ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului U.V. de colaborator al securității. În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâtul este membru al Consiliului local al comunei Valea Iașului, Județul Argeș, iar conform art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din alin. (1) nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al securității persoanele care candidează sau ocupă demnități sau funcții prevăzute de art. 3 lit. b) – h) 1 din actul normativ susmenționat.

Reclamantul a mai arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/2489 din 12 august 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 17 septembrie 1986 pentru încadrarea informativă a persoanelor fără antecedente penale sau politice din comuna Valea Iașului, județul Argeș și că la acea dată, a semnat un angajament olograf, preluând numele conspirativ de colaborator „P.”.

De asemenea, reclamantul a învederat că, informațiile cuprinse în Nota informativă datată 17 septembrie 1986 sunt relevante pentru atribuirea calității de colaborator al securității, deoarece informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1963. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1026 din 25 februarie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat inexistența calității pârâtului de colaborator al securității.

Instanța de fond a reținut că pârâtul a fost recrutat la data de 17 septembrie 1986 pentru încadrarea informativă a persoanelor fără antecedente penale sau politice din comuna Valea Iașului, Județul Argeș și a semnat angajamentul olograf, preluând numele conspirativ de „P.”. Față de conținutul Notei de constatare nr. S/DI/I/2489 din 12 august 2009, instanța de fond a avut în vedere că pârâtul a comunicat informații care au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al securității. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul U.V.

și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 24/2008 și a constatat neîntemeiat calitatea sa de colaborator al securității, deși informațiile furnizate erau de ordin general și nu aduceau atingere dreptului la viața privată și dreptului la libertate ale cetățeanului vizat prin nota de informații prezentată de reclamant în susținerea acțiunii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instanța de fond a considerat greșit că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de acest text de lege pentru constatarea calității recurentului – pârât de colaborator al securității.

Din nota de constatare nr. S/DI/I/2489 din 12 august 2009 întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – Direcția de investigații rezultă că recurentul – pârât a fost recrutat, în calitate de informator, la data de 17 septembrie 1986, având numele conspirativ „P.” și a transmis informații, conform notei informative olografe din data de 17 septembrie 1986 cu privire la cetățeanul S.F., pe numele căruia nu au fost identificate dosare. Instanța de fond nu a analizat conținutul acestei singure note informative semnate de recurentul – pârât , și nu a avut în vedere caracterul general al informațiilor furnizate, care nu erau de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În consecință, nefiind îndeplinită această condiție prevăzută expres de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se constată că a fost greșit admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.V. împotriva sentinței civile nr. 1026 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.