ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 6090 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul F.V. și pe cale de consecință a constatat existența calității pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite două condiții: Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.

În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Astfel, constată instanța de fond că, în cauză, prima condiție este îndeplinită deoarece pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt, Serviciul 1,1988,1989.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție respectiv desfășurarea unor activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, instanța de fond a reținut, cu privire la P.R., care a formulat cererea de stabilire a calității de lucrător a pârâtului, că în acțiunea informativă deschisă asupra lui P.R., judecător „semnalat cu următoarele aspecte incompatibile în activitatea lui, și anume: a fost crescut în spirit religios, catolic care pune amprenta asupra conduitei sale și acum la 33 de ani, făcând mătănii, participă la pelerinaje (RODNA) și la slujbe religioase; în contrast cu aceste pretenții, este imoral din toate punctele de vedere, cultivând relații scandaloase cu diferite femei, au fost situații când prin aceste femei a căutat să cunoască cetățence străine, mizând că în acest mod ar putea pleca definitiv din țară" pârâtul a dispus următoarele măsuri informativ-operative: - „a fi încadrat informativ la locul de muncă de la B. C.A.J.L."; - „Se vor întreprinde măsuri de selecționare a unei surse cu posibilități pe lângă obiectiv, care să fie de aceeași confesiune religioasă"; - „Se va avea în vedere și studierea unor posibilități de introducere a mijloace T.O.

(tehnico-operative: mijloace de interceptare - n.n.) la domiciliul obiectivului"; - În paralel cu obținerea de informații, se vor întreprinde și măsuri pentru obținerea unor materiale probatorii (declarații, pr. verbale etc), atât cu privire la acte de corupție și trafic de influență, cât și în ceea ce privește moralitatea sa." Consideră judecătorul fondului că activitățile desfășurate de către pârât în calitate de angajat al fostei Securități, au suprimat dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

2.Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 6090 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul F.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7 și art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurentul a arătat că nelegalitatea sentinței constă în următoarele: 2.1 Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, pe care a unit-o cu fondul, dar a uitat să o soluționeze.

Astfel, se arată că, în cauză, deși a fost formulată cerere pentru stabilirea calității de lucrător al Securității doar de către P.R., care a dorit să afle numele celor care au fost implicați în dosarul care-l vizează, identificat în arhivele fostei Securități cu cota I 184866, în nota de constatare, astfel întocmită, se face referire și la alte persoane care nu au formulat cerere de constatare a calității de lucrător al Securității.

2.2 Fondul cauzei a primit o dezlegare greșită Printr-o primă critică formulate recurentul susține că deși din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S rezultă că prin activitatea desfășurată ar fi suprimat dreptul la viață private al persoanelor la care se referă nota, respectiv secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, din simpla lecturare a înscrisurilor depuse la dosar se poate observa că nu există nici o dovadă că ar fi fost întreprinse astfel de măsuri si cu atât mai puțin că ar fi fost implicat în astfel de activități. Astfel, consideră recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în mod incorect Colegiul C.N.S.A.S. a prezentat situația de fapt ca și când activitățile de urmărire informative a numitului P.R.

ar fi fost desfășurată de el deși de fapt contribuția sa se rezuma doar la o notă de analiză din 1987 când deja P.R., cunoscut că desfășoară acte de corupție, fusese înlăturat din justiție. În acest sens, recurentul arată că materialele informative referitoare la P.R. au fost obținute și i-au fost transmise de alte unități. Mai arată recurentul că instanța a motivat hotărârea prin aceea că pârâtul a semnat o notă de analiză în acțiunea privitoare la P.R., deși nu există probe din care să rezulte că acele măsuri propuse ar fi fost și aduse la îndeplinire. Printr-o altă critică formulată recurentul susține că, în soluționarea cauzei instanța de fond ar fi trebuit să țină cont și de faptul că preocupările persoanelor față de care au fost întreprinse măsuri informative-operative erau contrare ordinii publice și securității naționale consfințite prin Constituția din 1965 și alte acte normative în vigoare la acea data, inclusive Codul penal.

În plus, se mai arată că ordinele de muncă în baza cărora au fost întreprinse măsuri informative-operative față de persoanele aflate în atenție au fost emise în baza Constituției și a altor legi, de care voit și incorect face abstracție Consiliul C.N.S.A.S. atunci când se referă doar la dispozițiile art. 28 și art. 33 din Constituția României din 1965 și la drepturile ocrotite de Pactul internațional privind drepturile civile și politice. 3.Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte, examinând sentința atacată, față de criticile ce i-au fost aduse, raportat la actele și lucrările dosarului dar și la prevederile legale din materia supusă examinării, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în considerarea celor în continuare arătate.

1.1. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii Potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 6–8 din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a sesizării din oficiu sau a solicitării persoanei îndreptățite conform art. 1 din același act normativ, direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. desfășoară activități administrative specifice, de verificare a documentelor și informațiilor în legătură cu o anumită persoană, finalizate prin întocmirea unei note de constatare, supuse aprobării Colegiului C.N.S.A.S. care dispune și introducerea acțiunii în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității. Nota de constatare este, așadar, o operațiune administrativă care nu produce, prin ea însăși, efecte asupra statutului persoanei verificate sub aspectul calității de lucrător sau de colaborator al Securității, fiind evaluată de instanță în întregul context probator.

Prin urmare, atâta vreme cât instanța de fond a constatat calitatea recurentului de lucrător al Securității doar prin raportare la măsurile dispuse de către acesta în Dosarul cu cotă C.N.S.A.S. nr. 184866, în care titular era persoana care a formulat cererea de verificare, respectiv P.R., în temeiul art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008, nu prezintă relevanță din punct de vedere juridic, faptul că în cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2282 din 30 septembrie 2010 se face referire și la alte dosare în care nu au fost formulate cereri de verificare. Prin urmare, reținând și faptul că motivarea excepției inadmisibilității este compusă, în realitate, din apărări de fond, privind interpretarea documentelor și informațiilor menționate în nota de constatare nr. DI/I/2282 din 30 septembrie 2010, cu privire la alte persoane decât P.R.

și pe care instanța de fond nu le-a analizat în considerentele sentinței recurate, dând o anumită semnificație juridică, doar datelor referitoare la urmărirea informativă a lui P.R., în raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că împrejurarea că instanța de fond nu a analizat, în mod expres, excepția inadmisibilității, nu este aptă să conducă la reformarea sentinței recurate. 3.2. Cu privire la stabilirea calității de lucrător al Securității Intimatul C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului.

Verificările au fost efectuate de intimat ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din același act normativ de P.R., recurentul în calitate de ofițer contribuind la instrumentarea dosarului de urmărire informativă a acestuia. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945–1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. OUG nr. 24/2008 nu instituie criterii cantitative, fiind suficient să se probeze că persoana supusă verificărilor a instrumentat cel puțin un act în dosarul persoanei care solicită verificarea, prin activități în măsură să suprime ori să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Totodată, stabilirea calității de lucrător al Securității nu este condiționată de aducerea la îndeplinire a măsurilor operativ-informative dispuse în cadrul unui dosar de urmărire informativă sau de comportamentul socio-profesional al persoanei urmărite, așa încât vor fi înlăturate criticile formulate de recurent pe acest aspect. Prin urmare este lipsit de relevanță faptul că măsurile operativ-informative dispuse de recurent, în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R (cotă C.N.S.A.S.

nr. 184866) respectiv încadrarea informativă la locul de muncă, selectarea unei surse din anturajul profesional, introducerea unor mijloace de supraveghere la domiciliul acestuia, se regăsesc într-o singură notă de analiză, datată 18 aprilie 1987. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofițer al Securității și nici autenticitatea înscrisului întocmit în această calitate în instrumentarea Dosarului nr. 184866 (cotă C.N.S.A.S.) însă a încercat să acrediteze ideea că activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofițer al Securității, cu atât mai mult cu cât a valorificat doar informațiile comunicate de alte structuri referitoare la activitatea profesională defectuoasă a lui P.R., fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Această apărare generică nu poate fi primită întrucât măsurile informative-operative pe care recurentul le-a dispus în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R., în baza analizei unor materiale informative, în cuprinsul cărora se făcea referire expresă nu doar la activitatea profesională a persoanei urmărite, cum în mod greșit susține recurentul, ci și la convingerile și practicile religioase ale respectivei persoane precum și la alte aspecte de viață privată, exced în mod evident prevederilor legale în limitele cărora recurentul își desfășura activitatea.

În consecință, Înalta Curte constată că înscrisul depus la dosarul de fond (nota de măsuri olografă datată 18 aprilie 1987), demonstrează cu prisosință acțiunile dispuse de recurent în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R., și care incontestabil au fost de natură a-i îngrădi acestuia dreptul la viața privată și libertatea de opinie și de conștiință, protejate normativ, cel puțin la nivel formal, și în perioada anterioară anului 1989. Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind toate cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.V., împotriva sentinței civile nr. 6090 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013 .