ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5134/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.G., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în sensul dispozițiilor art. 2 litera a) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în urma sesizării formulate de domnul W.R., prin cererea nr. P 5421/01 din 04 martie 2009, s-au făcut verificări conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 184945 (cotă C.N.S.A.S.), unde pârâtul figurează la filele 285 și 305v.

A susținut reclamantul că, din Nota de Constatare nr. DI/I/1964 din 19 august 2010, precum și din înscrisurile atașate dosarului rezultă faptul că prin activitățile desfășurate de pârâtul A.G., în calitate de angajat al fostei Securități, acesta a suprimat drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, precum dreptul la viață privată, secretul convorbirilor telefonice, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind deci întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G nr. 24/2008.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a invocat, pe cale de excepție, nulitatea notei de constatare nr. DI/I/1964 din 19 august 2010, precum și tardivitatea introducerii acțiunii, solicitând, pe fondul pricinii, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și totodată sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008 în integralitatea sa, respectiv a Legii nr. 293 din 28 noiembrie 2008, excepții discutate și asupra cărora Curtea s-a pronunțat prin Încheierea de ședință din 27 iunie 2011. Prin Sentința civilă nr. 5727 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.G.

și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece din actele dosarului rezultă că pârâtul A.G. a fost angajat al fostei Securități, având gradele și funcțiile de maior (1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988), șef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Botoșani (1983, 1984) și respectiv locotenent colonel (1988, 1989), locțiitor al șefului I.J.S. Timiș (1985, 1986, 1987, 1988, 1989), aspect necontestat de altfel nici de pârât și că acesta a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, din documentele depuse în cauză de reclamant rezultând că pârâtul a contribuit cu informații la completarea dosarului persoanei care a solicitat efectuarea verificărilor.

Astfel, Curtea a reținut că pârâtul, în calitatea pe care a deținut-o în cadrul fostei Securități, prin activitatea desfășurată, a contribuit în mod direct cu informații la completarea dosarului nr. 18495 privindu-l pe W.R., constând în aprobarea măsurilor privind interceptarea corespondenței numitului J.L., transmise către persoana urmărită/obiectivul W.R.

Totodată, Curtea a mai reținut că pârâtul A.G., în aceeași calitate pe care a deținut-o în cadrul fostei Securități, prin activitatea desfășurată a contribuit în mod direct cu informații la completarea altor dosare cu materiale constând în stabilirea planurilor de măsuri care presupuneau interceptarea corespondenței interne și externe, instalarea mijloacelor speciale IDEB ce vizau interceptarea discuțiilor prin intermediul emițătorilor alimentați la baterie, folosirea măsurilor de filaj ale persoanelor vizate, dar și a celor din anturajul lor, note de analiză și măsuri, instruirea și dirijarea surselor, note de relații, etc. Instanța a apreciat că prin astfel de activități, care au vizat persoane determinate, cetățeni români, pârâtul A.G.

a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului precum: dreptul la viața privată, secretul convorbirilor telefonice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că este adevărat că regulamentele, statutele militare și prevederile legale invocate impuneau luarea unor măsuri specifice activității organelor de securitate, însă acestea, tot potrivit reglementărilor vremii, trebuiau să privească activități legate de siguranța statului (spionaj, contraspionaj economic, industrial, etc. antiterorism, trafic de persoane sau substanțe interzise etc.), iar nu să fie îndreptate împotriva propriilor cetățeni care, dimpotrivă, aveau dreptul să se bucure de protecție, iar nu de represiune.

Curtea a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că persoanele urmărite se aflau în atenția organelor de securitate pentru activități de spionaj/contraspionaj etc. așa cum, fără temei, a pretins pârâtul. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii și de constatare a calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât. Recurentul arată că în mod greșit, în raport de probatoriul administrat, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Prin recursul declarat recurentul-pârât arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Fără a constata calitatea sa de ofițer în cadrul Securității în perioada 1983 - 1989, recurentul arată, în mod greșit și nelegal, prin sentința atacată s-a apreciat că este îndeplinită cea de-a doua condiție legală ceea a suprimării sau îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, în calitate de ofițer de securitate. În ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții recurentul invocă trei aspecte de nelegalitate. Primul aspect privește aplicarea greșită a prevederilor art. 33 din Constituția României din 1965 coroborat cu prevederile art. 17 din Pactul Internațional cu privire la dreptule civile și politice și a prevederilor art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu dispozițiile art. 19 din Pact.

Se arată că activitatea desfășurată de recurent, în calitate de ofițer al Securității s-a desfășurat strict în cadrul regulamentelor militare aplicabile, cu respectarea sarcinilor de sarcini și pentru apărarea unui scop legitim, activitate care nu era de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Al doilea aspect de nelegalitate privește pronunțarea încheierii de ședință din data de 27 iunie 2011 cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 16(1) și art. 24 din Constituția României și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin refuzul nejustificat al instanței de a obliga pe reclamantul-intimat de a depune la dosar, dosarele din care fac parte actele anexate motiv de constatare.

Al treilea aspect de nelegalitate privește pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a regulamentului și statutelor militare referitoare la activitatea organelor de securitate. Se arată că în toate dosarele instrumentate au fost urmăriți cetățeni străini sau români suspectați de acte de spionaj pe teritoriul României, se arată că pentru activitatea desfășurată înainte de 1989 recurentul-pârât a fost cercetat penal și ulterior achitat definitiv în dosarul "Lotul Timișoara". Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca nefondată. La dosar în ședința publică din 4 decembrie 2012, recurentul-pârât în baza art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. a invocat excepția nulității absolute a notei de constatare nr. DI/1/1964 din 19 august 2010 pe motiv că reclamantul-pârât a extins în mod nelegal sfera de verificare a calității de lucrător al Securității și la alte persoane decât cea care a formulat cererea, care a stat la baza emiterii notei de constatare. Curtea motivat a apreciat că motivul invocat nu est un nou motiv de recurs de ordine publică în raport de dispozițiile art. 306(2) C. proc. civ., iar sentința atacată urmează a fi analizată sub toate aspectele în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., inclusiv în ceea ce privește legalitatea actului de sesizare a instanței competente în raport de dispozițiile art. 1, 7 și 8 din O.U.G.

nr. 24/2008. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, conform dispozițiilor art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este nefondat sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1 și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește legalitatea procedurii de verificare sesizării instanței competente, în raport cu dispozițiilor art. 1 și 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea constată că aceasta a fost legală, fiind legal întocmită, din punct de vedere formal nota de constatare. Recurentul-pârât a fost verificat la cererea unei persoane fizice numitul W.R.

conform cererii din 4 martie 2009, cerere prin care se solicită verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de fond informativ nr. I 184945. Din actele depuse în susținerea notei de constatare, Curtea constată că există identitate între persoana care a formulat cererea de verificare conform art. 1(7) din O.U.G. nr. 24/2008 și persoana care figurează în dosarul de fond rețea nr. 184945. În consecință, nu poate fi reținut aspectul de nelegalitate privind nota de constatare și nerespectarea procedurii de sesizare a instanței de fond. Din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, acțiunea în constatare este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1, 7 și 8 din O.U.G.

nr. 24/2008. În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate, în recurs, care privesc aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea apreciază că în cauză sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În mod corect rima instanță în ceea ce privește instrumentarea dosarului privindu-l pe W.R. a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu poate fi reținut primul aspect de nelegalitate deoarece recurentul-pârât în calitatea pe care a deținut-o, în cadrul fostei Securității a contribuit în mod direct cu informații la instrumentarea dosarului nr. 18495 privindu-l pe W.R.

constând aprobarea măsurilor privind interceptarea corespondenței numitului J.L., transmise către persoana urmărită: obiectivul W.R.. În consecință recurentul-pârât, prin astfel de activității desfășurate în concret și pentru alte persoane menționate în nota de constatare a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului precum și dreptul la viață privată și secretul contravalorilor telefonice reglementate atât prin constituția României din 1965 și prin pactele și tratatele ratificate de România. Nu poate fi reținută susținerea recurentului privind legitimitatea măsurilor dispuse deoarece nu s-a probat existența unui scop legitim evident privind securitatea națională.

Al doilea aspect de nelegalitate privind încheierea din 27 iunie 2011 nu poate fi reținut. În mod corect prima instanță a respins cererea de probe astfel cum a fost solicitată, fiind considerate actele solicitate ca nefiind utile soluționării cauzei. Aceeași cerere a fost formulată în recurs și a fost apreciată ca neutilă ca atare în ședința publică din 4 decembrie 2012. Aspectele de nelegalitate privind interpretarea greșită regulamentelor și statutelor militare referitoare la activitatea organelor de securitate nu este fondat, în cauză fiind analizat corect îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de probatoriul administrat. Specificul activității organelor de Securitate și desfășurarea activității în baza unor regulamente militare sunt aspecte de necontestat.

Dar cele invocate de recurent nu au legătură directă cu situația de fapt, iar respectarea legilor și normelor comuniste sau a ordinelor superiorilor în cadrul atribuțiilor de serviciu nu reprezintă cauze care să determine neaplicarea dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ținând cont de scopul reglementării dispuse prin acest act normativ. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.G. împotriva Sentinței civile nr. 5727 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012 Procesat de GGC - GV