ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2012/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat constatarea existentei calității de lucrător al Securității, în privința

pârâtului S.I.

În motivarea în fapt a cererii, s-a

arătat că urmare a cererii de verificare nr. P 947/07 din 18 iunie 2009

adresată C.N.S.A.S. de către numitul E.B., s-a solicitat verificarea, sub

aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I

163573 (cotă C.N.S.A.S.).

Reclamantul a învederat, în esență, că

din cuprinsul Notei de constatare nr. Dl/1/23 din 05 ianuarie 2011, precum și

al înscrisurilor atașate, rezultă că pârâtul având gradul de căpitan în cadrul

Inspectoratului Județean Covasna, Serviciul 2, a propus supravegherea

informativă a unei persoane semnalată cu audierea și colportarea știrilor

transmise de postul de radio Europa Liberă și a propus măsuri operative privind

persoana respectivă.

Reclamantul a considerat că pârâtul,

prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, garantate de legislația în vigoare la acea dată,

respectiv, dreptul la secretul corespondenței și la viață privată, prevăzute de

art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul

International cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Pentru argumentele prezentate anterior,

reclamantul consideră că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al

Securității.

În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. (5), art. 35 alin. (5) lit. a) din

Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea

Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008.

Prin întâmpinarea formulată în cauză,

pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008,

iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea și considerentele instanței

de fond

Prin sentința civilă nr. 687 din 1

februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției

de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, invocată de pârât.

A admis acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.I. și a constatat

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul admisibilității, Curtea de apel

a constatat că sunt întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale

pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform prevederilor art.

29 din Legea nr. 47/1992.

Pe fondul cauzei, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de

temeiurile de drept incidente în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind „orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în

perioada 1945 -1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului

”

.

Din înscrisurile existente la dosarul

cauzei, reiese că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Covasna, Serviciul 2.

În raport de conținutul înscrisurilor

care atestă aceste calități, instanța de fond a apreciat îndeplinită prima

condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în

sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

A mai reținut prima instanță că în

Dosarul de urmărire informativă nr. I 163573, având ca titular pe numitul E.B.,

inginer chimist, urmărit în perioada 1981 - 1989 pentru „audierea și

colportarea știrilor transmise de postul de radio Europa Liberă” și pentru „legături

neoficiale cu cetățeni străini”, prin Raportul întocmit la data de 02 august 1989,

pârâtul a propus luarea în supraveghere informativă a persoanei menționate. în

acest sens, pârâtul a dispus interceptarea corespondenței persoanei urmărite,

pentru a obține informații privind comentarii ostile cu conținut naționalist

șovin și iredentist, legături și natura acestora, precum și alte date de

interes operativ.

Măsura operativă a interceptării

corespondenței solicitată de pârât a fost pusă în aplicare, după cum rezultă

din Notele întocmite la 16 decembrie 1987 și 25 februarie 1986.

Aceeași măsură operativă a fost

dispusă de către pârât și prin adresa din data de 03 ianuarie 1989 destinată

compartimentului specializat în interceptarea corespondenței.

În concluzie, aceste înscrisuri

existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfășurarea supravegherii

informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere drepturilor

persoanei urmărite, documentele întocmite și semnate de către acesta, precum și

măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător al securității, conținând

informații referitoare la persoana aflată în supravegherea organelor de

securitate.

În consecință, Curtea de apel a

reținut că și a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

este îndeplinită, în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de

agent al organelor Securității, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă,

cât și de legislația internațională, respectiv, dreptul la secretul corespondenței

și la viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile

și Politice.

Instanța de fond nu a primit apărările

pârâtului potrivit cu care, măsurile dispuse de către acesta în dosarul de

urmărire informativă anterior menționat erau expres stipulate în ordinele și

instrucțiunile specifice ale Departamentului Securității Statului, permise de

Constituția și legile în vigoare la data respectivă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din

perspectiva motivelor prevăzute de art. 304 punctele 7, 8 și 9, precum și a

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Înainte de a dezvolta motivele de

recurs menționate, recurentul-pârât înțelege să invoce următoarele excepții:

- excepția necompetenței materiale a

secției de contencios administrativ a Curții de Apel București, prin raportare

la natura pur civilă a acțiunii în constatare formulată de autoritatea

reclamantă și la obiectul cauzei: se susține că instanța de contencios

administrativ nu poate cenzura actele de comandament cu caracter militar.

- excepția lipsei de interes a

entității reclamante, care s-a subrogat nelegal în calitatea de reclamant și a

promovat o acțiune personală ce aparține unei persoane fizice, fără a avea

acordul său;

- excepția lipsei calității de

reprezentant a C.N.S.A.S., a lipsei de mandat expres sau implicit

- excepția lipsei calității procesuale

active, deoarece C.N.S.A.S. nu a acționat în baza unui mandat legal de

reprezentare.

Criticile subsumate motivelor de

recurs sunt următoarele:

- art. 304 punctul 7 - hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină. Considerentele hotărârii pronunțate de

instanță sunt confuze, inexacte, insuficiente, instanța, încălcând prin

motivarea sumară, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Susține recurentul că instanța de fond

nu a arătat de ce a înlăturat sau respins anumite cereri formulate de parte și

nu a arătat în ce constau probele care au dus la convingerea judecătorului că

acțiunea C.N.S.A.S. este întemeiată.

În cadrul acestui motiv de recurs se

mai susține că instanța nu a verificat dacă a fost sesizată legal și nu a

verificat nici calitatea procesuală activă a reclamantului C.N.S.A.S., în

condițiile în care persoana care s-a adresat autorității pentru studierea

propriului dosar, nu era subiect al urmăririi efectuate de pârât.

- art. 304 punctul 9 - când hotărârea

atacată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, recurentul-pârât arată că instanța de fond nu a dat dovadă de rol

activ, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a ignorat

principii generale de drept și a interpretat injust textele de lege aplicabile

speței.

Astfel, se susține că instanța de fond

a aplicat arbitrar o lege, argumentele folosite fiind scoase din context, în

sensul că deși invocă dispozițiile art. 28, 29 și 30 din Constituția R.S.R.,

ignoră să precizeze că drepturile cetățenești prevăzute în aceste texte

cunoșteau limitări legale, care erau în acord cu regimul socio-politic al

acestor vremuri și care trebuiau să contracareze acțiunile ilegale îndreptate

împotriva orânduirii socialiste.

Mai afirmă recurentul-pârât că

instanța de fond nu a analizat lipsa interesului C.N.S.A.S. în promovarea

acțiunii și nici nu a indicat care dintre înscrisurile depuse la dosar dovedesc

faptul că pârâtul a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ce

erau garantate și recunoscute în vigoare.

Hotărârea și considerentele Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Analizând motivele de recurs invocate,

în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente

speței, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce privește excepția

necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea

cauzei, înalta Curte constată că acest aspect a fost invocat de către pârât în

cadrul motivării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, cerere admisă de

instanța de fond.

Prin Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012,

Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de

neconstituționalitate invocată de S.I., reținând netemeinicia inclusiv în

ceea ce privește critica referitoare la competența exclusivă a unei singure

instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de

lucrător sau colaborator al securității. Astfel, Curtea constituțională a

stabilit că prevederile legale criticate corespund pe deplin exigențelor

constituționale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5)

referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

Asemenea, răspunzând acestei critici

de neconstituționalitate, reluată și sub forma excepției invocată prin

cererea de recurs, Curtea Constituțională a stabilit că în cazul acțiunii promovate

pentru constatarea calității de lucrător sau colaborator al securității, legea

nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter

militar, având în vedere că astfel de acte excedează obiectului de reglementare

al O.U.G. nr. 24/2008 și anume accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității.

În ceea ce privește excepția lipsei de

interes în promovarea acțiunii de către C.N.S.A.S., din perspectiva subrogării

în drepturile persoanei fizice - titulară a cererii adresată C.N.S.A.S., Înalta

Curte constată că și acest aspect a fost cuprins în motivarea excepției de

neconstituționalitate invocată în fața instanței de fond și trimisă spre

soluționare Curții Constituționale.

Prin Decizia nr. 592 din 5 iunie 2012,

Curtea Constituțională a respins și această critică de

neconstituționalitate, cu motivarea că din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin.

(7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că autoritatea reclamantă acționează

la cererea persoanelor îndreptățite, atunci când procedează la verificarea

calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea unui dosar de urmărire informativă.

Pe de altă parte, prin acțiunea în

constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S. nu

acționează pentru a satisface un interes personal al său sau al persoanei

îndreptățite, ci interesul său este unul public, general și anume acela legat

de dreptul la informare al cetățenilor cu privire la persoanele care au

suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, evaluare care se face de instanța de judecată in concreto, în

raport de situația particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor

acțiuni.

Excepția lipsei calității de

reprezentant și a lipsei calității procesuale pasive sunt motivate de recurent

prin prisma lipsei unui mandat legal de reprezentare acordat C.N.S.A.S.

Înalta Curte constată că excepțiile

sunt neîntemeiate, având în vedere că mandatul autorității de reclamante de a

promova acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008

izvorăște din lege, tocmai din perspectiva satisfacerii unui interes public,

general, iar în speța de față, declanșarea procedurii de verificare a avut la

bază cererea petentului E.B. - subiect al urmăririi efectuate de pârâtul S.I.

Pe fondul cererii de recurs, Înalta

Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu are temei în actele

dosarului și nici în dispozițiile legale incidente speței.

Astfel, în ceea ce privește motivul de

recurs întemeiat pe nemotivarea hotărârii instanței de fond, înalta Curte

constată că judecătorul fondului a dezvoltat raționamentul juridic pe care și-a

întemeiat soluția, atât în fapt, cât și în drept, astfel încât, prin prisma

exigențelor impuse de dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., nu se

poate reține o nemotivare a hotărârii în sensul ipotezei textului prevăzut de

punctul 7 al art. 304 din același cod.

Astfel, după ce a reținut situația de

fapt, astfel cum a rezultat din actele dosarului, analizând conținutul

înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, instanța de fond a

aplicat dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, temei de drept al

acțiunii în constatare, astfel încât susținerea recurentului privind

nemotivarea hotărârii nu poate fi reținută.

De altfel, recurentul-pârât nu a depus

la dosar nicio probă în dovedirea apărărilor sale sau în combaterea

susținerilor reclamantului, alegațiile dezvoltate de pârât reprezentând simple

afirmații, pe care instanța le-a înlăturat motivat, prin prisma rațiunii

adoptării O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, această critică

dezvoltată prin cererea de recurs este nefondată.

Prin motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., recurentul-pârât afirmă că hotărârea

este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și cu

interpretarea greșită a înscrisurilor depuse la dosar.

Înalta Curte reține că sunt aplicabile

speței prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora, prin

„lucrător al Securității” se înțelege „orice persoană care, având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Rezultă din textul legal citat, că

două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi

considerată „lucrător al Securității”: calitatea de ofițer sau de subofițer al

Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea de activități prin

care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din actele dosarului,

nefiind contestat nici de. către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de

lege, calitatea de ofițer al Securității, prima condiție legală fiind, deci,

îndeplinită.

Pentru a fi întrunită cea de-a doua

condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă,

având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosarul cauzei, recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer de Securitate -

căpitan în cadrul U.S. Covasna a aprobat, sub semnătură olografa, Raportul cu

propunere de luare în supraveghere informativă a numitului E.B., semnalat că

face comentarii ostile cu conținut naționalist șovin și iredentist (filele 16

dosar fond) și colportează știrile auzite la postul de radio „Europa liberă”.

De asemenea, în cadrul verificării

persoanei urmărite, pârâtul a propus un plan de măsuri, aprobat de șefii

ierarhici (fila 17 dosar fond) cu transmiterea sarcinii către Biroul „S” pentru

folosirea mijloacelor speciale „S” în vederea interceptării corespondenței

persoanei urmărite.

Măsurile operative privind persoana

urmărită au fost puse în aplicare, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la

dosar (filele 22-32 dosar fond), pârâtul primind periodic note informative cu

privire la persoana urmărită și relațiile acestuia.

Or, semnarea de către recurentul-pârât

a acestor documente, care conțin măsuri contrare dreptului la viață privată,

secretului corespondenței, dreptului la liberă exprimare și la libertatea

opiniei, reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond,

desfășurarea unei „activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului”.

Pentru considerentele arătate,

constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale

aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situația de fapt dovedită,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul S.I.,

împotriva Sentinței civile nr. 687 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

5 aprilie 2013.