ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3423/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul P.G. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității, precum și pe acea de colaborator al acesteia. În fapt, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 1442 din 5 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, verificarea, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității, a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

S-a arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/600 din 23 februarie 2009, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, domnul P.G. a avut gradul de locotenent major în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 210 (1989). În această calitate, P.G. a procedat la avertizarea unei persoane urmărită de către Securitate deoarece făcea „comentarii necorespunzătoare la adresa partidului și statului, aducând critici conducătorilor de partid și de stat, politicii interne și externe a țării". De asemenea, cel în cauză colportează știrile transmise la postul de radio ostil Europa Liberă, acestea constituind suportul comentariilor sale, avertizându-l ca pe viitor să înceteze și să nu se mai antreneze în discuții necorespunzătoare.

În cadrul aceleiași urmăriri informative, a mai procedat la destrămarea anturajului persoanei vizate prin mutarea celor în cauză în colective diferite, la informarea organelor de partid, precum și la dirijarea rețelei informative și folosirea mijloacelor de interceptare a convorbirilor. S-a precizat că anterior calității de lucrător al Securității, pârâtul a avut și calitatea de colaborator, în sensul că a înlesnit activitatea de culegere de informații de la rețeaua informativă, prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței sau a altui spațiu deținut.

Reclamantul a susținut că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată; precum dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la viață privată prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. b) Întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și plata cheltuielilor de judecată.

c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 3222 din 4 mai 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva pârâtului P.G. și a constatat calitatea acestuia de lucrător și pe cea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, întrucât pârâtul are calitatea de revoluționar, acesta formează obiectul verificărilor pentru stabilirea calității de lucrător sau colaborator al Securității. S-a arătat în sentință că din rapoartele din dosar reiese că pârâtul a propus mai multe măsuri în ceea ce-i privește pe L.C., B.C., M.G. și P.V., care purtau la locul de muncă discuții cu caracter dușmănos la adresa politicii partidului și statului nostru, la adresa conducerii superioare de partid și de stat, făcând aprecieri pozitive la adresa modului de viață occidental.

Astfel, pârâtul a propus destrămarea anturajului, informarea organelor de partid, avertizarea numiților, atenționarea acestora. Din aceleași rapoarte reiese că măsurile propuse de pârât au fost puse în aplicare. A arătat prima instanță că nu are nicio relevanță sub aspectul aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, faptul că pârâtul ar fi acționat în baza atribuțiilor de serviciu și conform legislației în vigoare la acea dată, atâta timp cât activitatea desfășurată de pârât era modalitatea în care regimul totalitar comunist acționa pentru menținerea regimului și inducerea stării de teroare împotriva propriilor cetățeni, care nu își puteau exprima deschis convingerile și opiniile, și dacă o făceau, erau urmăriți, avertizați, sancționați.

Curtea de apel a apreciat că prin măsurile propuse pârâtul a îngrădit dreptul la viața privată și cel la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. Îngrădirea drepturilor mai sus indicate nu se rezumă numai la modalitățile în care organele de Securitate au ajuns în posesia informațiilor că persoanele respective ascultau posturi de radio străine, „Europa Liberă” și că își manifestau dezaprobarea față de politica de partid și de stat, ori față de conducătorii țării, ci și la modalitatea în care se acționa împotriva cetățenilor pentru ca pe viitor să nu își mai exprime liber părerile, opiniile. Ori tocmai măsurile propuse de pârât, de avertizare și destrămare a unor relații personale constituite la locul de muncă, sunt modalitatea în care drepturile fundamentale mai sus invocate erau îngrădite ori suprimate.

De asemenea, s-a arătat că din actele dosarului nu reiese că numiții L.C., B.C., M.G. și P.V. ar fi fost urmăriți pentru că ar fi fost posibil să ofere unor cetățeni străini informații pe linie de spionaj economic (pârâtul afirmând în întâmpinare că activitatea sa era în cadrul aparatului de contraspionaj economic), ci numai faptul că aceștia își exprimau dezaprobarea față de politica de partid și de stat și de conducerea statului totalitar. Cu privire la calitatea pârâtului de colaborator al Securității s-a reținut că potrivit art. 2 lit. b) - penultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

În întâmpinare, pârâtul nu contesta că ar fi deținut în perioada respectivă locuința menționată în rapoartele și notele raport, ci doar faptul că nu ar fi dovedit faptul că s-ar fi predat cheile apartamentului și că nu exista un angajament din partea sa. Inexistența angajamentului este justificată pe deplin pentru faptul că pârâtul nu a fost colaborator prin furnizarea de informații Securității, ci prin punerea la dispoziție a unui spațiu, locuința, pentru ca organele de securitate să se poată întâlni cu proprii informatori. În acest context nu poate fi reținută apărarea pârâtului nici din întâmpinare și nici din notele scrise, iar faptul că anumite instrucțiuni (D-00180) prevăd că de regulă se ia un angajament scris (art. 18), nu este de natură a înlătura considerarea pârâtului drept colaborator al Securității.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P.G. a) Motivele de recurs În motivele de recurs pârâtul a susținut că din toate documentele la care se face referire în Nota de constatare, nu rezultă fapte concrete prin care să fi fost îngrădite drepturi fundamentale ale omului ocrotite de Constituția din anul 1965. În raport de reglementările profesionale în vigoare la acea vreme, în funcția de execuție ocupată, nu se puteau dispune niciun fel de măsuri prin care să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului. A mai arătat că nu poate fi răspunzător pentru eventuala nesocotire a art. 17 și 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile politice și civile, deoarece și-a desfășurat activitatea pe baza reglementărilor în vigoare adoptate de Statul Român, iar pactul nu creează obligații direct în sarcina cetățenilor, ci a statului care este semnatar al acestuia.

În ceea ce privește calitatea de colaborator, a susținut că nu a furnizat cheile apartamentului vreunui ofițer de Securitate. b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor expune în continuare. Recurentul-pârât deține calitatea de revoluționar, iar în baza Legii nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să-i comunice lista persoanelor care au fost implicate în activitatea fostei Securități. În cadrul acestei acțiuni de verificare, s-a considerat că pârâtul a avut calitate atât de lucrător, cât și de colaborator al fostei Securități, la dosarul de fond fiind depuse mai multe rapoarte și note întocmite de către acesta, precum și acte (rapoarte) din care rezultă recrutarea acestuia în calitate de gazdă - casă de întâlniri.

Referitor la calitatea de lucrător Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 are calitatea de lucrător al Securității, orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din conținutul textului indicat rezultă că se stabilește calitatea de lucrător dacă sunt îndeplinite două condiții, și anume persoana să fi fost ofițer sau subofițer al Securității, iar activitatea desfășurată să conducă la suprimarea ori îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale. În ceea ce privește prima condiție, este cert că reclamantul a fost ofițer al fostei Securități.

Pentru verificarea existenței celei de-a doua condiții, se vor analiza succint rapoartele aflate la dosarul cauzei din care rezultă că organele de Securitate au efectuat verificări informative a numitului L.C. În cadrul acestor verificări s-a stabilit că numitul L.C. face comentarii necorespunzătoare la adresa partidului și a conducătorilor de partid, a statului, a politicii interne și externe a țării noastre. Ca urmare a acestor verificări, pârâtul-recurent a procedat la avertizarea numitului L.C. În cadrul procedurii persoana a fost anchetată informativ și i s-a atras atenția asupra comportamentului și atitudinilor sale, i s-a pus în vedere să înceteze să se mai antreneze în discuții necorespunzătoare.

Avertizarea s-a efectuat de lt.maj. P.G. În aceeași modalitate și pentru aceleași motive s-a procedat și la avertizarea numitului M.G. și a numitului P.V. Este adevărat că din rapoartele aflate la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi luat măsuri de represiune împotriva persoanelor anchetate informativ, dar textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede pentru stabilirea calității de lucrător, desfășurarea de activități prin care să se fi îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Unul dintre drepturile fundamentale ale omului recunoscute și ocrotite de Pactul internațional pentru drepturile civile și politice, este dreptul la liberă exprimare. Or, prin avertizarea persoanelor la care am făcut referire mai sus, s-a ajuns tocmai la îngrădirea drepturilor la liberă exprimare.

Înalta Curte arată că textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, prin îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, fără a distinge dacă activitățile s-au desfășurat cu respectarea legilor sau regulamentelor în vigoare la acea dată. În interpretarea normei de drept, judecătorul nu poate adăuga la lege, nu poate crea noi premise, astfel că nu prezintă relevanță susținerile pârâtului-recurent că a acționat cu respectarea legilor țării de la data respectivă. De altfel, textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 reprezintă o modalitate de răspundere juridică și morală a celor care au participat la activitatea serviciilor de informații, sprijinind astfel regimul totalitar comunist, iar prin activitățile desfășurate s-au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale.

Avertizarea persoanelor consemnată în rapoartele aflate la dosar reprezintă îngrădirea dreptului la liberă exprimare. Referitor la calitatea de colaborator O.U.G. nr. 24/2008 reglementează în cadrul art. 2 lit. b) teza ultimă, calitatea de colaborator al Securității a persoanelor care au pus voluntar la dispoziția Securității locuința pe care o dețineau, pentru înlesnirea culegerii de informații de la alte persoane. În ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, din raportul aflat la dosar fond, rezultă că acesta a pus la dispoziția Securității casa sa, care a fost folosită efectiv, oferind condiții optime pentru realizarea în deplină conspirativitate a legăturii cu rețeaua informativă introdusă în locuință.

Pârâtul-recurent a oferit cheile casei, iar rețeaua informativă a fost introdusă în locuință, astfel că prin punerea voluntară a casei la dispoziția Securității, s-a înlesnit culegerea de informații. În acest context, este realizată cerința art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că toate criticile formulate nu sunt fondate. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, criticile aduse prin motivele de recurs fiind neîntemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.G. împotriva Sentinței civile nr. 3222 din 4 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie 2012. Procesat de GGC - AZ