ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității, în privința pârâtului S.F. În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea de verificare din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către S.S.P.R., s-a procedat la verificarea pârâtului, iar din cuprinsul Notei de constatare din 11 decembrie 2008, precum și a înscrisurilor atașate acesteia, s-a stabilit că pârâtul, având gradul de maior în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 310, a propus atenționarea unei persoane care avea legături cu cetățeni străini, a vizitat Ambasada Italiei și a fost la specializare în Italia, măsura atenționării fiind pusă în aplicare.

Se susține, de asemenea, că în aceeași calitate, a propus deschiderea dosarului de urmărire informativă a unei persoane pentru comentarii negative la adresa organizației de sindicat, dispunând luarea anumitor măsuri informativ-operative, activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, fiind de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturi civile și politice), dreptul la secretul corespondenței, viață privată (art. 33 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturi civile și politice).

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 33 alin. (1), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. 24/2008. În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei Nota de Constatare din 19 decembrie 2008, adrese transmise de C.N.S.A.S. către S.R.I., S.I.E., S.I.A. și M.I.R.A. și adresele de răspuns ale acestor autorități. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că activitatea pe care a desfășurat-o ca ofițer în Departamentul de Securitate a fost cu respectarea Constituției țării, a legilor, a ordinelor și regulamentelor militare. Atașat întâmpinării pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Prin sentința civilă nr. 2579 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul S.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv adresa din 20 martie 2007 a M.A.I. și a adresei din 27 februarie 2007 a S.R.I. reiese că în perioada 15 august 1975 - 1 iunie 1976, reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Securității Județului Argeș, în perioada 1 iunie 1976 - 15 februarie 1986 la U.M. X București, iar în perioada 15 februarie 1986 - 22 decembrie 1989 în cadrul Securității Municipiului București. În raport de conținutul acestor adrese, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității.

În ceea ce privește condiția impusă de aceleași dispoziții legale referitoare la necesitatea ca activitățile desfășurate de către o persoană în calitate de lucrător al fostei Securități, să fie de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, Curtea de Apel București a reținut că din nici un înscris depus la dosarul cauzei nu reiese îndeplinirea acestei condiții.

Astfel, s-a constatat că, deși reclamantul invocă în susținerea acțiunii existența unor dosare de urmărire informativă a unor persoane în cadrul cărora pârâtul ar fi dispus anumite măsuri de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale, nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă a existenței acestora, sau a vreunor alte măsuri dispuse de pârât, iar nota de constatare de care reclamantul înțelege să se folosească în cauză, nu poate fi apreciată prin ea însăși, o dovadă a existenței acestor dosare informative, în condițiile în care emană de la reclamant și nu este susținută de vreun alt mijloc de probă. Instanța de fond a mai reținut și contradicțiile existente între conținutul adreselor depuse la dosar de către reclamant, în ceea ce privește unitățile securității în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, S.R.I.

comunicând trei astfel de unități (fila 70 dosar) iar ulterior, cinci locuri de muncă ale pârâtului (fila 73). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, C.N.S.A.S. susține, în esență, următoarele: - deși prima instanță a observat îndeplinită condiția cu privire la existența calității pârâtului de ofițer al fostei securități, nu a mai procedat la verificarea celei de a doua condiții (încălcarea unui sau unor drepturi fundamentale), constatând insuficienta probare a existenței acesteia; - este dincolo de dubiu că, dacă înscrisurile depuse în fața instanței de recurs ar fi fost avute în vedere de instanța de fond, s-ar fi dovedit îndeplinirea și celei de a doua condiții, în acest sens fiind și practica judiciară a Curții de Apel București.

Recursul este întemeiat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Din considerentele reținute de prima instanță, rezultă că soluția de respingere a acțiunii reclamantului C.N.S.A.S. s-a bazat, în esență, pe insuficienta probare a condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, necesare pentru constatarea calității de lucrător al Securității pentru pârâtul Stănescu Florea. Analizând înscrisurile depuse de către autoritatea recurentă, în fața instanței de recurs, se constată că, într-adevăr acestea tind să suplinească lipsa anumitor elemente, necesare din punct de vedere judiciar, pentru stabilirea corectă a situației de fapt și aflarea adevărului.

Având în vedere că aceste înscrisuri nu au putut fi analizate de instanța de fond, din punct de vedere al valorii probatorii pe care o au asupra situației de fapt prezentate de autoritatea reclamantă, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de rejudecare va proceda la analizarea noilor înscrisuri depuse la dosar de către C.N.S.A.S. (filele 17-37 din dosar recurs) și, în funcție de conținutul și forța probantă a acestora, va putea aprecia asupra necesității suplimentării probatoriului, inclusiv sub aspectul lămuririi contradicțiilor existente în ceea ce privește unitățile securității în care pârâtul și-a desfășurat activitatea, astfel cum instanța de fond a reținut cu ocazia primei judecăți asupra cauzei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) raportate la cele ale art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinței civile nr. 2579 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.