ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea adresată Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S. a formulat acțiune pentru constatarea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe O.A. În motivarea cererii se arată că verificarea s-a dispus din oficiu având în vedere faptul că pârâtul a fost candidat la funcția de P. al municipiului Odorheiu-Secuiesc, județul Harghita. Din cuprinsul notei de constatare a rezultat că pârâtul a fost recrutat de fosta Securitate și a semnat și un angajament, preluând numele conspirativ „N.”, dar că în dosarul de rețea nu se regăsesc note informative ale acestuia ci numai un document redactat de el în care enumeră persoanele despre care poate furniza informații Securității.

Însă, note informative semnată de pârât se regăsesc în dosarele de urmărire informativă a doi colegi de facultate, astfel că se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Prin Încheierea din 5 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea Curții de Apel București, în raport de dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008. Cauza a fost înregistrată sub nr. 39688/3/2008 la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 753 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut că pârâtul nu poate fi considerat colaborator al Securității întrucât informațiile au fost date în timpul anchetării sale pentru motive politice, anchetă derulară în perioada martie – aprilie 1989. Pârâtul și alți colegi de facultate, audiați ca martori în prezenta cauză, au fost anchetați pentru că erau acuzați că au ascultat un post de radio străin, radio K., că au făcut afirmații dușmănoase la adresa situației social-politice și economice a României, a nivelului scăzut de viață, așa cum rezultă dintr-un raport întocmit de ofițerul de cercetare penală la 15 martie 1989. În timpul anchetei au fost supuși amenințărilor cu închisoarea, cu excluderea din facultate iar cei trei au dat declarații cu conținut identic pentru că așa au convenit.

Reclamantul C.N.S.A.S. susține că pârâtul a fost colaborator al Securității pentru că a dat informații, dar singura informare este cu privire la cei doi colegi ai săi de facultate care au fost anchetați împreună cu pârâtul, dar această informare a fost singura modalitate de a scăpa de presiunile la care au fost supuși de Securitate. Deși C.N.S.A.S. susține că informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, totuși informațiile au fost furnizate în timpul anchetei iar cei doi știau despre cele ce pârâtul avea să declare, pentru că și ei au dat declarații cu conținut identic și nu se poate spune că prin aceasta le-au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.N.S.A.S. În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond deoarece informațiile pe care pârâtul le-a furnizat Securității nu au fost date în timpul anchetei ci pe baza unui angajament semnat de colaborare, în cadrul unei relații conspirate cu Securitatea și în cuprinsul unor note informative tipice, semnate cu numele conspirativ „N.” și nu cu numele real. Referitor la incidența dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 aceasta este o situație de excepție, care este de strictă interpretare și aplicare, iar instanțele nu pot extinde aplicarea prevederilor acestea și pentru alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Mai mult, informațiile furnizate îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008: - prima condiție, furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist este îndeplinită pentru că se refereau la ascultarea de posturi străine și comentarea știrilor „de pe o poziție dușmănoasă”; - a doua condiție viza încălcarea unor drepturi fundamentale pentru că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate, mai ales că atât pârâtul cât și cele două victime ale informării fuseseră avertizați de consecințele faptelor, astfel că s-a încălcat dreptul la viața privată. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii, reținerea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe O.A.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul a solicitat instanței de fond să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A.O., în raport de angajamentul pe care acesta l-a semnat cu Securitate și de notele informative ce se refereau la doi colegi de facultate, toți trei fiind anchetați în perioada martie – aprilie 1989 pentru că au fost surprinși când făceau niște fotografii unui castel din Transilvania. Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Referitor la motivele de recurs invocate de C.N.S.A.S., se constată că acestea sunt nefondate.

Mai întâi, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit cărora „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale, interogatorii sau note de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere sau arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerat colaborator al Securității, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar”, susținerile recurentului sunt neîntemeiate. Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, atât pârâtul cât și cei doi colegi de facultate despre care se susține că a dat informații, au fost cercetați de organele de cercetare penală.

Declarațiile date de aceștia, dar nedatate, au conținut aproape identic și ei recunoșteau că audiau postul de radio K. care transmite știri antiromânești, că au făcut comentarii necorespunzătoare cu privire la realitățile socio-economice din România. Dovada că au fost anchetați și de Securitate este faptul că aceste declarații se regăsesc în dosarele Securității ce au fost predate C.N.S.A.S. Pentru că aceste declarații nu sunt datate, nu se poate stabili dacă au fost ulterioare semnării angajamentului de către pârât la 26 aprilie 1989, dar pentru că propunerea de recrutare a fost la 18 aprilie 1989, se poate aprecia că declarațiile au fost date anterior. Din probele administrate rezultă că declarațiile dar și angajamentul, au fost semnate de pârât atunci când era anchetat de organele Securității.

Mai mult, deși reclamantul C.N.S.A.S. încearcă să dovedească întocmirea notelor de informații date de pârât după semnarea angajamentului, chiar în nota de constatare se arată inadvertențele din înscrisurile aflate la dosar. Astfel, nota informativă ce viza pe cei doi colegi este datată 14 mai 1989, dar se precizează că în copie apare data de 4 aprilie 1989, ceea ce înseamnă că era dată anterior semnării angajamentului la 26 aprilie 1989, situație identică cu cea din 13 aprilie 1989, a cărei copie este datată 3 aprilie 1989, deci, oricum, anterior semnării angajamentului. Toate acestea dovedesc faptul că declarațiile au fost date în perioada în care pârâtul era anchetat de către organele Securității, chiar pârâtul era urmărit, așa cum rezultă dintr-un raport întocmit la 18 septembrie 1989, după anchetarea sa, de către un informator cu nume conspirativ „N.”.

Chiar și dacă nu s-ar aprecia că declarațiile au fost date în timpul anchetei Securității, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru că cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: - să vizeze furnizarea de informații despre atitudini și acțiuni potrivnice regimului comunist și - să vizeze încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului. Dacă prima condiție este îndeplinită pentru că acestea vizau asemenea acțiuni, cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, deoarece nu au fost încălcate și nici măcar vizate, drepturi și libertăți fundamentale. Cei doi ce au făcut obiectul declarațiilor pârâtului au convenit împreună cu pârâtul să recunoască faptele pentru care erau cercetați, iar fiecare în declarația sa recunoștea că împreună cu ceilalți ascultau posturi de radio străine și comentau realitățile socio-economice.

De altfel, în baza acelor declarații și pârâtul era urmărit de Securitate, toți trei făcând obiectul cercetărilor de către organele Securității. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 753 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.