ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2175 din 6 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), în contradictoriu cu pârâtul M.I.D. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că pârâtul M.I.D.

a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 02 iulie 1977, dată la care a semnat și un angajament olograf, precum și faptul că, pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informații privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit art. 301 C. proc. civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. De asemenea, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 14 iunie 2010, la domiciliul cunoscut al recurentului-pârât, astfel cum a fost confirmat de intimatul-reclamant prin înscrisurile depuse la dosar, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 octombrie 2010, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Cum în cauză recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.I.D. împotriva Sentinței civile nr. 2175 din 6 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.