ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 6571 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.G., și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul, anterior anului 1989, a avut calitatea de ofițer al fostei Securități, având gradele de locotenent (1961), locotenent major (1962, 1963, 1965), în cadrul Direcției Regionale Oltenia, Secția Raională Caracal și, respectiv, locotenent-colonel în cadrul I.J.S.

Olt (1980, 1982) și că, în această calitate, prin activitățile desfășurate și consemnate în notele informative și de analiză, a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute și garantate de legislația internă în vigoare la acea dată, cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 85 din Constituția României din 1952, art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, elemente ce formează conținutul noțiunii de lucrător al Securității, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., pârâtul arată, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură instituite de O.U.G. nr. 24/2008 la art. 1 alin. (7), (8) și (9) și că în mod greșit a reținut instanța de fond că este îndeplinită în ceea ce-l privește condiția de bază prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, arată recurentul, instanța de judecată nu a avut temei legal pentru instrumentarea acțiunii în constatare în ceea ce îl privește, întrucât nu au existat cereri de verificare a calității de lucrător al Securității adresate autorității intimate de către titularii dosarelor cuprinse în nota de constatare.

De asemenea, arată recurentul, în mod greșit, în raport cu argumentele și probele administrate în cauză, a reținut instanța de fond că este îndeplinită în ceea ce-l privește condiția de bază prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv aceea de a fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Înalta Curte, examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., referitor la încălcarea de către prima instanță a formelor de procedură instituite la art. 1 alin. (7), (8) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008. Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1 alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă, din analiza și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că într-adevăr nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor persoane.

Așadar, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea; niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Drept urmare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În cauză, însă, nu este întemeiată critica recurentului, potrivit căreia Dosarul nr. I 147425 nu trebuia admis în probatoriu, întrucât Ș.T., titularul acestui dosar, nu a adresat cerere prin care să solicite verificarea calității de lucrător al Securității, iar numitul C.V., a cărui cerere a stat la baza declanșării verificărilor, nu era îndreptățit în acest sens. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de recurs de către intimat, rezultă că - în ceea ce îl privește pe Ș.T., subiect al Dosarului nr. I 147425, decedat la data de 25 decembrie 2003 (certificat deces) - pe lângă cererea de verificare formulată de numitul C.V., ginerele acestuia, a mai fost formulată, la data de 16 octombrie 2007, o altă cerere, prin care numita C.N., fiica lui Ș.T., solicită accesul la dosarul întocmit pe numele acestuia de fosta Securitate.

Or, conform dispozițiilor art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari". Așa fiind, în raport cu cele mai sus arătate și în acord cu jurisprudența consolidată a instanței supreme, Înalta Curte constată că demersul judiciar al C.N.S.A.S. în prezenta cauză a fost declanșat de cererea formulată de numita C.N., fiica defunctului Ș.T., în baza prevederilor art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că sentința atacată va fi supusă controlului instanței de recurs doar în ceea ce privește activitatea desfășurată de pârâtul C.G.

ca ofițer de Securitate în Dosarul nr. I 147425, pentru care s-a formulat solicitarea. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că nici acesta nu este întemeiat, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, în raport cu situația de fapt dovedită cu probele administrate. Astfel, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, potrivit cărora, prin "lucrător al Securității" se înțelege "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Rezultă din textul legal citat că două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată "lucrător al Securității": calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, și desfășurarea de activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofițer al Securității, având gradele de locotenent (1961), locotenent major (1962, 1963, 1965), în cadrul Direcției Regionale Oltenia, Secția Raională Caracal și, respectiv, locotenent-colonel în cadrul I.J.S. Olt (1980, 1982), prima condiție legală fiind, deci, îndeplinită. Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiție este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi "desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei referitoare la Dosarul nr. I 147425, recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer de Securitate, a aprobat, sub semnătură olografă, mai multe note de analiză/informative care se referă explicit la "trecerea în evidența" Securității a numitului Ș.T.

- pentru motivul de a fi desfășurat "activitate politică înainte de 23 august 1944", respectiv "s-a înscris și a activat în cadrul organizației legionare de tineret" - precum și la activitatea unor informatori/agenți ai Securității, cărora li se pune în vedere să furnizeze date despre persoana urmărită, în sensul de a-i "stabili atitudinea lui politică prezentă", opinia în legătură cu "realizările regimului de astăzi" și a verifica dacă "posedă material compromițător". Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente, care conțin măsuri contrare dreptului la viață privată, dreptului la liberă exprimare și la libertatea opiniei reprezintă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, desfășurarea unei "activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Nu poate fi primită critica recurentului, prin care susține că nu a obținut nicio informație despre persoana urmărită și că măsurile dispuse în notele de analiză nu au fost realizate efectiv; aceasta, întrucât măsurile dispuse sunt, prin ele însele, de natură a suprima și a îngrădi drepturile la viață privată, la liberă exprimare și la libertatea opiniei.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă și a făcut o corectă aplicare a acestora la speță, în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.G. împotriva Sentinței nr. 6571 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ