ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5232/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 octombrie 2009,

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate

existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului D.I.

În motivarea cererii,

s-a arătat că pârâtul este consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei

Oncești, județul Bacău, și așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din

19 martie 2009, pârâtul, factor poștal în Oficiul Poștal Oncești, a fost recrutat

în calitate de colaborator pe linia problemei „persoane fără antecedente penale”,

semnând angajament la data de 01 decembrie 1988 și preluând numele conspirativ V.

S-a mai reținut că activitatea

pârâtului îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în vedere că, prin nota informativă

semnată olograf, acesta informa organele Securității că numitul T.L., lucrător la

Stația Meteorologică Oncești, a afirmat că „nu se găsește nimic de mâncare, el mănâncă

numai gogoși, toate bunurile se duc peste hotare, iar noi o să murim de foame” și,

de asemenea, „înaltele personalități numai se plimbă fără să facă contracte cu alte

țări și toți sunt niște mincinoși”. A mai arătat reclamantul că activitatea pârâtului

de furnizare de informații a fost apreciată pozitiv de către ofițerii Securității.

Prin sentința civilă

nr. 666 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamatul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul D.I.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de colaborator al Securității. Astfel, s-a constatat că dacă nota informativă dată

de pârât în legătură cu cele afirmate de T.L. la data de 25 noiembrie 1988, se încadrează

în condiția ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ea nu îndeplinește a doua condiție

și anume ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. În acest sens s-a apreciat de către prima instanță că informațiile furnizate

de pârât nu au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

a unei persoane, acestea având un caracter general.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care

a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 C. proc. civ., susținând critici

care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Astfel, autoritatea recurentă

susține, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală,

ca urmare a interpretării greșite a valorii probatorii a documentelor care probează

activitatea de colaborator a pârâtului și, totodată, prin aplicarea eronată a dispozițiilor

legale incidente în cauză – art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Intimatul-pârât a depus

întâmpinare, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând

respingerea recursului.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, instanța

de fond a reținut în mod just că activitatea pârâtului de colaborator al Securității

este probată cu angajamentul olograf, aflat în copie la dosar, precum și cu nota

informativă olografă, aflată în copie la dosarul cauzei, coroborată cu celelalte

documente anexate la nota de constatare întocmită de Direcția de investigații a

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, din 19 martie 2009.

În schimb, instanța de

fond, respingând cererea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, a motivat că informațiile, furnizate de intimatul-pârât organelor

de Securitate, nu au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor,

al persoanei vizate de nota sa informativă, aceasta putând să-și exprime în continuare

opiniile.

Pe de altă parte, în subsidiar,

instanța de fond a argumentat că „aceste informații au fost prea generale astfel

încât să vizeze îngrădirea libertății de exprimare a unei persoane”, argumente care

sunt lipsite de temei.

Astfel, așa cum s-a arătat

și în expunerea rezumativă prezentată mai sus, în nota informativă olografă datată

01 decembrie 1988, intimatul-pârât a furnizat informații cu privire la o persoană

cu numele T.L., observator meteorolog la Stația Meteorologică Oncești, care făcuse

afirmații critice cu privire la situația economică a țării și la atitudinea persoanelor

cu funcții de conducere ale regimului comunist.

În urma acestei note informative,

organele de Securitate au dispus măsuri de verificare informativă și de includere

în Tabelul „B” a numitului T.L., așa cum rezultă din rezoluția și mențiunile făcute

pe nota informativă care a fost înregistrată și valorificată „la fișa elementului

B.T”.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent

sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului”.

Or, așa cum s-a arătat

mai sus, în cauză, intimatul-pârât a furnizat informații care au avut ca efect luarea

unor măsuri de verificare informativă și luarea „în atenție” a numitului T.L., ceea

ce demonstrează că persoana respectivă a manifestat atitudini potrivnice regimului

comunist, iar informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

acelei persoane: „libertatea cuvântului”, potrivit terminologiei art. 28 din Constituția

din 1965.

Astfel fiind, soluția

instanței de fond este nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis,

cu consecința desființării sentinței atacate, admiterea cererii formulate de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constatarea că intimatul-pârât

are calitatea de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 666 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și admite cererea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

și constată calitatea pârâtului D.I. de colaborator al organelor Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.