ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Prin Sentința civilă nr. 2220 din 11 mai

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat

calitatea pârâtului N.F. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, analizând ansamblul înscrisurilor depuse în

cauză, că deși pârâtul nu a semnat un „angajament", a acceptat folosirea

sa de către organele de securitate, în vederea încadrării informative a unor

colegi de serviciu, în anul 1987 pârâtul având 38 de ani și fiind învățător la

școala generală din comuna Ț., primind, de comun acord, numele conspirativ

„R.".

Curtea a constatat că

la dosarul cauzei se află mai multe Note informative date de pârât în anii 1988

și 1989 prin care a furnizat materiale informative legate de anumite persoane

din anturajul său, apreciind că prin informațiile astfel furnizate se denunțau

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Instanța de fond a

mai apreciat că este îndeplinită și condiția referitoare la efectele furnizării

informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, în condițiile în care aceste informații au încălcat

dreptul de exprimare și libertatea opiniilor persoanelor, dreptul la liberă

circulație, dreptul la libertatea conștiinței și a religiei și dreptul la viată

privată.

de N.F.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul N.F., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul afirmă că

instanța de fond nu a apreciat corespunzător probele administrate, aplicând în

mod greșit legea. Mai arată că prin notele informative nu a intenționat să

îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, ca și sub toate aspectele în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

și de drept relevante

Intimatul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu

o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a

recurentului-pârât N.F.

Verificările s-au

efectuat din oficiu, în temeiul art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1)

teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, în virtutea faptului că N.F. a candidat

funcția de senator în Parlamentul României.

Din expunerea

rezumativă a considerentelor sentinței, prezentate la pct. I.1 din decizie,

rezultă că prima instanță, verificând calitatea informațiilor furnizate de

N.F., a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale stipulate în

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de

colaborator a acestuia.

Această concluzie

este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Potrivit textului

normativ indicat, are calitatea de colaborator al Securității „persoana care a

furnizat informați, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale”.

Recurentul nu

contestă faptul că a furnizat informații care denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, ci doar susține că nu a „intenționat”

să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.

Această apărare nu

poate fi primită.

Atitudinea subiectivă

a persoanei care furniza informații Securității față de conținutul acestora nu

prezintă relevanță în raport de conținutul reglementării care definește colaboratorul

Securității, fiind suficient ca informațiile să vizeze drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Pe de altă parte nu

este verosimil ca o persoană având profilul recurentului, învățător în vârstă

de 38 de ani, să nu fi realizat că în epoca respectivă (anii 1987 - 1989), nu

erau tolerate persoanele care ascultau posturi de radio străine, mai ales

„Europa Liberă” și propagau entuziast modul de viață occidental ori refuzau să

se prezinte la vot. Or, prin notele informative din data de 23 septembrie 1989

și 7 decembrie 1987 i-a pus în pericol pe P.G. și G.M., creându-se premisele

încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale acestor persoane, ceea

ce denunțătorul N.F. trebuia și putea să prevadă.

Sintetizând, Înalta

Curte constată că prima instanță a interpretat corect probele administrate,

soluția adoptată reflectând aplicarea justă a dispozițiilor legale incidente

așa încât nu există motive pentru modificarea sau casarea acesteia.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de către N.F. împotriva Sentinței civile nr. 2220 din 11 mai 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.