vorbește fără perdea - adică se înjură și se persiflează eforturile și

sacrificiile milioanelor de români de a ridica România pe o nouă treaptă

economică și de civilizație.";

d) - "încă un

aspect în ceea ce-l privește pe M.S. În cazul în care i s-ar refuza plecarea

peste graniță la diverse manifestări unde este invitat este capabil și de acte

protestatare, fiind foarte la curent cu tot ce ține de drepturile omului";

e) - "Am auzit

și eu că M. S. ar purta la el caricaturi refuzate de redacții sau de forurile

de expoziții și pe care le arată celor curioși pe la colțuri. Mie personal nu

mi-a fost arătată niciodată o astfel de lucrare. (...) În expoziție găsesc ca

vădit malițioase lucrările cu «ieșitul la pepeni» sau «ieșitul la cartofi» și

cu coada aceea ce așteaptă cu plasele și sacoșele în spatele basculei cu

cărămizi. Celelalte lucrări au o notă largă care se pot interpreta evident, dar

care se pot ascunde sub scuza internaționalizării situației. Concluzia că M.S.

lucrează de unul singur, ce vrea, ce crede el, fără a fi solicitat de organele

superioare artistice pe o problematică socială clară";

f) - "Că textele

lui M.S., sunt pline de umor și de haz este incontestabil. Că majoritatea sunt

malițioase și cu aluzie clară la penuria de alimente și la reducerea consumului

electric, este iar un adevăr. Rămâne de analizat în ce măsură aceste lucrări

pot fi nocive pentru societate sau rămân un pur motiv de divertisment".

Reclamantul arată că

este îndeplinită cerința prevăzută de lege ca informațiile furnizate să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât

persoana verificată, prin informațiile furnizate, a îngrădit dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață

privată.

În concluzie,

reclamantul susține că pârâtul se încadrează la definiția dată de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

La dosar au fost

depuse Nota de Constatare nr. DI/I/1299 din 28 aprilie 2009, aprobată de către

Colegiul C.N.S.A.S.; Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S.

de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989; Dosar nr. R 204031 (cota C.N.S.A.S.), integral.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 4050 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul CNSAS în

contradictoriu cu pârâtul L.N. și a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Pârâtul a fost

recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea

informativă a cadrelor didactice din orașul Mangalia și a mediului artiștilor

plastici din Constanța, semnând Angajament sub numele conspirativ

"P.".

Activitatea

informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informații sub forma notelor

informative care se regăsesc în dosarul R 204031, vol. 2 (Mapa anexă cuprinzând

materiale informative furnizate de "P.").

Potrivit însemnărilor

ofițerilor rezultă că notele furnizate de pârât "în urma instructajului

făcut anterior cu caracter general" au fost exploatate ulterior în cadrul

dosarelor personale ale celor vizați de securitate.

Prin furnizarea

acestor date de către pârât, au fost îngrădite dreptul la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, fiind

întrunite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Furnizarea

informațiilor a fost făcută conștient de pârât, având reprezentarea clară a

faptului că relatări ca cele analizate în cauză nu rămâneau fără urmări.

În ceea ce privește

apărările pârâtului, Curtea de apel a reținut că elementele de șantaj sau de

constrângere erau invocate de ofițer chiar în timpul procesului de recrutare.

Or, astfel de mențiuni/referiri nu apar în niciunul din documentele securității

privind procedura de verificare și recrutare a pârâtului, așa cum din niciuna

din probele dosarului ("Raport de felul cum a decurs recrutarea numitului

L.N. profesor din Mangalia" aflat la dosar) nu reiese că ne-am afla în

prezența unei situații de excepție de la această practică a organelor de

securitate.

În consecință, Curtea

de apel a apreciat că pârâtul a acceptat nesilit colaborarea cu organele de

securitate, apărările acestuia neputând fi reținute în raționamentul juridic al

cauzei.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.N., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că hotărârea este greșită, întrucât:

3.1. - CNSAS nu putea

continua cercetările privind calitatea sa de colaborator după intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 24/2008;

3.2. - El nu a

colaborat cu acea parte a Securității ce avea ca obiectiv represiunea

adversarilor regimului comunist, ci cu "Direcția Specială pentru Studierea

Persoanelor Străine", semnând angajamentul în vederea furnizării de

informații utile pentru siguranța națională;

3.3. - Nu au fost

analizate corespunzător condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, fiind preluată trunchiat informația din singura notă incriminatorie,

întrucât CNSAS a exclus din context rândurile 14 și 15, substituindu-le cu

semnul grafic "(...)".

3.4. - Instanța nu a

avut rol activ, nu a analizat multitudinea înscrisurilor pe care le-a depus în

probațiune și nu a raportat informația la contextul în care a fost furnizată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și sub toate aspectele,

după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia, după cum

se va detalia în continuare.

și de drept relevante

1.1. Referitor la

admisibilitatea acțiunii

Potrivit

recurentului, acțiunea CNSAS trebuia respinsă ca inadmisibilă întrucât

cercetările privind constatarea calității sale de colaborator au început sub

imperiul Legii nr. 187/1999 și după înlocuirea acesteia cu O.U.G. nr. 24/2008

nu s-a mai formulat o nouă cerere de verificare de către Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor.

Acest punct de vedere

nu poate fi primit, câtă vreme art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008 a prevăzut că

"verificările aflate în curs de desfășurare la CNSAS la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă - potrivit procedurii

prevăzute de aceasta" iar art. 8 din Legea nr. 341/2004 condiționează în

continuare acordarea beneficiilor prevăzute în acest act normativ de

neimplicarea în activitățile fostei securități ca poliție politică.

De asemenea, prin

art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 s-a menținut sfera largă a persoanelor care pot

solicita efectuarea verificărilor în discuție, în privința categoriei din care

face parte recurentul (lit. z).

Conchizând în această

privință, Înalta Curte reține că după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008

nu era necesară o nouă cerere de verificare, cercetările continuând legal în

baza normei tranzitorii cuprinse în noul act normativ. Ca urmare, acțiunea în

constatarea calității de colaborator, formulată de CNSAS sub imperiul art. 11

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, este admisibilă.

1.1. Referitor la

natura informațiilor transmise Securității

Recurentul a

susținut, atât la fondul cauzei, cât și în recurs, că angajamentul și notele

informative ulterioare nu au avut legătură cu acea parte a Securității care se

ocupa cu represiunea adversarilor regimului, ci cu o direcție specială din

cadrul acesteia care se ocupa de siguranța națională.

Deși calitatea

informațiilor furnizate va fi analizată detaliat la punctul următor, Înalta

Curte consideră necesar a răspunde distinct la această susținere întrucât

reprezintă, în economia memoriului de recurs, partea cea mai consistentă a

acestuia.

Verificând întreaga

documentație prezentată de CNSAS, Înalta Curte constată că apărarea recurentului

nu poate fi reținută.

Astfel, din cuprinsul

Angajamentului pe care l-a semnat la data de 29 septembrie 1980 în fața unui

maior din cadrul Inspectoratului Județean Constanța rezultă că s-a obligat să

sprijine "organele de securitate cu tot ce voi cunoaște și va sta în

posibilitățile mele". Evident că recrutarea s-a realizat pe baza

"sentimentelor patriotice", cum, de altfel, s-a procedat în

majoritatea cauzelor de acest tip dar aceasta nu susține punctul de vedere al

recurentului.

Dimpotrivă, din

rapoartele întocmite cu acea ocazie de ofițerul de Securitate rezultă că scopul

recrutării a fost "desfășurarea unei supravegheri informative mai

eficiente în rândul cadrelor didactice din orașul Mangalia în rândul cărora

avem identificați descendenți de legionari sau alte categorii de persoane

aflate în atenția organelor noastre, precum și pentru cunoașterea concepțiilor

și preocupărilor acestor persoane, ne este necesar crearea unei surse din

rândul acestei categorii de elemente".

Așa fiind, se

constată că activitatea desfășurată de recurent intră în sfera de reglementare

a O.U.G. nr. 24/2008, după cum bine a reținut judecătorul fondului.

1.3. Referitor la

aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

Potrivit textului

legal enunțat, este colaborator al Securității "persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

În cazul

recurentului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile pentru

constatarea calității de colaborator al Securității în privința Notei pe care a

furnizat-o la data de 27 februarie 1982, reprodusă în rezumat la pct. I.1 lit.

c) din această decizie, în care informa despre lucrările expediate de doi

confrați la o expoziție internațională de caricatură (Montreal, 1981).

Aspectele relatate constituie un denunț despre o atitudine potrivnică regimului

comunist și, în același timp, au avut aptitudinea de a îngrădi drepturile și

libertățile fundamentale ale persoanelor vizate: A.A. și F.V.

De altfel, nota în

discuție nu a rămas fără urmări întrucât ofițerul de securitate a considerat că

"prezintă interes operativ" motiv pentru care a înaintat-o la

"Direcția I pentru exploatare și facilitatea identificării celor doi

caricaturiști, respectiv A.A. și F.V.;" instruindu-l în același timp pe

recurent "să continue identificarea celor doi, precum și a altora care au

asemenea preocupări".

Susținerea

recurentului referitoare la redarea trunchiată a notei nu are suport, citatul

reprodus reflectând fidel o parte din conținutul documentului. Este real că

nota nu a fost reprodusă în întregime, însă nu există temei în afirmația că

partea reprodusă prezintă distorsionat adevărul.

Astfel, recurentul

afirmă că în transcrierea CNSAS au fost omise rândurile 14 și 15 din care ar fi

rezultat că informațiile furnizate proveneau "de la persoanele din anturaj"

dar Înalta Curte constată că înscrisurile de la dosar - a căror autenticitate

nu a fost contestată - nu confirmă punctul său de vedere. De altfel, chiar și

în ipoteza în care informația ar fi avut conținutul sugerat de recurent,

situația ar fi rămas aceeași, din perspectiva art. 2 lit. b) precitat nefiind

relevantă sursa primară a denunțului, ci denunțul în sine.

1.4. Referitor la

rolul activ al judecătorului și înscrisurile depuse de pârât

Contrar opiniei

recurentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există elemente care să

conducă la concluzia că principiul rolului activ al judecătorului ar fi fost

încălcat.

Dimpotrivă, în scopul

aflării adevărului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanța a

încuviințat pârâtului toate înscrisurile solicitate în probațiune, inclusiv

cele enunțate generic (încheierea din 12 aprilie 2011).

Cum însă toate

înscrisurile vizau activitatea artistică prodigioasă a pârâtului, iar nu

legăturile sale cu Securitatea, instanța nu s-a putut raporta la ele în contextul

cadrului procesual de față.

În fine, este real că

în sarcina recurentului nu poate fi reținută o activitate concertată și

sistematică de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) precitat,

pentru că din materialul documentar vast depus de CNSAS (aprox. 280 pagini) a

fost decelată o singură informație care se circumscrie acestui text. Însă, în

concepția legiuitorului, pentru constatarea calității de colaborator al

Securității, această unică informație este suficientă.

Conchizând, Înalta

Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori

casare a sentinței recurate.

2.Temeiul legal al

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.N. împotriva Sentinței civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat

de GGC - NN