ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5499/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.G., să se constate calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului. În motivarea cererii s-a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999, verificări pentru persoanele care dețin calitatea de revoluționar, dar verificările s-au făcut și la cererea lui G.M. care a solicitat verificarea ofițerilor și subofițerilor de Securitate care au contribuit la instrumentarea dosarului său.

Pârâtul a deținut gradul de locotenent major, căpitan, maior, în cadrul Direcției a III-a a Securității iar activitățile desfășurate au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale. În întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că a lucrat în cadrul Securității dar cu responsabilități pe linia de contraspionaj. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 254 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea și constatată existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului D.G. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că pârâtul a recrutat în anul 1975 o persoană pentru a furniza informații despre „persoane fără antecedente politice sau penale” din Focșani.

Dosarul conține mai multe note informative date de surse ale Securității cu privire la persoane care se „manifestau dușmănos la adresa regimului”. S-au prezentat și dosarul numitului P.S. și al numitului S.E. care era luat în evidență că a fost condamnat pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și în această calitate a desfășurat activitatea de dirijare a informațiilor constând în recrutarea, stabilirea sarcinilor ce le revin, preluarea notelor informative date de informatori. Prin activitățile desfășurate, s-a arătat că pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

Susținerea din întâmpinare potrivit căreia pârâtul a desfășurat activitatea în conformitate cu legile în vigoare la acea dată a fost apreciată ca nerelevantă, în condițiile în care dispozițiile legale definesc noțiunea de lucrător fără nicio distincție. De asemenea, s-a arătat că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de lucrător al Securității de aplicarea unor sancțiuni civile, administrative sau penale persoanei, sancțiuni care să fi fost aplicate în perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate. Împrejurarea că pârâtul a luat atitudine împotriva unor abuzuri ale unor cadre cu funcții politice și că a participat la evenimentele din decembrie 1989 nu fac inaplicabile prevederile O.U.G.

nr. 24/2008. Celelalte mențiuni din întâmpinare care vizează neconstituționalitatea actului normativ au fost analizate de Curtea Constituțională cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de pârât. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D.G. criticând soluția ca fiind nelegală. În motivele de recurs au fost invocate: - dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În cadrul acestui motiv se invocă faptul că judecătorul fondului a fost recuzat, cerere de recuzare ce a fost respinsă, iar această respingere poate fi atacată odată cu fondul. Se apreciază că d-na judecător s-a antepronunțat în momentul în care și-a prezentat punctul de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate și ar fi incidente prevederile art. 27 pct. 7 C. proc. civ. - dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Instanța de fond nu a amintit de faptul că a respins pârâtului proba cu martori și cu înscrisuri și nu a indicat motivele respingerii. S-a solicitat, în conformitate cu art. 121 alin. (2) C. proc. civ., judecarea în ședință secretă a cauzei dar nu s-a motivat nici respingerea acestora.

Motivarea instanței de fond este superficială și lipsită de rigurozitate juridică deoarece, deși reține că pârâtul nu a fost sancționat pentru activitatea desfășurată a concluzionat că au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale, deși mulți ofițeri ai DSS au fost trecuți în rezervă pentru abuzuri. Nu s-a avut în vedere faptul că o dovadă a respectării prevederilor legale a fost aceea că pârâtul a fost trecut în rezervă pentru că a luat poziția împotriva unor imixtiuni politice în activitatea de spionaj. Dacă s-ar fi admis proba cu martori ar fi putut dovedi că a susținut adevărul și verticalitatea sa și s-ar fi făcut distincția între activitatea de informații desfășurată în limita legalității și aspectele care ar fi putut fi interpretate ca fiind îngrădiri și/sau suprimări de drepturi.

Se apreciază că nu este lipsit de importanță și faptul că instanța nu a acordat termen pentru lipsa apărătorului și a cerut pârâtului să pună concluzii pe fond. Recurentul consideră că instanța de fond a interpretat greșit actele depuse judecății și schimbând înțelesul a pronunțat o soluție nelegală. Referitor la cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 se arată că îndeplinirea condiției privind îngrădirea sau suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale nu s-a dovedit. Se poate vorbi de îndeplinirea acestei condiții numai dacă împotriva persoanei urmărite s-a luat una dintre măsurile: - atenționat în mod direct de către ofițerul de securitate; - i s-a interzis părăsirea țării; - ar fi fost cercetat penal de către Direcția a VI-a a Securității.

Dar și aceste măsuri se luau conform legilor României, Constituției și conform convențiilor internaționale. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală. A fost depusă la dosar o declarație a numitului S.N. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Mai întâi, se poate observa că recurentul a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., însă multe din criticile ce vizau incidența art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. (astfel cum au fost grupate de recurent) sunt de fapt aspecte ce vizează aplicarea art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. și de aceea, vor fi analizate în raport de aceste precizări. În materia nulității actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturate decât prin anularea lor. - dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularitățile procedurale care atrag această sancțiune, cu excepția celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4, dar și cele care au fost făcute cu nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în altă motive de recurs. Solicitarea de judecare a cauzei în ședință s-a făcut la 11 ianuarie 2011 și există consemnată această solicitare care a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 121 alin. (2) C. proc.

civ. în sensul că dezbaterea publică nu vatămă ordinea, moralitatea publică sau părțile. Această motivare este corectă, iar în motivele de recurs argumentele aduse în sprijinul susținerii dezbaterilor în ședință secretă sunt nefondate. Referitor la incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținerile recurentului sunt nefondate: - în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului ce a soluționat cauza pe fond pentru că punctul de vedere exprimat în cadrul sesizării Curții Constituționale se referea la conformitatea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu Constituția României iar în prezenta cauză instanța de fond a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 2 alin. 1 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008) pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, astfel că nu se poate concluziona că judecătorul s-a antepronunțat și că soluția ar fi nelegală; - referitor la respingerea probei cu martori ce a fost solicitată la termenul din 18 mai 2010 se constată că pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță, iar proba cu martori a fost solicitată pentru a dovedi ce poziție a avut pârâtul față de abuzurile Partidului Comunist Român în urma căreia a fost destituit din funcție și trecut în rezervă. Instanța de fond, în mod corect, față de cele precizate a admis numai proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, iar per a contrario, a fost considerată proba cu martori ca fiind inutilă, neconcludentă și nepertinentă.

În privința solicitării ca ședința să fie secretă se arată faptul că nu s-a consemnat acest lucru. Dacă s-a solicitat judecarea cauzei în ședință secretă iar această solicitare nu a fost consemnată exista posibilitatea de a se solicita completarea încheierii de ședință cu această solicitare. În ceea ce privește critica neacordării unui nou termen de judecată pentru lipsa justificată a apărătorului pârâtului (implicit o încălcare a dreptului la apărare) se constată că susținerile sunt nefondate. Este adevărat că la termenul din 11 ianuarie 2011 pârâtul a formulat o cerere de amânare pentru că apărătorul său se afla la Curtea de Apel Constanța, dar cererea a fost respinsă. Însă, în aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de fond a amânat pronunțarea pentru ca pârâtul să poată formula concluzii scrise, astfel că dreptul la apărare nu a fost încălcat. De altfel, art. 105 alin. (2) C. proc. civ. stabilește că nulitatea actelor făcute cu neobservarea formelor legale se poate dispune numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, iar pârâtul nu a dovedit vătămarea produsă având în vedere că a fost amânată pronunțarea, iar apărătorul pârâtului a putut depune concluzii scrise. Recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și în cadrul acestor motive s-a referit la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, mai exact la cea referitoare la îngrădirea sau suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Criticile formulate sunt nefondate. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, „lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”. După cum se poate observa, legea nu stabilește alte condiții legate fie de dovedirea luării unor măsuri specifice împotriva persoanelor urmărite sau de dovedirea sancționării lucrătorului Securității pentru activitatea desfășurată în acea perioadă de chiar organele sistemului comunist.

Tot în cuprinsul legii nu se prevede că ar putea dobândi calitatea de lucrător numai cei care au activat în cadrul anumitor direcții ale Securității Statului comunist, așa cum încearcă să susțină pârâtul. Legea nu prevede nici posibilitatea de a fi excluși de la aplicarea prevederilor legale cei care ar fi trecut în rezervă înainte de 1989 pentru că s-ar fi opus unor imixtiuni politice în activitatea de informații. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul formulat de D.G. împotriva Sentinței nr. 254 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.