ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2012

HOTĂRÂRE
18.10.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4228 din 16 iunie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul F.V. și a

constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a apreciat că pârâtul F.V. îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, întrucât a avut gradele de locotenent (1979), respectiv

locotenent major (1980), în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Covasna,

iar în această calitate a dispus și a întreprins măsurile informativ-operative

menționate în Nota de constatare nr. DI/I/2038 din 26 august 2010, care nu au

fost contestate în cauză.

Așadar, a reținut

judecătorul fondului, prin activitățile desfășurate de pârât în scopul

susținerii regimului totalitar comunist, au fost suprimate drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în

vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la viață privată, secretul

corespondenței, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice și dreptul la liberă circulație prevăzut de art. 12 din Pactul

internațional privind drepturile civile și politice.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul F.V., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- instanța a încălcat

prevederile art. 156 C. proc. civ. deoarece, deși a respins cererea de acordare

a unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, nu a amânat pronunțarea

pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise;

- în cauză nu sunt

întrunite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu s-a

dovedit existența unei încălcări a drepturilor și libertăților persoanei care a

făcut cererea de verificare, respectiv N.L.

Recurentul nu și-a

încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:

În ceea ce privește

motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare (art. 156 C.

proc. civ.), acesta este nefondat, instanța apreciind în mod corect că cererea

nu a fost temeinic justificată, nefiind însoțită de acte doveditoare, cu atât

mai mult cu cât pârâtul mai beneficiase de un termen. Totodată, prin cererea

depusă, pârâtul nu a solicitat amânarea pronunțării pentru a formula concluzii

scrise.

Referitor la cel

de-al doilea motiv de recurs, instanța de control judiciar constată că acesta

este întemeiat, constatându-se că nu există o identitate între persoanele care

au formulat cererile de verificare (N.L. și G.I.) și persoanele supravegheate

de pârât în calitate de lucrător al fostei securități, cererea C.N.S.A.S. fiind

însoțită de o serie de note informative ce se referă la alte persoane decât

N.L. și G.I.

Referitor la aceștia

din urmă, instanța de control judiciar constată că un singur înscris se referă

la petentul G.I., dar acest înscris nu este întocmit sau semnat de pârât și

nici nu face dovada neechivocă a faptului că pârâtul ar fi dispus urmărirea

acestei persoane.

Pe cale de consecință,

în mod greșit instanța de fond a considerat îndeplinite condițiile art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 în prezenta cauză, cu privire la pârâtul F.V., astfel

că acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ar fi

trebuit respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele

menționate, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul

urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii.

Admite recursul

declarat de F.V. împotriva Sentinței civile nr. 4228 din 16 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.D. solicitând instanței c
ÎCCJ 2011-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3422/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2670 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de recla
ÎCCJ 2012-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2012
constatare este neîntemeiată, întrucât aceasta, împreună cu documentația care a stat la baza întocmirii sale, produce efecte pe plan procesual, legate de sesizarea instanței de contencios-administrativ cu acțiunea în constatarea calității d
ÎCCJ 2011-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2011
administrativ, pe care instanța de fond a analizat-o cu prioritate, respingând-o în temeiul dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008. Prin sentința civilă nr. 1276 din 12 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
ÎCCJ 2012-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2012
, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată:dreptul la secretul corespondenței, dreptul la viața privată, dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la liber
Sursă