ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5972/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2685/2/2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. Reclamantul a menționat că pârâtul M.D. este deținător al titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, astfel că cererea de verificare este legală, având în vedere prevederile art. 3 lit. z) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În susținerea acțiunii, s-a arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/2391 din 18 septembrie 2008, pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, după cum urmează: - perioada 1970 - 1971 - a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul "asigurării conspirativității întâlnirilor cu informatorii din rețeaua Inspectoratului Județean lași", atribuindu-se numele conspirativ "Hala"; - perioada 1976 - 1978 - a fost recrutat în calitate de colaborator pentru completarea rețelei din Întreprinderea de Utilaje, Piese de Schimb și Reparații - lași, "în scopul unei mai bune informări și pentru prevenirea unor neajunsuri"; urmare a semnării Angajamentului, a preluat numele conspirativ "P.L."; - perioada 1983, 1985 - a fost reactivat în aceeași calitate de colaborator pentru a furniza informații privind "starea de spirit de la locul de muncă și aspecte legate de nerespectarea parametrilor de calitate ai unor produse"; urmare a semnării Angajamentului, a preluat numele conspirativ "I.". Reclamantul a precizat că, în constatarea calității de colaborator a pârâtului, înțelege să invoce informațiile furnizate de acesta și consemnate de ofițer în Nota de analiză a colaboratorului "I.". Astfel, pârâtul a furnizat date despre o persoană cunoscută cu "intenții de evaziune"; așa cum reiese din documentul invocat anterior,

urmare acestei furnizări, "a fost retras avizul de plecare în străinătate" a persoanei în cauză. În același document, se consemnează că pârâtul a semnalat Securității "comportamentul necorespunzător al unui sectant"; astfel că, ofițerul a înțeles ca pe baza acestei informații, să procedeze la "luarea în lucru organizat" a persoanei vizate. Mai mult chiar, în același document, ofițerul a notat următoarele: "colaboratorul I.” este bun pentru munca informativă, este atașat organului de securitate, cinstit, corect în relațiile cu noi și cu persoanele cu care vine în contact". Pentru argumentele prezentate, s-a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "colaborator al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată. Prin întâmpinarea depusă la data de 22 octombrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 5081 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.D.D. și a c onstatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M.D. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele: - Prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a solicitat C.N.S.A.S.

verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste (în prezent abrogată), sub aspectul posibilei calități de agent sau de colaborator al Securității a persoanelor care dețin titlul de revoluționar. - În acest sens, s-a întocmit Nota de constatare nr. S/DI/I/2391 din 18 septembrie 2008, în baza căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității, depunându-se la dosar înscrisurile fostei Securități privitoare la pârât. - Informațiile furnizate Securității, astfel cum acestea sunt evidențiate în Nota de analiză a activității colaboratorului "I." din 26 februarie 1985, întocmită de ofițerul de securitate, invocate în susținerea acțiunii în constatare, nu au fost contestate de pârât și fac dovada îndeplinirii primei condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. - Furnizarea acestor informații a expus persoanele în cauză unor consecințe negative, în sensul că "a fost retras avizul de plecare în străinătate" sau s-a procedat la "luarea în lucru organizat", pentru simpla exprimare a opiniilor și convingerilor lor, constituind activități care au vizat încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. - O altă formă a colaborării cu Securitatea invocată de reclamant și care se impune a fi reținută în cauză este prevăzută de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit căruia, are calitatea de colaborator al Securității persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

- Astfel, în perioada 1970 - 1971, pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul "asigurării conspirativității întâlnirilor cu informatorii din rețeaua Inspectoratului Județean lași", atribuindu-se numele conspirativ "Hala". A constatat instanța de fond că cerințele impuse de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității în această formă sunt îndeplinite în cauză, întrucât pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate locuința sa în timpul cât el se află la serviciu, iar punerea la dispoziție a spațiului respectiv s-a făcut în mod voluntar, fiind lipsit de relevanță pentru reținerea calității de colaborator al Securității, forma juridică în temeiul căreia pârâtul poseda spațiul respectiv, fiind suficientă simpla deținere a acestuia.

Apărările pârâtului invocate prin întâmpinare nu au fost reținute de instanța de fond, întrucât constatarea calității de colaborator al Securității are loc în ipoteza îndeplinirii cumulative a condițiilor expres reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condiții care sunt întrunite în cauză, astfel cum s-a arătat în precedent. Cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a din acest act normativ, printre care nu se regăsesc situațiile la care pârâtul face referire. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ. Prin criticile aduse sentinței atacate, recurentul-pârât susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) teza I și a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 290/2008, în speță, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nefăcând dovada îndeplinirii în persoana pârâtului a celor două ipoteze ale textului de lege menționat mai sus. Recursul este întemeiat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse. După cum se constată, obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului M.D.D., în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I și a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008. Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 termenul de colaborator al Securității are următoarele semnificații: „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Pornind de la această definiție, Înalta Curte constată că informațiile despre care autoritatea reclamantă pretinde că au fost furnizate de recurent în perioada 1976-1978, 1983 și 1985, sunt consemnate doar în anumite note sau rapoarte întocmite sub semnătură de către diferiți ofițeri de securitate.

La dosar nu există nicio notă informativă semnată personal de pârât, iar această situație rezultă chiar din Nota de constatare întocmită de Direcția de Investigații din cadrul C.N.S.A.S., care la rubrica D „Documente care atestă transmiterea de informații către securitate, potrivit art. 2 lit. b)” menționează „Dosarul nu conține note informative sau alte documente care să consemneze informații transmise Securității de către titular” (fila 10 dosar fond). Pe de altă parte, cele două „Angajamente” semnate de pârât, aflate la filele 35 și 36 din dosarul de fond, nu sunt datate și prezintă elemente diferite în ceea ce privește scrierea și semnătura pârâtului M.D.D..

Având în vedere faptul că recurentul-pârât nu le-a contestat sub acest aspect, Înalta Curte se limitează a constata că existența acestora, necoroborată cu alte note informative asumate prin semnătură de către pârât, nu respectă condiția legală cu privire la furnizarea efectivă a informațiilor referitoare la activități potrivnice regimului totalitar comunist. Aceste „Angajamente” nu au semnificația juridică a unui consimțământ, întrucât intenția de a colabora cu organele de securitate a fost exprimată în termeni foarte generali, fără indicarea în concret a scopului pentru care se vor furniza informațiile solicitate de organul de securitate. De altfel, din conținutul Rapoartelor de activitate întocmite de ofițerii de securitate rezultă situația, potrivit căreia, în anul 1978 s-a propus excluderea pârâtului din rețeaua informativă, precizându-se că „acesta (n.r.

pârâtul M.D.D.) afirmă că nu vrea să mai lucreze cu organele de securitate și să fie lăsat în pace” (fila 40 dosar fond). În final, Înalta Curte apreciază că și dacă pârâtul a dat informări verbale ofițerului de securitate, astfel cum sunt ele consemnate în notele ofițerilor de securitate, nu rezultă că au fost furnizate în scopul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită nici sub acest aspect cerința expresă a textului de lege prevăzut de art. 2 lit. b) teza I, invocat de reclamant în susținerea acțiunii. În ceea ce privește critica formulată cu privire la greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 lit. b), teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că și aceasta este fondată.

Astfel, potrivit textului de lege menționat mai sus „Colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea..". Din cuprinsul acestui text legal, rezultă că pentru a se reține calitatea de colaborator a unei persoane este necesară întrunirea a două condiții cumulative: înlesnirea culegerii de informații de la alte persoane, iar modalitatea înlesnirii să fie punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. Din Nota de constatare anexată acțiunii introductive de instanță reiese faptul că la data de 7 octombrie 1970 pârâtul și-a dat acordul verbal ofițerului de securitate Z.G.

pentru a se constitui casa de întâlniri „Hala”, în orașul Iași, la adresa din str. C. Negri, imobil în care pârâtul avea domiciliul. Acest demers inițial al organelor securității nu a fost urmat de vreun angajament scris din partea recurentului-pârât sau de vreo notă ulterioară din care să rezulte că s-a pus în aplicare proiectul conspirativ propus. Mai mult decât atât, din actele dosarului rezultă că la câteva luni, respectiv în iunie 1971, același ofițer de securitate a propus abandonarea casei de întâlniri „Hala”, deoarece aceasta nu a putut fi folosită (fila 11 dosar fond), deoarece gazda, adică M.D.D. s-a căsătorit, iar soția stă în majoritatea timpului acasă.

Deși pârâtul a formulat apărări pe acest aspect, în sensul că nu și-a dat niciodată acordul verbal sau scris pentru a pune la dispoziția organelor securității vreun spațiu deținut și a dovedit cu acte oficiale că nu a avut niciodată domiciliul la adresa reținută în Nota de constatare, respectiv în str. C. Negri, nr. 57, jud. Iași, iar soția sa era angajată în momentul căsătoriei și frecventa și cursurile liceului la seral, instanța de fond a ignorat aceste probe, reținând îndeplinirea ipotezei textului art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce îl privește pe pârât.

Or, este evident, că în lipsa altor probe produse de reclamant, căruia îi revenea sarcina să dovedească susținerile cuprinse în demersul judiciar, Înalta Curte constată lipsa de relevanță a documentelor depuse pentru dovedirea calității recurentului - pârât de colaborator al securității, întrucât nu a existat un angajament al acestuia din care să rezulte în mod neechivoc consimțământul pentru punerea voluntară a locuinței la dispoziția organelor securității cu scopul de a le înlesni culegerea de informații de la alte persoane. Toate argumentele prezentate justifică aprecierea Înaltei Curți în sensul că, este evident caracterul fictiv al casei conspirative de întâlniri „Hala”, având ca gazdă pe recurentul - pârât.

Reținând și faptul că recurentul-pârât însuși a fost urmărit informativ din cauza originii „nesănătoase” pe care o avea și nu a făcut parte din niciuna dintre structurile P.C.R. (pionier, UTC-ist sau membru de partid), Înalta Curte constată că soluția pronunțată de curtea de apel este netemeinică și nelegală și, În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.D., împotriva sentinței civile nr. 5081 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.