ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5972/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5972/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2685/2/2010,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat

în judecată pe pârâtul M.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Reclamantul a

menționat că pârâtul M.D. este deținător al titlului de Luptător pentru

Victoria Revoluției din Decembrie 1989, astfel că cererea de verificare este

legală, având în vedere prevederile art. 3 lit. z) și art. 33 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În susținerea acțiunii,

s-a arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/2391

din 18 septembrie 2008, pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în

calitate de colaborator, după cum urmează:

- perioada 1970 -

1971 - a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul

"asigurării conspirativității întâlnirilor cu informatorii din rețeaua

Inspectoratului Județean lași", atribuindu-se numele conspirativ

"Hala";

-

perioada 1976 - 1978 - a fost recrutat în calitate de colaborator pentru

completarea rețelei din Întreprinderea de Utilaje, Piese de Schimb și Reparații

- lași, "în scopul unei mai bune informări și pentru prevenirea unor

neajunsuri"; urmare a semnării Angajamentului, a preluat numele

conspirativ "P.L.";

-

perioada 1983, 1985 - a fost reactivat în aceeași calitate de colaborator

pentru a furniza informații privind "starea de spirit de la locul de muncă

și aspecte legate de nerespectarea parametrilor de calitate ai unor

produse"; urmare a semnării Angajamentului, a preluat numele conspirativ

"I.".

Reclamantul a

precizat că, în constatarea calității de colaborator a pârâtului, înțelege să

invoce informațiile furnizate de acesta și consemnate de ofițer în Nota de

analiză a colaboratorului "I.". Astfel, pârâtul a furnizat date despre

o persoană cunoscută cu "intenții de evaziune"; așa cum reiese din

documentul invocat anterior, urmare acestei furnizări, "a fost retras

avizul de plecare în străinătate" a persoanei în cauză. În același

document, se consemnează că pârâtul a semnalat Securității "comportamentul

necorespunzător al unui sectant"; astfel că, ofițerul a înțeles ca pe baza

acestei informații, să procedeze la "luarea în lucru organizat" a

persoanei vizate. Mai mult chiar, în același document, ofițerul a notat

următoarele: "colaboratorul I.” este bun pentru munca informativă, este

atașat organului de securitate, cinstit, corect în relațiile cu noi și cu

persoanele cu care vine în contact".

Pentru argumentele

prezentate, s-a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor

prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea

de "colaborator al Securității". Astfel, norma citată impune

îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 22 octombrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.

5081 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul M.D.D. și a c

onstatat

existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul

M.D.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a reținut următoarele:

- Prin cererea nr. 320/07

din 25 ianuarie 2007, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 a solicitat C.N.S.A.S. verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste

(în prezent abrogată), sub aspectul posibilei calități de agent sau de

colaborator al Securității a persoanelor care dețin titlul de revoluționar.

- În acest sens, s-a

întocmit Nota de constatare nr. S/DI/I/2391 din 18 septembrie 2008, în baza

căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu acțiunea în

constatarea calității de colaborator al Securității, depunându-se la dosar

înscrisurile fostei Securități privitoare la pârât.

- Informațiile

furnizate

Securității, astfel cum acestea sunt evidențiate în Nota de analiză a

activității colaboratorului "I." din 26 februarie 1985, întocmită de

ofițerul de securitate, invocate în susținerea acțiunii în constatare, nu au

fost contestate de pârât și fac dovada îndeplinirii primei condiții prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

- Furnizarea acestor

informații a expus persoanele în cauză unor consecințe negative, în sensul că

"a fost retras avizul de plecare în străinătate" sau s-a procedat la

"luarea în lucru organizat", pentru simpla exprimare a opiniilor și

convingerilor lor, constituind activități care au vizat încălcarea dreptului la

viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile

civile și  politice.

- O altă formă a

colaborării cu Securitatea invocată de reclamant și care se impune a fi

reținută în cauză este prevăzută de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit căruia,

are calitatea de colaborator al Securității persoana care a înlesnit culegerea

de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția

Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

- Astfel,

în perioada 1970 - 1971, pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă casă de

întâlniri în scopul "asigurării conspirativității întâlnirilor cu

informatorii din rețeaua Inspectoratului Județean lași", atribuindu-se

numele conspirativ "Hala".

A

constatat instanța de fond că cerințele impuse de legiuitor pentru constatarea

calității de colaborator al Securității în această formă sunt îndeplinite în

cauză, întrucât pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate locuința sa

în timpul cât el se află la serviciu, iar punerea la dispoziție a spațiului

respectiv s-a făcut în mod voluntar, fiind lipsit de relevanță pentru reținerea

calității de colaborator al Securității, forma juridică în temeiul căreia

pârâtul poseda spațiul respectiv, fiind suficientă simpla deținere a acestuia.

Apărările

pârâtului invocate prin întâmpinare nu au fost reținute de instanța de fond,

întrucât constatarea calității de colaborator al Securității are loc în ipoteza

îndeplinirii cumulative a condițiilor expres reglementate de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, condiții care sunt întrunite în cauză, astfel cum s-a

arătat în precedent. Cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit.

b) tezele a II-a și a III-a din acest act normativ, printre care nu se regăsesc

situațiile la care pârâtul face referire.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul M.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

Prin criticile aduse

sentinței atacate, recurentul-pârât susține că instanța de fond a interpretat

și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) teza I și a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008

aprobată prin Legea nr. 290/2008, în speță, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității nefăcând dovada îndeplinirii în persoana

pârâtului a celor două ipoteze ale textului de lege menționat mai sus.

Recursul este

întemeiat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând sentința atacată prin prisma criticilor

formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că recursul

este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

După cum se constată, obiectul acțiunii

promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea

calității de colaborator al Securității a pârâtului M.D.D., în temeiul

dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I și a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 2 lit.

b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 termenul de colaborator al Securității are

următoarele semnificații: „persoana care a furnizat informații, indiferent sub

ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului”.

Pornind de la această

definiție, Înalta Curte constată că informațiile despre care autoritatea

reclamantă pretinde că au fost furnizate de recurent în perioada 1976-1978,

1983 și 1985, sunt consemnate doar în anumite note sau rapoarte întocmite sub

semnătură de către diferiți ofițeri de securitate. La dosar nu există nicio

notă informativă semnată personal de pârât, iar această situație rezultă chiar

din Nota de constatare întocmită de Direcția de Investigații din cadrul

C.N.S.A.S., care la rubrica D „Documente care atestă transmiterea de informații

către securitate, potrivit art. 2 lit. b)” menționează „Dosarul nu conține note

informative sau alte documente care să consemneze informații transmise

Securității de către titular” (fila 10 dosar fond).

Pe de altă parte,

cele două „Angajamente” semnate de pârât, aflate la filele 35 și 36 din dosarul

de fond, nu sunt datate și prezintă elemente diferite în ceea ce privește

scrierea și semnătura pârâtului M.D.D.. Având în vedere faptul că

recurentul-pârât nu le-a contestat sub acest aspect, Înalta Curte se limitează

a constata că existența acestora, necoroborată cu alte note informative asumate

prin semnătură de către pârât, nu respectă condiția legală cu privire la furnizarea

efectivă a informațiilor referitoare la activități potrivnice regimului

totalitar comunist. Aceste „Angajamente” nu au  semnificația juridică a unui

consimțământ, întrucât intenția de a colabora cu organele de securitate a fost exprimată

în termeni foarte generali, fără indicarea în concret a scopului pentru care se

vor furniza informațiile solicitate de organul de securitate.

De

altfel, din conținutul Rapoartelor de activitate întocmite de ofițerii de

securitate rezultă situația, potrivit căreia, în anul 1978 s-a propus

excluderea pârâtului din rețeaua informativă, precizându-se că „acesta (n.r.

pârâtul M.D.D.) afirmă că nu vrea să mai lucreze cu organele de securitate și

să fie lăsat în pace” (fila 40 dosar fond).

În

final, Înalta Curte apreciază că și dacă pârâtul a dat informări verbale

ofițerului de securitate, astfel cum sunt ele consemnate în notele ofițerilor

de securitate, nu rezultă că au fost furnizate în scopul îngrădirii unor

drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită nici sub acest aspect cerința

expresă a textului de lege prevăzut de art. 2 lit. b) teza I, invocat de

reclamant în susținerea acțiunii.

În ceea ce privește

critica formulată cu privire la greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor

art. 2 lit. b), teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că și

aceasta este fondată.

Astfel, potrivit

textului de lege menționat mai sus

„Colaborator

al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de

informații

de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția

Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care

îl deținea..".

Din cuprinsul acestui

text legal, rezultă că pentru a se reține calitatea de colaborator a unei

persoane este necesară întrunirea a două condiții cumulative: înlesnirea

culegerii de informații de la alte persoane, iar modalitatea înlesnirii să fie

punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea.

Din Nota de

constatare anexată acțiunii introductive de instanță reiese faptul că la data

de 7 octombrie 1970 pârâtul și-a dat acordul verbal ofițerului de securitate Z.G.

pentru a se constitui casa de întâlniri „Hala”, în orașul Iași, la adresa din

str. C. Negri, imobil în care pârâtul avea domiciliul.

Acest demers inițial

al organelor securității nu a fost urmat de vreun angajament scris din partea

recurentului-pârât sau de vreo notă ulterioară din care să rezulte că s-a pus

în aplicare proiectul conspirativ propus. Mai mult decât atât, din actele

dosarului rezultă că la câteva luni, respectiv în iunie 1971, același ofițer de

securitate a propus abandonarea casei de întâlniri „Hala”, deoarece aceasta nu

a putut fi folosită (fila 11 dosar fond), deoarece gazda, adică M.D.D. s-a

căsătorit, iar soția stă în majoritatea timpului acasă.

Deși pârâtul a

formulat apărări pe acest aspect, în sensul că nu și-a dat niciodată acordul

verbal sau scris pentru a pune la dispoziția organelor securității vreun spațiu

deținut și a dovedit cu acte oficiale că nu a avut niciodată domiciliul la

adresa reținută în Nota de constatare, respectiv în str. C. Negri, nr. 57, jud.

Iași, iar soția sa era angajată în momentul căsătoriei și frecventa și

cursurile liceului la seral, instanța de fond a ignorat aceste probe, reținând

îndeplinirea ipotezei textului art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008

în ceea ce îl privește pe pârât.

Or, este evident, că

în lipsa altor probe produse de reclamant, căruia îi revenea sarcina să

dovedească susținerile cuprinse în demersul judiciar, Înalta Curte constată lipsa

de relevanță a documentelor depuse pentru  dovedirea calității recurentului -

pârât de colaborator al securității, întrucât nu a existat un angajament al

acestuia din care să rezulte în mod neechivoc consimțământul pentru punerea

voluntară a locuinței la dispoziția organelor securității cu scopul de a le

înlesni culegerea de informații de la alte persoane.

Toate argumentele

prezentate justifică aprecierea Înaltei Curți în sensul că, este evident caracterul

fictiv al casei conspirative de întâlniri „Hala”, având ca gazdă pe recurentul

- pârât.

Reținând și faptul că

recurentul-pârât însuși a fost urmărit informativ din cauza originii „nesănătoase”

pe care o avea și nu a făcut parte din niciuna dintre structurile P.C.R. (pionier,

UTC-ist sau membru de partid), Înalta Curte constată că soluția pronunțată de curtea

de apel este netemeinică și nelegală și,

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul și va

modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca

nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.D., împotriva sentinței civile nr. 5081 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.