ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată

cu recurs

Prin sentința nr. 6090 din 21 octombrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu

pârâtul F.V. și pe cale de consecință a constatat existența

calității pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008

pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie

îndeplinite două condiții: Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv

acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. În calitatea

menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, constată

instanța de fond că, în cauză, prima condiție este îndeplinită deoarece

pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de

Securitate Olt, Serviciul 1,1988,1989.

În ceea ce

privește cea de-a doua condiție respectiv desfășurarea unor

activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, instanța de fond a reținut, cu privire la P.R.,

care a formulat cererea de stabilire a calității de lucrător a pârâtului, că în

acțiunea informativă deschisă asupra lui P.R., judecător „semnalat cu

următoarele aspecte incompatibile în activitatea lui, și anume: a fost crescut

în spirit religios, catolic care pune amprenta asupra conduitei sale și acum la

33 de ani, făcând mătănii, participă la pelerinaje (RODNA) și la slujbe

religioase; în contrast cu aceste pretenții, este imoral din toate punctele de

vedere, cultivând relații scandaloase cu diferite femei, au fost situații când

prin aceste femei a căutat să cunoască cetățence străine, mizând că în acest

mod ar putea pleca definitiv din țară" pârâtul a dispus următoarele măsuri

informativ-operative:

- „a fi încadrat

informativ la locul de muncă de la B. C.A.J.L.";

- „Se vor întreprinde

măsuri de selecționare a unei surse cu posibilități pe lângă obiectiv, care să

fie de aceeași confesiune religioasă";

- „Se va avea în

vedere și studierea unor posibilități de introducere a mijloace T.O.

(tehnico-operative: mijloace de interceptare - n.n.) la domiciliul

obiectivului";

- În paralel cu

obținerea de informații, se vor întreprinde și măsuri pentru obținerea unor

materiale probatorii (declarații, pr. verbale etc), atât cu privire la acte de

corupție și trafic de influență, cât și în ceea ce privește moralitatea

sa."

Consideră judecătorul

fondului că activitățile desfășurate de către pârât în calitate de angajat al

fostei Securități, au suprimat dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art.

19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la

viață privată prevăzut de art. 33 (secretul corespondenței și al convorbirilor

telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

2.Cererea de recurs

Împotriva

sentinței nr. 6090 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul F.V.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7

și art.

304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul

a arătat că nelegalitatea sentinței constă în următoarele:

2.1 Instanța de

fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității

acțiunii invocată prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 2 lit.

a) din OUG nr. 24/2008, pe care a unit-o cu fondul, dar a uitat să o

soluționeze.

Astfel, se arată că,

în cauză, deși a fost formulată cerere pentru stabilirea calității de

lucrător al Securității doar de către P.R., care a dorit să afle numele

celor care au fost implicați în dosarul care-l vizează, identificat în

arhivele fostei Securități cu cota I 184866, în nota de constatare, astfel

întocmită, se face referire și la alte persoane care nu au formulat cerere

de constatare a calității de lucrător al Securității.

2.2 Fondul cauzei a primit

o dezlegare greșită

Printr-o primă

critică formulate recurentul susține că deși din nota de constatare

întocmită de C.N.S.A.S rezultă că prin activitatea desfășurată ar fi

suprimat dreptul la viață private al persoanelor la care se referă nota,

respectiv secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, din

simpla lecturare a înscrisurilor depuse la dosar se poate observa că nu există

nici o dovadă că ar fi fost întreprinse astfel de măsuri si cu atât mai

puțin că ar fi fost implicat în astfel de activități.

Astfel, consideră

recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în mod

incorect Colegiul C.N.S.A.S. a prezentat situația de fapt ca și când

activitățile de urmărire informative a numitului P.R. ar fi fost

desfășurată de el deși de fapt contribuția sa se rezuma doar la

o notă de analiză din 1987 când deja P.R., cunoscut că desfășoară acte de

corupție, fusese înlăturat din justiție. În acest sens, recurentul

arată că materialele informative referitoare la P.R. au fost obținute

și i-au fost transmise de alte unități.

Mai arată recurentul

că instanța a motivat hotărârea prin aceea că pârâtul a semnat o notă de

analiză în acțiunea privitoare la P.R., deși nu există probe din care

să rezulte că acele măsuri propuse ar fi fost și aduse la îndeplinire.

Printr-o altă critică

formulată recurentul susține că, în soluționarea cauzei instanța

de fond ar fi trebuit să țină cont și de faptul că preocupările persoanelor

față de care au fost întreprinse măsuri informative-operative erau

contrare ordinii publice și securității naționale

consfințite prin Constituția din 1965 și alte acte normative în

vigoare la acea data, inclusive Codul penal.

În plus, se mai arată

că ordinele de muncă în baza cărora au fost întreprinse măsuri

informative-operative față de persoanele aflate în atenție au fost

emise în baza Constituției și a altor legi, de care voit și

incorect face abstracție Consiliul C.N.S.A.S. atunci când se referă doar

la dispozițiile art. 28 și art. 33 din Constituția României din

1965 și la drepturile ocrotite de Pactul internațional privind drepturile

civile și politice.

3.Hotărârea

instanței de recurs

Înalta

Curte, examinând sentința atacată, față de criticile ce i-au fost aduse,

raportat la actele și lucrările dosarului dar și la prevederile legale din

materia supusă examinării, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., reține

că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena modificarea hotărârii

pronunțate de instanța de fond, în considerarea celor în continuare arătate.

1.1. Cu privire  la

excepția  inadmisibilității acțiunii

Potrivit dispozițiilor

procedurale cuprinse în art. 6–8 din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a sesizării

din oficiu sau a solicitării persoanei îndreptățite conform art. 1 din același  act

normativ, direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. desfășoară activități

administrative specifice, de verificare a documentelor și informațiilor în

legătură cu o anumită persoană, finalizate prin întocmirea unei note de

constatare, supuse aprobării Colegiului C.N.S.A.S. care dispune și

introducerea acțiunii în constatarea calității  de lucrător sau de colaborator  al

Securității.

Nota  de constatare

este, așadar, o operațiune administrativă care nu produce, prin ea însăși,

efecte asupra statutului persoanei verificate sub aspectul calității de

lucrător sau de colaborator al Securității, fiind evaluată de instanță în

întregul context probator.

Prin urmare, atâta

vreme cât instanța de fond a constatat calitatea recurentului de lucrător

al Securității doar prin raportare la măsurile dispuse de către acesta în Dosarul

cu cotă C.N.S.A.S. nr. 184866, în care titular era persoana care a formulat

cererea de verificare, respectiv P.R., în temeiul art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008,

nu prezintă relevanță din punct de vedere juridic, faptul că în cuprinsul

notei de constatare nr. DI/I/2282 din 30 septembrie 2010 se face referire

și la alte dosare în care nu au fost formulate cereri de verificare.

Prin urmare,

reținând și faptul că motivarea excepției inadmisibilității

este compusă, în realitate, din apărări de fond, privind interpretarea

documentelor și informațiilor menționate în nota de constatare nr. DI/I/2282

din 30 septembrie 2010, cu privire la alte persoane decât P.R. și pe care  instanța

de fond nu le-a analizat în considerentele sentinței recurate, dând o anumită

semnificație juridică, doar datelor referitoare la urmărirea informativă a lui

P.R., în raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta

Curte constată că împrejurarea că instanța de fond nu a analizat, în mod expres,

excepția inadmisibilității, nu este  aptă  să conducă la reformarea

sentinței recurate.

3.2. Cu privire la

stabilirea calității  de lucrător al Securității

Intimatul C.N.S.A.S.

a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin.

(1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a

recurentului.

Verificările au fost

efectuate de intimat ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în

temeiul art. 1 alin. (7) din același act normativ de P.R., recurentul în

calitate de ofițer contribuind la instrumentarea dosarului de urmărire

informativă a acestuia.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945–1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului”.

OUG nr. 24/2008 nu  instituie

criterii  cantitative, fiind  suficient să se probeze că persoana supusă

verificărilor a instrumentat cel puțin un act în dosarul persoanei care

solicită verificarea, prin activități în măsură să suprime ori să îngrădească drepturi

și libertăți fundamentale ale omului. Totodată, stabilirea calității de

lucrător al Securității nu este condiționată de aducerea la

îndeplinire a măsurilor operativ-informative dispuse în cadrul unui dosar de

urmărire informativă sau de comportamentul socio-profesional al persoanei

urmărite, așa încât vor fi înlăturate criticile formulate de recurent pe

acest aspect.

Prin urmare este

lipsit de relevanță faptul că măsurile operativ-informative dispuse de

recurent, în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea dosarului

de urmărire informativă a lui P.R (cotă C.N.S.A.S. nr. 184866) respectiv încadrarea

informativă la locul de muncă, selectarea unei surse din anturajul profesional,

introducerea unor mijloace de supraveghere la domiciliul acestuia, se regăsesc

într-o singură notă de analiză, datată 18 aprilie 1987.

În cuprinsul memoriului

de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de  ofițer al Securității și

nici autenticitatea înscrisului întocmit în această calitate în instrumentarea Dosarului

nr. 184866 (cotă C.N.S.A.S.) însă a încercat să acrediteze ideea că

activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale de serviciu care îi

reveneau în calitate de ofițer al Securității, cu atât mai mult cu cât a

valorificat doar informațiile comunicate de alte structuri referitoare la

activitatea profesională defectuoasă a lui P.R., fără să fi suprimat sau

îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Această apărare

generică nu poate fi primită întrucât măsurile informative-operative pe care

recurentul le-a dispus în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea

dosarului de urmărire informativă a lui P.R., în baza analizei unor materiale

informative, în cuprinsul cărora se făcea referire expresă nu doar la

activitatea profesională a persoanei urmărite, cum în mod greșit

susține recurentul, ci și la convingerile și practicile

religioase ale respectivei persoane precum și la alte aspecte de

viață privată, exced în mod evident prevederilor legale în limitele cărora

recurentul își desfășura activitatea.

În consecință, Înalta

Curte constată că înscrisul depus la dosarul de fond (nota de măsuri olografă

datată 18 aprilie 1987), demonstrează cu prisosință acțiunile dispuse de

recurent în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R.,

și care incontestabil au fost de natură a-i îngrădi acestuia dreptul la

viața privată și libertatea de opinie și de conștiință, protejate normativ, cel

puțin la nivel formal, și în perioada anterioară anului 1989.

Dezlegarea dată

fondului cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit.

a) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au

format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind

toate cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins

ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.V., împotriva sentinței civile nr. 6090 din 21 octombrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2013 .