ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2012

Reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul

D.G. solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să constate existența

calității de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 320/07 din 25 ianuarie

2007 adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat în temeiul Legii nr. 187/1999

verificarea, sub aspectul posibilei calități de agent sau colaborator al

Securității, a persoanelor care dețin titlu de revoluționar.

În fapt, pârâtul a

avut gradele de locotenent major (1962-1964), căpitan (1966) în cadrul

Direcției Regionale Galați și respectiv căpitan (1966), maior (1969, 1975) în

care a procedat la recrutarea unui agent în scopul obținerii informațiilor

despre „elementele care au uneltit în mod dușmănos”.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 254 din 18 ianuarie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant

constatând existența calității de lucrător al Securității în privința

pârâtului.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul D.G., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut

următoarele critici:

- prin hotărârea

dată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură

civilă în sensul că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă;

- instanța de fond nu

a amintit faptul că a respins pârâtului proba cu martori și cu înscrisuri și nu

a indicat motivele respingerii;

- instanța de fond a

interpretat greșit actele depuse judecății și schimbând înțelesul, a pronunțat

o soluție nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 5499 din 18 noiembrie 2011 a respins ca nefondat recursul declarat de D.G.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, criticile formulate de recurent sunt nefondate.

Astfel, legea nu

stabilește alte condiții cu privire la dovedirea luării unor măsuri specifice

împotriva persoanelor urmărite sau cu privire la dovedirea sancționării

lucrătorului Securității pentru activitatea desfășurată în acea perioadă.

Legea nu prevede nici

posibilitatea de a fi excluși de la aplicarea prevederilor cei care ar fi

trecut în rezervă înainte de 1989 pentru că s-ar fi opus unor imixtiuni

politice în activitatea de informații.

Împotriva acestei

decizii, recurentul-reclamant D.G. a formulat contestație în anulare întemeiată

pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, care dispun că „Hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Contestatorul

consideră că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură

civilă, dacă ar fi fost analizat suficient ar fi dus la concluzia că drepturile

sale procedurale au fost încălcate grav și nu puteau fi remediate decât prin

anularea hotărârii recurate.

Două cereri

fundamentale rezolvării temeinice și legale au fost respinse în mod abuziv, atât

de instanța de fond cât și de instanța de recurs.

Prima cerere se

referă la respingerea probei cu martori care, dacă ar fi fost admisă, s-ar fi

demonstrat că activitatea informativ-operativă este o activitate prin care se

desfășoară o acțiune de supraveghere și nu de urmărire, o activitate eminamente

secretă în timpul căreia nu puteau fi îngrădite drepturile și libertățile

fundamentale ale omului și cu atât mai puțin suprimate.

Instanța de recurs a

considerat în mod greșit că respingerea cererii ca procesul să se judece în

ședință secretă a fost temeinică și legală, însă respingându-se proba cu

martori, singura modalitate prin care instanța putea înțelege particularitatea

activității desfășurate, ar fi fost ca ședința să se desfășoare în secret.

Instanța de fond a

respins și cererea de acordare a unui termen de judecată pentru faptul că

apărătorul ales lipsea motivat, obligându-l să pună concluziile pe fondul

cauzei, încălcându-se în acest mod principiul oralității și

contradictorialității procesului.

Contestatorul mai

arată că în anul 1996 i-a fost conferit Ordinul „Meritul Miliar” clasa I,

pentru merite deosebite.

Contestația în anulare formulată este admisibilă,

deoarece prevederile art. 312 Cod procedură civilă permit atacarea hotărârilor

instanțelor de recurs pentru motivele expres prevăzute în textul legal.

Contestația în

anulare formulată este însă nefondată, deoarece motivele invocate de

contestator nu se subsumează celor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă.

Contestatorul nu a

indicat nicio greșeală materială rezultată prin hotărârea pronunțată de

instanța de recurs.

Cu privire la

motivele contestației în anulare ce vizează respingerea probei cu martori,

respingerea cererii de judecare a cauzei în ședință secretă, precum și

respingerea cererii de acordare a unui termen de judecată pentru lipsa

avocatului, se va constata că instanța de recurs a analizat aspectele ce au

constituit și motive de recurs.

Se va reține astfel

că instanța de recurs a analizat motivele de casare/modificare invocate, iar

modul cum judecătorii au interpretat și aplicat legea nu face obiectul

contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedura

civilă.

Față de acestea,

urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de

contestatorul D.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de D.G. împotriva Deciziei nr. 5499 din 18 noiembrie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2012.

Procesat de GGC - DG