ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4687/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 aprilie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea pentru T.I. a calității de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul a fost recrutat în anul 1981, semnând un angajament cu numele conspirativ „D.G.” și până în 1983 a furnizat 20 de note informative cu conținut operativ de securitate, pentru care a și fost recompensat material, ce au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin sentința civilă nr. 5228 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cuprinsul numeroaselor note informative date de pârât sunt consemnate informații referitoare la persoane cunoscute cu legături de rudenie cu cetățenii străini, recompensate cu diverse sume de bani, urmare căror date au fost dispuse de către organele de securitate măsuri specifice. Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate vizând atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și fiind de natură a aduce atingere unor drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și a opiniilor. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel pârâul a învederat că instanța de fond a greșit, prin constatarea că subzistă cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dispoziții ce definesc noțiunea de colaborator al Securității. Sub acest aspect, pârâtul a arătat că informațiile furnizate au fost incomplete, greu de verificat, ori date prin constrângere, pentru a-și putea păstra serviciul. Totodată, a menționat pârâtul, instanța nu a avut în vedere aceleași prevederi din actul normativ susmenționat potrivit cărora nu este considerat colaborator al Securității persoana care furnizează informații cuprinse în declarații date în timpul anchetei și procesului, date ce sunt considerate parte a propriului dosar. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut corect situația de fapt constatând în mod justificat că sunt întrunite condițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, text care definește noțiunea de „colaborator”. Potrivit normei legale susmenționate este colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relații verbale consemnate de lucrătorii Securității prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice sistemului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La dosar se află atât rapoartele și notele semnate olograf de reclamant, notele-raport întocmite de lucrători ai Securității, cât și tabelul cu evidența recompenselor acordate, acte din conținutul cărora rezultă că informațiile furnizate s-au referit la atitudini potrivnice regimului existent, de natură a aduce atingere unor drepturi fundamentale, ca libertatea de exprimare și dreptul la viața privată. Apărarea reclamantului în sensul că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a da acele date, fiind la rândul său cercetat, nu se confirmă, nefiind susținută cu probe, astfel încât nu poate fi aplicată clauza prevăzută în același art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit căreia nu este considerată „colaborator” persoana care a furnizat informații date în timpul anchetei și procesului pentru motive politice, privind cauza pentru care a fost cercetat, judecat sau condamnat.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinței nr. 5228 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.