ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

octombrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului U.V. de colaborator

al securității.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

pârâtul este membru al Consiliului local al comunei Valea Iașului, Județul

Argeș, iar conform art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din

alin. (1) nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător

sau colaborator al securității persoanele care candidează sau ocupă demnități

sau funcții prevăzute de art. 3 lit. b) – h)

1

din actul normativ

susmenționat.

Reclamantul a mai arătat că, astfel

cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/2489 din 12 august

2009, pârâtul a fost recrutat la data de 17 septembrie 1986 pentru încadrarea

informativă a persoanelor fără antecedente penale sau politice din comuna Valea

Iașului, județul Argeș și că la acea dată, a semnat un angajament olograf,

preluând numele conspirativ de colaborator „P.”.

De asemenea, reclamantul a învederat

că, informațiile cuprinse în Nota informativă datată 17 septembrie 1986 sunt

relevante pentru atribuirea calității de colaborator al securității, deoarece

informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17

din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din 1963.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1026

din 25 februarie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat inexistența

calității pârâtului de colaborator al securității.

Instanța de fond a reținut că

pârâtul a fost recrutat la data de 17 septembrie 1986 pentru încadrarea

informativă a persoanelor fără antecedente penale sau politice din comuna Valea

Iașului, Județul Argeș și a semnat angajamentul olograf, preluând numele

conspirativ de „P.”.

Față de conținutul Notei de

constatare nr. S/DI/I/2489 din 12 august 2009, instanța de fond a avut în

vedere că pârâtul a comunicat informații care au vizat încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, fiind astfel îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de colaborator al securității.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâtul U.V. și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiate.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 24/2008 și a constatat neîntemeiat

calitatea sa de colaborator al securității, deși informațiile furnizate erau de

ordin general și nu aduceau atingere dreptului la viața privată și dreptului la

libertate ale cetățeanului vizat prin nota de informații prezentată de

reclamant în susținerea acțiunii.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Conform dispozițiilor art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al securității, persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de fond a considerat greșit

că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de acest text de lege pentru

constatarea calității recurentului – pârât de colaborator al securității.

Din nota de constatare nr.

S/DI/I/2489 din 12 august 2009 întocmită de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității – Direcția de investigații rezultă că recurentul – pârât a

fost recrutat, în calitate de informator, la data de 17 septembrie 1986, având

numele conspirativ „P.” și a transmis informații, conform notei informative

olografe din data de 17 septembrie 1986 cu privire la cetățeanul S.F., pe

numele căruia nu au fost identificate dosare.

Instanța de fond nu a analizat conținutul

acestei singure note informative semnate de recurentul – pârât , și nu a avut

în vedere caracterul general al informațiilor furnizate, care nu erau de natură

să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În consecință, nefiind îndeplinită

această condiție prevăzută expres de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, se constată că a fost greșit admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru considerentele expuse, în

baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și

va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii

formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.V.

împotriva sentinței civile nr. 1026 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2011.