ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată

pe pârâtul B.D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se

constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1282 din 12

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și a constatat existența calității pârâtului de

colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, sunt necesare

îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea de

colaborator al Securității și anume: informațiile furnizate Securității,

indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist; informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de fond a apreciat că

aceste condiții sunt îndeplinite deoarece informațiile furnizate de pârât se referă

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar

acestea au îngrădit dreptul la liberă circulație prevăzut de art. 12 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată

prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice.

Împotriva hotărâri instanței de fond

pârâtul B.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de

recurs, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul,

constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, republicată, privind

contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar conform art. 20

alin. (1) din Legea 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în

contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată

la data de 20 aprilie 2010, iar recursul a fost înregistrat la data de 12 mai

2010, prin poștă, potrivit plicului aflat la fila nr. 4 a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză, recurentul nu a

pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de

atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul

este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.D., împotriva

sentinței civile nr. 1282 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.