ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2175 din 6 mai 2010

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), în contradictoriu cu pârâtul M.I.D. și a

constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că pârâtul

M.I.D. a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 02 iulie 1977,

dată la care a semnat și un angajament olograf, precum și faptul că, pe

parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informații privitoare

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au

vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume:

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28

din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

internațional privind drepturile civile și politice, dreptul la viață privată

prevăzut de art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul

internațional privind drepturile civile și politice.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel”.

De asemenea, conform

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă

instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 14 iunie 2010, la domiciliul cunoscut al

recurentului-pârât, astfel cum a fost confirmat de intimatul-reclamant prin

înscrisurile depuse la dosar, iar recursul a fost înregistrat la data de 14

octombrie 2010, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de

textele legale sus-citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Cum în cauză

recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de

atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul

este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.I.D. împotriva Sentinței civile nr. 2175 din 6 mai 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.