ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6746/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6746/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 15 martie 2011, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul D.A., solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate calitatea

pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:

Prin cererea nr. P

4773/06 din 7 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul H.R., se solicita

verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului

nr. 1163208 (cotă C.N.S.A.S.).

S-a mai arătat că așa

cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/1/2928 din 29 decembrie

2010, domnul D.A. a avut gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului

Județean Sibiu, Securitatea Municipiului Mediaș (1985, 1986,1987,1988,1989).

A mai menționat

reclamantul că în această calitate, domnul D.A. a demarat urmărirea informativă

a unei persoane, semnalată ca „avea un frate rămas ilegal în R.F.G., asculta

postul de radio Europa Liberă și întreținea relații de corespondență cu agenția

Gulf Publishing C.O din Olanda".

S-a mai precizat că

așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de constatare,

activitatea domnului D.A. se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În opinia

reclamantului activitățile desfășurate de către domnul D.A., în calitate de

angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de

art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la liberă exprimare, prevăzut

de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prin Sentința nr.

7201 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a apreciat că poate fi legal sesizată exclusiv în

privința activităților desfășurate de pârât în legătură cu dosarul de urmărire

a persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv Dosarul cota 1163208

privindu-l pe H.R., nu și cu privire la activitățile desfășurate de pârât în

dosarele de urmărire informativă a altor persoane, întrucât pârâtul nu se află

în niciuna dintre situațiile și nu are niciuna dintre funcțiile ori demnitățile

care impuneau verificarea din oficiu a calității de lucrător ori colaborator al

Securității conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.

A mai apreciat Curtea

că la dosar nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale persoanei urmărite, H.R., întrucât din Dosarul cota 1163208 la

dosarul cauzei se regăsește doar o declarație luată de către pârât cu privire

la persoana urmărită.

A concluzionat Curtea

că nu există probe care să conducă la concluzia că pârâtul, locotenent major în

cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Sibiu, are calitatea de lucrător

al Securității, în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, se susține, în esență, că instanța de fond a interpretat eronat

dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008.

Se menționează că

verificarea în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a cerut

verificarea nu se poate mărgini doar la activitatea depusă de persoana

verificată în instrumentarea dosarului acestei persoane. Astfel, fiind vorba de

verificarea activității unei persoane (iar nu de verificarea caracterului unui

act), trebuie avută în vedere întreaga activitate a celui verificat, astfel cum

se oglindește aceasta în actele întocmite de acesta în decursul carierei și nu

evaluarea activității strict la persoana care a solicitat verificarea.

De asemenea, se

susține că pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității,

dispozițiile legale impun ca persoana verificată să fi „instrumentat” cel puțin

un act în dosarul persoanei care solicită verificarea, pentru a fi îndreptățită

cererea acestuia din urmă. Actul de instrumentare, chiar lipsit de caracter

abuziv, îl îndreptățește pe titularul dosarului, reprezentantul sau urmașul

său, să solicite verificarea întregii activități a autorului respectivului act.

Astfel, prima

instanță ar fi trebuit să analizeze actele abuzive descrise pe larg în acțiunea

formulată și să constate îndeplinirea condițiilor necesare pentru reținerea

calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul D.A.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente, de înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciază că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În cauză, este

necontestat că pârâtul nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile prevăzute la

art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca verificarea calității sale de lucrător

al fostei Securități, în sensul acestei reglementări, să poată fi făcută din

oficiu.

De asemenea, este

necontestat că cererea de verificare, formulată în temeiul art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 24/2008, aparține numitului H.R., titularul Dosarului cota 1163208.

Potrivit art. 1 alin.

(7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, potrivit cărora: „(7) Persoana, subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate

solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași

și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu,

prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute la

alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al

patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De

aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea

rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de

același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării

dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor”.

De asemenea, potrivit

art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a

C.N.S.A.S., „(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul

dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a

afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au

contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică petiționarului

îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia

care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă aceasta

poate fi stabilită cu certitudine.

Pe baza cererii prin

care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații

întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor

Securității. Nota de constatare a identității va conține atât numele real și

celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul.

Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume

conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare

situație în parte. De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile

identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la

stabilirea identității persoanei. (4) Nota de constatare a identității se

înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia. Colegiul C.N.S.A.S.,

în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuție nota de

constatare a identității și, după caz:

a) aprobă nota de

constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile

lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se

transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității,

precum și numele conspirative, acolo unde este cazul;

b) infirmă nota de

constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de

investigare a fondului arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători

de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru

identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii.

Verificarea existenței

sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face la cerere,

remisă în copie Direcției investigații, care demarează verificările specifice

la instituțiile deținătoare de arhivă și în fondul arhivistic propriu. La

finalizarea acestora, Direcția investigații întocmește nota de constatare cu

privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității. În

cazul acelor lucrători ai Securității decedați, Direcția comunicare va informa

petentul despre imposibilitatea stabilirii calității de lucrător,

comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată prin

publicarea pe pagina de internet a instituției a documentelor și informațiilor

regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”.

Deci, cu alte

cuvinte, verificarea calității de lucrător al Securității poate fi cerută doar

împotriva ofițerilor/subofițerilor care au contribuit la instrumentarea

dosarului celui care formulează cererea.

Pe cale de

consecință, sesizarea adresată instanței de contencios poate privi doar

acel/acei ofițer/ofițeri sau subofițer/subofițeri care au instrumentat dosarul

persoanei care a solicitat verificarea.

De altfel, în acest

sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

referire la problema legalei sesizări a instanței de contencios administrativ

(ex. soluția de principiu a Plenului judecătorilor Secției contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 11 iunie

2012; Deciziile nr. 2976/2012, nr. 1582/2011 și nr. 3253/2011).

Prin urmare, instanța

de fond a dat o interpretare corectă prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, în consens cu jurisprudența consacrată în ipoteza dată, reținând

că a fost legal sesizată exclusiv în privința activităților desfășurate de

pârât în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a făcut cererea de

verificare, respectiv Dosar cota 1163208, privindu-l pe H.R. și nu cu raportare

la întreaga activitate a pârâtului.

Real este faptul că

titularul Dosarului cota 1163208 a fost urmărit informativ .

În cuprinsul Notei de

constatare depusă de reclamantul C.N.S.A.S. la dosarul de fond, este menționat

ca document ce atestă calitatea de lucrător al Securității conform art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, Declarația din 20 aprilie 1989 întocmită și semnată

olograf de pârâtul D.A., de la S.A., în cuprinsul căreia s-a menționat numele

titularului dosarului.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008: „a) lucrător al Securității - orice

persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în

perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Din cuprinsul acestor

dispoziții rezultă că pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității,

trebuie îndeplinită condiția ca persoana care a avut calitatea de ofițer sau

subofițer al Securității să fi desfășurat activități care au suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauză, Declarația

din 20 aprilie 1989 este menționată de recurentul-reclamant ca dovadă a

calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Simpla menționare a

numelui titularului dosarului în cuprinsul declarației amintite, fără a exista

și alte dovezi ale unor alte activități întreprinse de pârât care să fi condus

la îngrădirea sau surprinderea drepturilor și libertăților fundamentale, nu

poate conduce la concluzia că este îndeplinită cerința menționată, impusă de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se

reține calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

De altfel, chiar în

cuprinsul cererii de recurs, recurentul recunoaște implicit că actul de

instrumentare este lipsit de caracter abuziv.

În consecință,

criticile recurentului sunt nefondate, sentința recurată fiind legală și

temeinică.

În concluzie, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 7201 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM