ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6571 din 8 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu

pârâtul C.G., și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul, anterior

anului 1989, a avut calitatea de ofițer al fostei Securități, având gradele de

locotenent (1961), locotenent major (1962, 1963, 1965), în cadrul Direcției

Regionale Oltenia, Secția Raională Caracal și, respectiv, locotenent-colonel în

cadrul I.J.S. Olt (1980, 1982) și că, în această calitate, prin activitățile

desfășurate și consemnate în notele informative și de analiză, a adus atingere

drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute și garantate de legislația

internă în vigoare la acea dată, cât și de legislația internațională, respectiv

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 85

din Constituția României din 1952, art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și

cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și

Politice, elemente ce formează conținutul noțiunii de lucrător al Securității,

în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., pârâtul arată, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu

încălcarea formelor de procedură instituite de O.U.G. nr. 24/2008 la art. 1

alin. (7), (8) și (9) și că în mod greșit a reținut instanța de fond că este

îndeplinită în ceea ce-l privește condiția de bază prevăzută de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, arată

recurentul, instanța de judecată nu a avut temei legal pentru instrumentarea

acțiunii în constatare în ceea ce îl privește, întrucât nu au existat cereri de

verificare a calității de lucrător al Securității adresate autorității intimate

de către titularii dosarelor cuprinse în nota de constatare. De asemenea, arată

recurentul, în mod greșit, în raport cu argumentele și probele administrate în

cauză, a reținut instanța de fond că este îndeplinită în ceea ce-l privește

condiția de bază prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv

aceea de a fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte,

examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În ce privește

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

referitor la încălcarea de către prima instanță a formelor de procedură

instituite la art. 1 alin. (7), (8) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008.

Conform dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau străin, care

după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre

a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al

Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate,

precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană,

potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind

protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se

exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea

de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1

alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar

din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să

afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care

au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Totodată, art. 1

alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea

drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin

reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă, din analiza

și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că într-adevăr

nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având

acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din

care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui

dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor

persoane.

Așadar, legea în

materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea; niciun text din O.U.G.

nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității de lucrător al

Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au

formulat o cerere în acest sens.

Drept urmare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, nu

și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost

împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În cauză, însă, nu

este întemeiată critica recurentului, potrivit căreia Dosarul nr. I 147425 nu

trebuia admis în probatoriu, întrucât Ș.T., titularul acestui dosar, nu a

adresat cerere prin care să solicite verificarea calității de lucrător al

Securității, iar numitul C.V., a cărui cerere a stat la baza declanșării

verificărilor, nu era îndreptățit în acest sens.

Astfel, din

înscrisurile depuse la dosarul de recurs de către intimat, rezultă că - în ceea

ce îl privește pe Ș.T., subiect al Dosarului nr. I 147425, decedat la data de

25 decembrie 2003 (certificat deces) - pe lângă cererea de verificare formulată

de numitul C.V., ginerele acestuia, a mai fost formulată, la data de 16

octombrie 2007, o altă cerere, prin care numita C.N., fiica lui Ș.T., solicită

accesul la dosarul întocmit pe numele acestuia de fosta Securitate.

Or, conform

dispozițiilor art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, "De drepturile

prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la

gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi

testamentari".

Așa fiind, în raport

cu cele mai sus arătate și în acord cu jurisprudența consolidată a instanței

supreme, Înalta Curte constată că demersul judiciar al C.N.S.A.S. în prezenta

cauză a fost declanșat de cererea formulată de numita C.N., fiica defunctului

Ș.T., în baza prevederilor art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că

sentința atacată va fi supusă controlului instanței de recurs doar în ceea ce

privește activitatea desfășurată de pârâtul C.G. ca ofițer de Securitate în

Dosarul nr. I 147425, pentru care s-a formulat solicitarea.

În ce privește

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

reține că nici acesta nu este întemeiat, instanța de fond făcând o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, în raport cu

situația de fapt dovedită cu probele administrate.

Astfel, în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora,

prin "lucrător al Securității" se înțelege "orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului".

Rezultă din textul

legal citat că două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să

poată fi considerată "lucrător al Securității": calitatea de ofițer

sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea

de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în

perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, având gradele

de locotenent (1961), locotenent major (1962, 1963, 1965), în cadrul Direcției

Regionale Oltenia, Secția Raională Caracal și, respectiv, locotenent-colonel în

cadrul I.J.S. Olt (1980, 1982), prima condiție legală fiind, deci, îndeplinită.

Pentru a fi întrunită

cea de-a doua condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana

respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi "desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului".

Așa cum rezultă din

actele aflate la dosarul cauzei referitoare la Dosarul nr. I 147425,

recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer de Securitate, a aprobat, sub

semnătură olografă, mai multe note de analiză/informative care se referă

explicit la "trecerea în evidența" Securității a numitului Ș.T. -

pentru motivul de a fi desfășurat "activitate politică înainte de 23

august 1944", respectiv "s-a înscris și a activat în cadrul

organizației legionare de tineret" - precum și la activitatea unor

informatori/agenți ai Securității, cărora li se pune în vedere să furnizeze

date despre persoana urmărită, în sensul de a-i "stabili atitudinea lui

politică prezentă", opinia în legătură cu "realizările regimului de

astăzi" și a verifica dacă "posedă material compromițător".

Or, semnarea de către

recurentul-pârât a acestor documente, care conțin măsuri contrare dreptului la

viață privată, dreptului la liberă exprimare și la libertatea opiniei

reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, desfășurarea

unei "activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului".

Nu poate fi primită

critica recurentului, prin care susține că nu a obținut nicio informație despre

persoana urmărită și că măsurile dispuse în notele de analiză nu au fost

realizate efectiv; aceasta, întrucât măsurile dispuse sunt, prin ele însele, de

natură a suprima și a îngrădi drepturile la viață privată, la liberă exprimare

și la libertatea opiniei.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor

legale incidente o interpretare corectă și a făcut o corectă aplicare a

acestora la speță, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul C.G. împotriva Sentinței nr. 6571 din 8 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ