ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4687/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 aprilie

2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

constatarea pentru T.I. a calității de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâtul a fost recrutat în anul 1981, semnând un

angajament cu numele conspirativ „D.G.” și până în 1983 a furnizat 20 de note

informative cu conținut operativ de securitate, pentru care a și fost

recompensat material, ce au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin sentința civilă

nr. 5228 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, în cuprinsul numeroaselor note

informative date de pârât sunt consemnate informații referitoare la persoane

cunoscute cu legături de rudenie cu cetățenii străini, recompensate cu diverse

sume de bani, urmare căror date au fost dispuse de către organele de securitate

măsuri specifice.

Instanța de fond a

constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, informațiile furnizate vizând atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și fiind de natură a aduce atingere unor drepturi fundamentale ale

omului, respectiv dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare

și a opiniilor.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel pârâul a

învederat că instanța de fond a greșit, prin constatarea că subzistă cerințele

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dispoziții ce definesc noțiunea de

colaborator al Securității.

Sub acest aspect,

pârâtul a arătat că informațiile furnizate au fost incomplete, greu de

verificat, ori date prin constrângere, pentru a-și putea păstra serviciul.

Totodată, a menționat

pârâtul, instanța nu a avut în vedere aceleași prevederi din actul normativ

susmenționat potrivit cărora nu este considerat colaborator al Securității

persoana care furnizează informații cuprinse în declarații date în timpul

anchetei și procesului, date ce sunt considerate parte a propriului dosar.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut corect situația de fapt constatând în mod justificat că sunt

întrunite condițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, text care definește

noțiunea de „colaborator”.

Potrivit normei

legale susmenționate este colaborator al Securității persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relații

verbale consemnate de lucrătorii Securității prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice sistemului totalitar comunist și care au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La dosar se află atât

rapoartele și notele semnate olograf de reclamant, notele-raport întocmite de

lucrători ai Securității, cât și tabelul cu evidența recompenselor acordate,

acte din conținutul cărora rezultă că informațiile furnizate s-au referit la

atitudini potrivnice regimului existent, de natură a aduce atingere unor

drepturi fundamentale, ca libertatea de exprimare și dreptul la viața privată.

Apărarea

reclamantului în sensul că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a da acele

date, fiind la rândul său cercetat, nu se confirmă, nefiind susținută cu probe,

astfel încât nu poate fi aplicată clauza prevăzută în același art. 2 alin. (1)

lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit căreia nu este considerată

„colaborator” persoana care a furnizat informații date în timpul anchetei și

procesului pentru motive politice, privind cauza pentru care a fost cercetat,

judecat sau condamnat.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.I. împotriva sentinței nr. 5228 din 21 decembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie

2011.