ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin cererea adresată

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, C.N.S.A.S. a

formulat acțiune pentru constatarea existenței calității de colaborator al

Securității în ceea ce-l privește pe O.A.

În motivarea cererii

se arată că verificarea s-a dispus din oficiu având în vedere faptul că pârâtul

a fost candidat la funcția de P. al municipiului Odorheiu-Secuiesc, județul

Harghita.

Din cuprinsul notei

de constatare a rezultat că pârâtul a fost recrutat de fosta Securitate și a

semnat și un angajament, preluând numele conspirativ „N.”, dar că în dosarul de

rețea nu se regăsesc note informative ale acestuia ci numai un document

redactat de el în care enumeră persoanele despre care poate furniza informații

Securității.

Însă, note

informative semnată de pârât se regăsesc în dosarele de urmărire informativă a

doi colegi de facultate, astfel că se apreciază că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Prin Încheierea din 5

decembrie 2008 a Tribunalului București, secția contencios administrativ și

fiscal, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea Curții de Apel

București, în raport de dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 39688/3/2008 la Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal.

de fond.

Prin Sentința civilă nr.

753 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantului C.N.S.A.S.

În motivarea soluției

instanța de fond a reținut că pârâtul nu poate fi considerat colaborator al

Securității întrucât informațiile au fost date în timpul anchetării sale pentru

motive politice, anchetă derulară în perioada martie – aprilie 1989. Pârâtul și

alți colegi de facultate, audiați ca martori în prezenta cauză, au fost

anchetați pentru că erau acuzați că au ascultat un post de radio străin, radio

K., că au făcut afirmații dușmănoase la adresa situației social-politice și

economice a României, a nivelului scăzut de viață, așa cum rezultă dintr-un

raport întocmit de ofițerul de cercetare penală la 15 martie 1989.

În timpul anchetei au

fost supuși amenințărilor cu închisoarea, cu excluderea din facultate iar cei

trei au dat declarații cu conținut identic pentru că așa au convenit.

Reclamantul C.N.S.A.S.

susține că pârâtul a fost colaborator al Securității pentru că a dat

informații, dar singura informare este cu privire la cei doi colegi ai săi de

facultate care au fost anchetați împreună cu pârâtul, dar această informare a

fost singura modalitate de a scăpa de presiunile la care au fost supuși de

Securitate.

Deși C.N.S.A.S.

susține că informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, totuși informațiile au fost furnizate în timpul

anchetei iar cei doi știau despre cele ce pârâtul avea să declare, pentru că și

ei au dat declarații cu conținut identic și nu se poate spune că prin aceasta le-au

fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.N.S.A.S.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond deoarece informațiile pe care pârâtul le-a

furnizat Securității nu au fost date în timpul anchetei ci pe baza unui

angajament semnat de colaborare, în cadrul unei relații conspirate cu

Securitatea și în cuprinsul unor note informative tipice, semnate cu numele conspirativ

„N.” și nu cu numele real.

Referitor la

incidența dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008

aceasta este o situație de excepție, care este de strictă interpretare și

aplicare, iar instanțele nu pot extinde aplicarea prevederilor acestea și

pentru alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Mai mult,

informațiile furnizate îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008:

- prima condiție,

furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului

comunist este îndeplinită pentru că se refereau la ascultarea de posturi

străine și comentarea știrilor „de pe o poziție dușmănoasă”;

- a doua condiție

viza încălcarea unor drepturi fundamentale pentru că pârâtul putea și trebuia

să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate, mai ales că atât

pârâtul cât și cele două victime ale informării fuseseră avertizați de

consecințele faptelor, astfel că s-a încălcat dreptul la viața privată.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii,

reținerea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce-l

privește pe O.A.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a

solicitat instanței de fond să se constate calitatea de colaborator al

Securității a pârâtului A.O., în raport de angajamentul pe care acesta l-a

semnat cu Securitate și de notele informative ce se refereau la doi colegi de

facultate, toți trei fiind anchetați în perioada martie – aprilie 1989 pentru

că au fost surprinși când făceau niște fotografii unui castel din Transilvania.

Instanța de fond a

respins acțiunea apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Referitor la motivele

de recurs invocate de C.N.S.A.S., se constată că acestea sunt nefondate.

Mai întâi, în raport

de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit

cărora „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procese-verbale, interogatorii sau note de confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere sau arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată, nu este considerat colaborator al Securității, iar actele și

documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului

dosar”, susținerile recurentului sunt neîntemeiate.

Așa cum rezultă din

actele depuse la dosar, atât pârâtul cât și cei doi colegi de facultate despre

care se susține că a dat informații, au fost cercetați de organele de cercetare

penală.

Declarațiile date de

aceștia, dar nedatate, au conținut aproape identic și ei recunoșteau că audiau

postul de radio K. care transmite știri antiromânești, că au făcut comentarii

necorespunzătoare cu privire la realitățile socio-economice din România.

Dovada că au fost

anchetați și de Securitate este faptul că aceste declarații se regăsesc în

dosarele Securității ce au fost predate C.N.S.A.S.

Pentru că aceste

declarații nu sunt datate, nu se poate stabili dacă au fost ulterioare semnării

angajamentului de către pârât la 26 aprilie 1989, dar pentru că propunerea de

recrutare a fost la 18 aprilie 1989, se poate aprecia că declarațiile au fost

date anterior.

Din probele

administrate rezultă că declarațiile dar și angajamentul, au fost semnate de

pârât atunci când era anchetat de organele Securității.

Mai mult, deși

reclamantul C.N.S.A.S. încearcă să dovedească întocmirea notelor de informații

date de pârât după semnarea angajamentului, chiar în nota de constatare se

arată inadvertențele din înscrisurile aflate la dosar.

Astfel, nota

informativă ce viza pe cei doi colegi este datată 14 mai 1989, dar se

precizează că în copie apare data de 4 aprilie 1989, ceea ce înseamnă că era

dată anterior semnării angajamentului la 26 aprilie 1989, situație identică cu

cea din 13 aprilie 1989, a cărei copie este datată 3 aprilie 1989, deci,

oricum, anterior semnării angajamentului.

Toate acestea

dovedesc faptul că declarațiile au fost date în perioada în care pârâtul era

anchetat de către organele Securității, chiar pârâtul era urmărit, așa cum

rezultă dintr-un raport întocmit la 18 septembrie 1989, după anchetarea sa, de

către un informator cu nume conspirativ „N.”.

Chiar și dacă nu s-ar

aprecia că declarațiile au fost date în timpul anchetei Securității, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru că cele

două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv:

- să vizeze

furnizarea de informații despre atitudini și acțiuni potrivnice regimului

comunist și

- să vizeze

încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului.

Dacă prima condiție

este îndeplinită pentru că acestea vizau asemenea acțiuni, cea de-a doua

condiție nu este îndeplinită, deoarece nu au fost încălcate și nici măcar

vizate, drepturi și libertăți fundamentale.

Cei doi ce au făcut

obiectul declarațiilor pârâtului au convenit împreună cu pârâtul să recunoască

faptele pentru care erau cercetați, iar fiecare în declarația sa recunoștea că

împreună cu ceilalți ascultau posturi de radio străine și comentau realitățile

socio-economice.

De altfel, în baza

acelor declarații și pârâtul era urmărit de Securitate, toți trei făcând

obiectul cercetărilor de către organele Securității.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 753 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2011.