ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3200 din 15 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului A.M. de lucrător al securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost recrutat de I.J.S. Suceava la data de 14 martie 1974, pentru supravegherea obiectivului "C." și pentru supravegherea informativă a unor cetățeni străini, semnând un angajament de colaborare și primind un nume conspirativ.

În continuare, evocând conținutul notelor de constatare, prima instanță a arătat că notele informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, fiind încălcat dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniei prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea gândirii, conștiinței și religiei prevăzut de art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile și Politice.

A mai arătat, în esență, că notele informative furnizate au fost întocmite de pârât în acord cu instrucțiunile pe care acesta le primea de la ofițerii Securității, că se refereau și la cunoștințe sau elevi ai școlii unde preda, că activitatea pârâtului de furnizare a informațiilor a fost apreciata, așa cum rezultă din notele de analiza întocmite în acest sens de către ofițerii Securității, că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că pârâtul a acceptat sa colaboreze de buna voie, nefiind identificat vreun element de constrângere sau șantaj. A mai remarcat că activitatea pârâtului de colaborator s-a întins pe perioada anilor 1974 - 1986, fiind reactivat în anul 1988. În fine, Curtea de Apel a arătat că împrejurarea invocată de către pârât, anume ca acesta însuși a fost supravegheat informativ, este irelevantă din perspectiva stabilirii calității de colaborator, astfel cum aceasta este definita la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul A.M., solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru, în esență, următoarele argumente: (i) În mod greșit instanța de fond a constatat faptul că notele informative furnizate de către recurent ar avea drept scop îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fără să examineze ea însăși datele comunicate pentru a stabili dacă îndeplinesc cerințele legii; (ii) Instanța de fond nu a analizat și nu a motivat incompatibilitatea evidentă între calitatea de urmărit a recurentului și calitatea sa de colaborator al Securității, ambele pentru aceeași perioadă de timp. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-pârât, raportat la cadrul normativ aplicabil ca și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate. Mai întâi, se constată că, deși recurentul a invocat și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, argumentele acestuia nu se subsumează ipotezei avute în vedere de aceste dispoziții, ci reprezintă critici de nelegalitate sub aspectul greșitei aprecieri a ansamblului probator și a situației de fapt, precum și a interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În speță, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât A.M. fost verificat sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al Securității, în virtutea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989, în baza art. 3 lit. z) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Prima instanță, după analizarea amplului material depus în probațiune de către CNSAS - note informative, rapoarte, note de relații etc. - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în privința pârâtului A.M. Aceasta este și concluzia instanței de recurs. Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Fără a mai evoca conținutul ansamblului probator prezentat în cauză, care include note informative semnate olograf de către recurentul-pârât, note de analiză și rapoarte de informare, Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut au prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și, în același timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc. Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, iar informațiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate. În plus, după cum a reținut și prima instanță, atitudinea adoptată de recurent după semnarea angajamentului, perioada îndelungată de colaborare, informațiile numeroase oferite, sunt de natură a justifica soluția adoptată. Calitatea recurentului de persoană urmărită de fosta Securitate nu prezintă relevanță în cauză, așa cum a arătat și instanța de fond, aceasta nereprezentând, per se, cauză de exonerare sau dovadă convingătoare a vreunei forme de constrângere la care ar fi fost supus recurentul.

Conchizând, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva Sentinței civile nr. 3200 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014. Procesat de GGC - CL