ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3200 din 15 mai

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea

pârâtului A.M. de lucrător al securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost recrutat de I.J.S. Suceava

la data de 14 martie 1974, pentru supravegherea obiectivului "C." și

pentru supravegherea informativă a unor cetățeni străini, semnând un angajament

de colaborare și primind un nume conspirativ.

În continuare,

evocând conținutul notelor de constatare, prima instanță a arătat că notele

informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, fiind încălcat dreptului la

viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice; dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniei

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libera

circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice; dreptul la libertatea gândirii, conștiinței și religiei

prevăzut de art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile și Politice.

A mai arătat, în

esență, că notele informative furnizate au fost întocmite de pârât în acord cu

instrucțiunile pe care acesta le primea de la ofițerii Securității, că se

refereau și la cunoștințe sau elevi ai școlii unde preda, că activitatea

pârâtului de furnizare a informațiilor a fost apreciata, așa cum rezultă din

notele de analiza întocmite în acest sens de către ofițerii Securității, că din

actele depuse la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că pârâtul a acceptat sa

colaboreze de buna voie, nefiind identificat vreun element de constrângere sau

șantaj.

A mai remarcat că

activitatea pârâtului de colaborator s-a întins pe perioada anilor 1974 - 1986,

fiind reactivat în anul 1988.

În fine, Curtea de

Apel a arătat că împrejurarea invocată de către pârât, anume ca acesta însuși a

fost supravegheat informativ, este irelevantă din perspectiva stabilirii

calității de colaborator, astfel cum aceasta este definita la art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul A.M., solicitând casarea

acesteia și, după rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru, în

esență, următoarele argumente:

(i) În mod greșit

instanța de fond a constatat faptul că notele informative furnizate de către

recurent ar avea drept scop îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, fără să examineze ea însăși datele comunicate pentru a stabili dacă

îndeplinesc cerințele legii;

(ii) Instanța de fond

nu a analizat și nu a motivat incompatibilitatea evidentă între calitatea de

urmărit a recurentului și calitatea sa de colaborator al Securității, ambele pentru

aceeași perioadă de timp.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-pârât, raportat la

cadrul normativ aplicabil ca și sub toate aspectele, astfel cum permit

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul

nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare

arătate.

Mai întâi, se

constată că, deși recurentul a invocat și motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia, argumentele acestuia nu se subsumează

ipotezei avute în vedere de aceste dispoziții, ci reprezintă critici de

nelegalitate sub aspectul greșitei aprecieri a ansamblului probator și a

situației de fapt, precum și a interpretării și aplicării eronate a

dispozițiilor legale incidente, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În speță, după cum

rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât A.M. fost

verificat sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al

Securității, în virtutea calității sale de deținător al titlului de luptător

pentru victoria revoluției din decembrie 1989, în baza art. 3 lit. z) coroborat

cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Prima instanță, după

analizarea amplului material depus în probațiune de către CNSAS - note

informative, rapoarte, note de relații etc. - a conchis în sensul că este

întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în privința

pârâtului A.M.

Aceasta este și

concluzia instanței de recurs.

Reevaluând probele

administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului,

Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor

legale necesare pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția

legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator

al Securității "persoana care a furnizat informații indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului".

Fără a mai evoca

conținutul ansamblului probator prezentat în cauză, care include note

informative semnate olograf de către recurentul-pârât, note de analiză și

rapoarte de informare, Înalta Curte constată că o parte semnificativă din

informările pe care acesta le-a făcut au prezentat interes pentru organele de

securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau

atitudini ostile regimului comunist și, în același timp, generau o stare de

pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.

Legea nu impune ca

efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile

"să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, iar

informațiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.

În plus, după cum a

reținut și prima instanță, atitudinea adoptată de recurent după semnarea

angajamentului, perioada îndelungată de colaborare, informațiile numeroase

oferite, sunt de natură a justifica soluția adoptată.

Calitatea

recurentului de persoană urmărită de fosta Securitate nu prezintă relevanță în

cauză, așa cum a arătat și instanța de fond, aceasta nereprezentând, per se,

cauză de exonerare sau dovadă convingătoare a vreunei forme de constrângere la

care ar fi fost supus recurentul.

Conchizând, Înalta

Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori

casare a sentinței recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul A.M. împotriva Sentinței civile nr. 3200 din 15 mai 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL