ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității, în

privința pârâtului S.F.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin cererea de verificare din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S.

de către S.S.P.R., s-a procedat la verificarea pârâtului, iar din cuprinsul

Notei de constatare din 11 decembrie 2008, precum și a înscrisurilor atașate

acesteia, s-a stabilit că pârâtul, având gradul de maior în cadrul Securității

Municipiului București, Serviciul 310, a propus atenționarea unei persoane care avea legături cu cetățeni străini, a vizitat Ambasada Italiei și a fost la

specializare în Italia, măsura atenționării fiind pusă în aplicare.

Se susține, de

asemenea, că în aceeași calitate, a propus deschiderea dosarului de urmărire

informativă a unei persoane pentru comentarii negative la adresa organizației

de sindicat, dispunând luarea anumitor măsuri informativ-operative,

activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei

Securități, fiind de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale

recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv

dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor (art. 28 din

Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la

drepturi civile și politice), dreptul la secretul corespondenței, viață privată

(art. 33 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la drepturi civile și politice).

În drept cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 33 alin. (1), art. 2 lit.

a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. 24/2008.

În dovedire,

reclamantul a depus la dosarul cauzei Nota de Constatare din 19 decembrie 2008,

adrese transmise de C.N.S.A.S. către S.R.I., S.I.E., S.I.A. și M.I.R.A. și

adresele de răspuns ale acestor autorități.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că activitatea

pe care a desfășurat-o ca ofițer în Departamentul de Securitate a fost cu

respectarea Constituției țării, a legilor, a ordinelor și regulamentelor

militare.

Atașat întâmpinării

pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin

sentința civilă nr. 2579 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul S.F.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din înscrisurile existente la dosarul

cauzei, respectiv adresa din 20 martie 2007 a M.A.I. și a adresei din 27

februarie 2007 a S.R.I. reiese că în perioada 15 august 1975 - 1 iunie 1976,

reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Securității Județului Argeș,

în perioada 1 iunie 1976 - 15 februarie 1986 la U.M. X București, iar în

perioada 15 februarie 1986 - 22 decembrie 1989 în cadrul Securității

Municipiului București.

În raport de

conținutul acestor adrese, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiție impusă

de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a

avut calitatea de ofițer al Securității.

În ceea ce privește

condiția impusă de aceleași dispoziții legale referitoare la necesitatea ca

activitățile desfășurate de către o persoană în calitate de lucrător al fostei

Securități, să fie de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale

recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, Curtea de Apel București

a reținut că din nici un înscris depus la dosarul cauzei nu reiese îndeplinirea

acestei condiții.

Astfel, s-a constatat

că, deși reclamantul invocă în susținerea acțiunii existența unor dosare de

urmărire informativă a unor persoane în cadrul cărora pârâtul ar fi dispus

anumite măsuri de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale, nu a

depus la dosarul cauzei nicio dovadă a existenței acestora, sau a vreunor alte

măsuri dispuse de pârât, iar nota de constatare de care reclamantul înțelege să

se folosească în cauză, nu poate fi apreciată prin ea însăși, o dovadă a existenței

acestor dosare informative, în condițiile în care emană de la reclamant și nu

este susținută de vreun alt mijloc de probă.

Instanța de fond a

mai reținut și contradicțiile existente între conținutul adreselor depuse la

dosar de către reclamant, în ceea ce privește unitățile securității în care

reclamantul și-a desfășurat activitatea, S.R.I. comunicând trei astfel de

unități (fila 70 dosar) iar ulterior, cinci locuri de muncă ale pârâtului (fila

73).

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, C.N.S.A.S. susține, în esență, următoarele:

- deși prima instanță

a observat îndeplinită condiția cu privire la existența calității pârâtului de

ofițer al fostei securități, nu a mai procedat la verificarea celei de a doua

condiții (încălcarea unui sau unor drepturi fundamentale), constatând

insuficienta probare a existenței acesteia;

- este dincolo de

dubiu că, dacă înscrisurile depuse în fața instanței de recurs ar fi fost avute

în vedere de instanța de fond, s-ar fi dovedit îndeplinirea și celei de a doua

condiții, în acest sens fiind și practica judiciară a Curții de Apel București.

Recursul este

întemeiat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Din considerentele

reținute de prima instanță, rezultă că soluția de respingere a acțiunii reclamantului

C.N.S.A.S. s-a bazat, în esență, pe insuficienta probare a condițiilor

prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, necesare pentru constatarea calității de

lucrător al Securității pentru pârâtul Stănescu Florea.

Analizând

înscrisurile depuse de către autoritatea recurentă, în fața instanței de

recurs, se constată că, într-adevăr acestea tind să suplinească lipsa anumitor

elemente, necesare din punct de vedere judiciar, pentru stabilirea corectă a

situației de fapt și aflarea adevărului.

Având în vedere că

aceste înscrisuri nu au putut fi analizate de instanța de fond, din punct de

vedere al valorii probatorii pe care o au asupra situației de fapt prezentate

de autoritatea reclamantă, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Instanța de

rejudecare va proceda la analizarea noilor înscrisuri depuse la dosar de către

C.N.S.A.S. (filele 17-37 din dosar recurs) și, în funcție de conținutul și forța

probantă a acestora, va putea aprecia asupra necesității suplimentării

probatoriului, inclusiv sub aspectul lămuririi contradicțiilor existente în

ceea ce privește unitățile securității în care pârâtul și-a desfășurat

activitatea, astfel cum instanța de fond a reținut cu ocazia primei judecăți

asupra cauzei.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) raportate la cele

ale art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinței civile nr. 2579 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2010.