ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2012/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existentei calității de lucrător al Securității, în privința pârâtului S.I. În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că urmare a cererii de verificare nr. P 947/07 din 18 iunie 2009 adresată C.N.S.A.S. de către numitul E.B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 163573 (cotă C.N.S.A.S.).

Reclamantul a învederat, în esență, că din cuprinsul Notei de constatare nr. Dl/1/23 din 05 ianuarie 2011, precum și al înscrisurilor atașate, rezultă că pârâtul având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean Covasna, Serviciul 2, a propus supravegherea informativă a unei persoane semnalată cu audierea și colportarea știrilor transmise de postul de radio Europa Liberă și a propus măsuri operative privind persoana respectivă. Reclamantul a considerat că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv, dreptul la secretul corespondenței și la viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Pentru argumentele prezentate anterior, reclamantul consideră că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. (5), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Hotărârea și considerentele instanței de fond Prin sentința civilă nr. 687 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, invocată de pârât. A admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.I. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008, sub aspectul admisibilității, Curtea de apel a constatat că sunt întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, prima instanță a reținut următoarele: Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 -1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului ” . Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Covasna, Serviciul 2. În raport de conținutul înscrisurilor care atestă aceste calități, instanța de fond a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

A mai reținut prima instanță că în Dosarul de urmărire informativă nr. I 163573, având ca titular pe numitul E.B., inginer chimist, urmărit în perioada 1981 - 1989 pentru „audierea și colportarea știrilor transmise de postul de radio Europa Liberă” și pentru „legături neoficiale cu cetățeni străini”, prin Raportul întocmit la data de 02 august 1989, pârâtul a propus luarea în supraveghere informativă a persoanei menționate. în acest sens, pârâtul a dispus interceptarea corespondenței persoanei urmărite, pentru a obține informații privind comentarii ostile cu conținut naționalist șovin și iredentist, legături și natura acestora, precum și alte date de interes operativ.

Măsura operativă a interceptării corespondenței solicitată de pârât a fost pusă în aplicare, după cum rezultă din Notele întocmite la 16 decembrie 1987 și 25 februarie 1986. Aceeași măsură operativă a fost dispusă de către pârât și prin adresa din data de 03 ianuarie 1989 destinată compartimentului specializat în interceptarea corespondenței. În concluzie, aceste înscrisuri existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfășurarea supravegherii informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere drepturilor persoanei urmărite, documentele întocmite și semnate de către acesta, precum și măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător al securității, conținând informații referitoare la persoana aflată în supravegherea organelor de securitate.

În consecință, Curtea de apel a reținut că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de agent al organelor Securității, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională, respectiv, dreptul la secretul corespondenței și la viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile și Politice. Instanța de fond nu a primit apărările pârâtului potrivit cu care, măsurile dispuse de către acesta în dosarul de urmărire informativă anterior menționat erau expres stipulate în ordinele și instrucțiunile specifice ale Departamentului Securității Statului, permise de Constituția și legile în vigoare la data respectivă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor prevăzute de art. 304 punctele 7, 8 și 9, precum și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înainte de a dezvolta motivele de recurs menționate, recurentul-pârât înțelege să invoce următoarele excepții: - excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ a Curții de Apel București, prin raportare la natura pur civilă a acțiunii în constatare formulată de autoritatea reclamantă și la obiectul cauzei: se susține că instanța de contencios administrativ nu poate cenzura actele de comandament cu caracter militar.

- excepția lipsei de interes a entității reclamante, care s-a subrogat nelegal în calitatea de reclamant și a promovat o acțiune personală ce aparține unei persoane fizice, fără a avea acordul său; - excepția lipsei calității de reprezentant a C.N.S.A.S., a lipsei de mandat expres sau implicit - excepția lipsei calității procesuale active, deoarece C.N.S.A.S. nu a acționat în baza unui mandat legal de reprezentare. Criticile subsumate motivelor de recurs sunt următoarele: - art. 304 punctul 7 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Considerentele hotărârii pronunțate de instanță sunt confuze, inexacte, insuficiente, instanța, încălcând prin motivarea sumară, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Susține recurentul că instanța de fond nu a arătat de ce a înlăturat sau respins anumite cereri formulate de parte și nu a arătat în ce constau probele care au dus la convingerea judecătorului că acțiunea C.N.S.A.S. este întemeiată. În cadrul acestui motiv de recurs se mai susține că instanța nu a verificat dacă a fost sesizată legal și nu a verificat nici calitatea procesuală activă a reclamantului C.N.S.A.S., în condițiile în care persoana care s-a adresat autorității pentru studierea propriului dosar, nu era subiect al urmăririi efectuate de pârât. - art. 304 punctul 9 - când hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât arată că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., a ignorat principii generale de drept și a interpretat injust textele de lege aplicabile speței. Astfel, se susține că instanța de fond a aplicat arbitrar o lege, argumentele folosite fiind scoase din context, în sensul că deși invocă dispozițiile art. 28, 29 și 30 din Constituția R.S.R., ignoră să precizeze că drepturile cetățenești prevăzute în aceste texte cunoșteau limitări legale, care erau în acord cu regimul socio-politic al acestor vremuri și care trebuiau să contracareze acțiunile ilegale îndreptate împotriva orânduirii socialiste. Mai afirmă recurentul-pârât că instanța de fond nu a analizat lipsa interesului C.N.S.A.S. în promovarea acțiunii și nici nu a indicat care dintre înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că pârâtul a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ce erau garantate și recunoscute în vigoare.

Hotărârea și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând motivele de recurs invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente speței, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, înalta Curte constată că acest aspect a fost invocat de către pârât în cadrul motivării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, cerere admisă de instanța de fond.

Prin Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de S.I., reținând netemeinicia inclusiv în ceea ce privește critica referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al securității. Astfel, Curtea constituțională a stabilit că prevederile legale criticate corespund pe deplin exigențelor constituționale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

Asemenea, răspunzând acestei critici de neconstituționalitate, reluată și sub forma excepției invocată prin cererea de recurs, Curtea Constituțională a stabilit că în cazul acțiunii promovate pentru constatarea calității de lucrător sau colaborator al securității, legea nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar, având în vedere că astfel de acte excedează obiectului de reglementare al O.U.G. nr. 24/2008 și anume accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii de către C.N.S.A.S., din perspectiva subrogării în drepturile persoanei fizice - titulară a cererii adresată C.N.S.A.S., Înalta Curte constată că și acest aspect a fost cuprins în motivarea excepției de neconstituționalitate invocată în fața instanței de fond și trimisă spre soluționare Curții Constituționale.

Prin Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012, Curtea Constituțională a respins și această critică de neconstituționalitate, cu motivarea că din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că autoritatea reclamantă acționează la cererea persoanelor îndreptățite, atunci când procedează la verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar de urmărire informativă. Pe de altă parte, prin acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S.

nu acționează pentru a satisface un interes personal al său sau al persoanei îndreptățite, ci interesul său este unul public, general și anume acela legat de dreptul la informare al cetățenilor cu privire la persoanele care au suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanța de judecată in concreto, în raport de situația particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acțiuni. Excepția lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale pasive sunt motivate de recurent prin prisma lipsei unui mandat legal de reprezentare acordat C.N.S.A.S. Înalta Curte constată că excepțiile sunt neîntemeiate, având în vedere că mandatul autorității de reclamante de a promova acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008 izvorăște din lege, tocmai din perspectiva satisfacerii unui interes public, general, iar în speța de față, declanșarea procedurii de verificare a avut la bază cererea petentului E.B. - subiect al urmăririi efectuate de pârâtul S.I. Pe fondul cererii de recurs, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu are temei în actele dosarului și nici în dispozițiile legale incidente speței. Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe nemotivarea hotărârii instanței de fond, înalta Curte constată că judecătorul fondului a dezvoltat raționamentul juridic pe care și-a întemeiat soluția, atât în fapt, cât și în drept, astfel încât, prin prisma exigențelor impuse de dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc.

civ., nu se poate reține o nemotivare a hotărârii în sensul ipotezei textului prevăzut de punctul 7 al art. 304 din același cod. Astfel, după ce a reținut situația de fapt, astfel cum a rezultat din actele dosarului, analizând conținutul înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, temei de drept al acțiunii în constatare, astfel încât susținerea recurentului privind nemotivarea hotărârii nu poate fi reținută. De altfel, recurentul-pârât nu a depus la dosar nicio probă în dovedirea apărărilor sale sau în combaterea susținerilor reclamantului, alegațiile dezvoltate de pârât reprezentând simple afirmații, pe care instanța le-a înlăturat motivat, prin prisma rațiunii adoptării O.U.G.

nr. 24/2008. Prin urmare, această critică dezvoltată prin cererea de recurs este nefondată. Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., recurentul-pârât afirmă că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și cu interpretarea greșită a înscrisurilor depuse la dosar. Înalta Curte reține că sunt aplicabile speței prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora, prin „lucrător al Securității” se înțelege „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Rezultă din textul legal citat, că două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată „lucrător al Securității”: calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Așa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de. către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, prima condiție legală fiind, deci, îndeplinită. Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer de Securitate - căpitan în cadrul U.S. Covasna a aprobat, sub semnătură olografa, Raportul cu propunere de luare în supraveghere informativă a numitului E.B., semnalat că face comentarii ostile cu conținut naționalist șovin și iredentist (filele 16 dosar fond) și colportează știrile auzite la postul de radio „Europa liberă”. De asemenea, în cadrul verificării persoanei urmărite, pârâtul a propus un plan de măsuri, aprobat de șefii ierarhici (fila 17 dosar fond) cu transmiterea sarcinii către Biroul „S” pentru folosirea mijloacelor speciale „S” în vederea interceptării corespondenței persoanei urmărite.

Măsurile operative privind persoana urmărită au fost puse în aplicare, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (filele 22-32 dosar fond), pârâtul primind periodic note informative cu privire la persoana urmărită și relațiile acestuia. Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente, care conțin măsuri contrare dreptului la viață privată, secretului corespondenței, dreptului la liberă exprimare și la libertatea opiniei, reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, desfășurarea unei „activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul S.I., împotriva Sentinței civile nr. 687 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2013.