ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6746/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15 martie 2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul D.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: Prin cererea nr. P 4773/06 din 7 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul H.R., se solicita verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1163208 (cotă C.N.S.A.S.).

S-a mai arătat că așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/1/2928 din 29 decembrie 2010, domnul D.A. a avut gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean Sibiu, Securitatea Municipiului Mediaș (1985, 1986,1987,1988,1989). A mai menționat reclamantul că în această calitate, domnul D.A. a demarat urmărirea informativă a unei persoane, semnalată ca „avea un frate rămas ilegal în R.F.G., asculta postul de radio Europa Liberă și întreținea relații de corespondență cu agenția Gulf Publishing C.O din Olanda". S-a mai precizat că așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de constatare, activitatea domnului D.A. se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În opinia reclamantului activitățile desfășurate de către domnul D.A., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Prin Sentința nr. 7201 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că poate fi legal sesizată exclusiv în privința activităților desfășurate de pârât în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv Dosarul cota 1163208 privindu-l pe H.R., nu și cu privire la activitățile desfășurate de pârât în dosarele de urmărire informativă a altor persoane, întrucât pârâtul nu se află în niciuna dintre situațiile și nu are niciuna dintre funcțiile ori demnitățile care impuneau verificarea din oficiu a calității de lucrător ori colaborator al Securității conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. A mai apreciat Curtea că la dosar nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei urmărite, H.R., întrucât din Dosarul cota 1163208 la dosarul cauzei se regăsește doar o declarație luată de către pârât cu privire la persoana urmărită.

A concluzionat Curtea că nu există probe care să conducă la concluzia că pârâtul, locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Sibiu, are calitatea de lucrător al Securității, în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, se susține, în esență, că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Se menționează că verificarea în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a cerut verificarea nu se poate mărgini doar la activitatea depusă de persoana verificată în instrumentarea dosarului acestei persoane. Astfel, fiind vorba de verificarea activității unei persoane (iar nu de verificarea caracterului unui act), trebuie avută în vedere întreaga activitate a celui verificat, astfel cum se oglindește aceasta în actele întocmite de acesta în decursul carierei și nu evaluarea activității strict la persoana care a solicitat verificarea. De asemenea, se susține că pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității, dispozițiile legale impun ca persoana verificată să fi „instrumentat” cel puțin un act în dosarul persoanei care solicită verificarea, pentru a fi îndreptățită cererea acestuia din urmă.

Actul de instrumentare, chiar lipsit de caracter abuziv, îl îndreptățește pe titularul dosarului, reprezentantul sau urmașul său, să solicite verificarea întregii activități a autorului respectivului act. Astfel, prima instanță ar fi trebuit să analizeze actele abuzive descrise pe larg în acțiunea formulată și să constate îndeplinirea condițiilor necesare pentru reținerea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul D.A. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În cauză, este necontestat că pârâtul nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca verificarea calității sale de lucrător al fostei Securități, în sensul acestei reglementări, să poată fi făcută din oficiu. De asemenea, este necontestat că cererea de verificare, formulată în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, aparține numitului H.R., titularul Dosarului cota 1163208. Potrivit art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, potrivit cărora: „(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor”. De asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1) Petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S.

demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică petiționarului îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine. Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații întocmește o notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor Securității.

Nota de constatare a identității va conține atât numele real și celelalte date de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare situație în parte. De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile identificate în cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la stabilirea identității persoanei. (4) Nota de constatare a identității se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia.

Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuție nota de constatare a identității și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securității, precum și numele conspirative, acolo unde este cazul; b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției investigații reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic și/sau a corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii.

Verificarea existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face la cerere, remisă în copie Direcției investigații, care demarează verificările specifice la instituțiile deținătoare de arhivă și în fondul arhivistic propriu. La finalizarea acestora, Direcția investigații întocmește nota de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității. În cazul acelor lucrători ai Securității decedați, Direcția comunicare va informa petentul despre imposibilitatea stabilirii calității de lucrător, comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată prin publicarea pe pagina de internet a instituției a documentelor și informațiilor regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”.

Deci, cu alte cuvinte, verificarea calității de lucrător al Securității poate fi cerută doar împotriva ofițerilor/subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului celui care formulează cererea. Pe cale de consecință, sesizarea adresată instanței de contencios poate privi doar acel/acei ofițer/ofițeri sau subofițer/subofițeri care au instrumentat dosarul persoanei care a solicitat verificarea. De altfel, în acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu referire la problema legalei sesizări a instanței de contencios administrativ (ex. soluția de principiu a Plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 11 iunie 2012; Deciziile nr. 2976/2012, nr. 1582/2011 și nr. 3253/2011).

Prin urmare, instanța de fond a dat o interpretare corectă prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în consens cu jurisprudența consacrată în ipoteza dată, reținând că a fost legal sesizată exclusiv în privința activităților desfășurate de pârât în legătură cu dosarul de urmărire a persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv Dosar cota 1163208, privindu-l pe H.R. și nu cu raportare la întreaga activitate a pârâtului. Real este faptul că titularul Dosarului cota 1163208 a fost urmărit informativ . În cuprinsul Notei de constatare depusă de reclamantul C.N.S.A.S. la dosarul de fond, este menționat ca document ce atestă calitatea de lucrător al Securității conform art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, Declarația din 20 aprilie 1989 întocmită și semnată olograf de pârâtul D.A., de la S.A., în cuprinsul căreia s-a menționat numele titularului dosarului. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008: „a) lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității, trebuie îndeplinită condiția ca persoana care a avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității să fi desfășurat activități care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauză, Declarația din 20 aprilie 1989 este menționată de recurentul-reclamant ca dovadă a calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât. Simpla menționare a numelui titularului dosarului în cuprinsul declarației amintite, fără a exista și alte dovezi ale unor alte activități întreprinse de pârât care să fi condus la îngrădirea sau surprinderea drepturilor și libertăților fundamentale, nu poate conduce la concluzia că este îndeplinită cerința menționată, impusă de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului. De altfel, chiar în cuprinsul cererii de recurs, recurentul recunoaște implicit că actul de instrumentare este lipsit de caracter abuziv.

În consecință, criticile recurentului sunt nefondate, sentința recurată fiind legală și temeinică. În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 7201 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM