ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5305/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 iulie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.A. În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarea situație de fapt și de drept: În fapt, prin cererea nr. P 1748/09 din 16 iulie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul Ș.M., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 5842 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul B.A.

figurează la fila 90. Hotărârea și considerentele instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 5934 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului B.A.. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă ca pentru a se putea reține calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradele de locotenent major (1983, 1984) și, respectiv, căpitan (1985, 1986, 1987, 1988) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Suceava, Serviciul 1. 2. În calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că pârâtul B.A.

a recrutat și dirijat un informator pentru a obține date și informații despre „starea de spirit a angajaților de la ferma I.A.S. Vulturești, persoane cu concepții ostile în rândul acestora, cei care denigrează politica partidului și statului nostru, auditori ai emisiunilor posturilor de radio capitaliste, colportori de bancuri politice cu conținut ireverențios, colportori de zvonuri alarmiste false”. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul B.A. a recrutat alte două surse pentru a avea „sub control” starea de spirit a cadrelor didactice din Școala Generală din corn. Liteni, jud. Suceava, precum și pentru identificarea și supravegherea „elementelor dușmănoase” din cadrul C.A.P.

- ului din aceeași localitate. Această situație de fapt rezultă din documentele identificate în dosarele fond rețea nr. R 301557 și R 301558 (cote C.N.S.A.S.) și citate pe larg în Nota de Constatare nr. DI/I/1091 din 20 mai 2011. Instanța de fond a reținut că activitățile desfășurate de către pârât au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, respectiv îngrădirea dreptului la viață privată și, implicit, a celui la liberă exprimare s-a produs în mod evident, fapt probat fără putință de tăgadă de toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate. Pe cale de consecință, a conchis prima instanță că, în cauza de față, este dovedită legătura de cauzalitate între acțiunile pârâtului și urmările directe ale acestor măsuri, anume îngrădirea dreptului la viață privată și, implicit, a dreptului la liberă exprimare.

Astfel, pornind de la definiția legală a noțiunii de lucrător, instanța de fond a reținut că din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare.

Prin raportare la situația de fapt menționată anterior curtea de apel a reținut că activitatea desfășurată de către pârâtul B.A., în calitate de angajat al fostei Securități a avut ca efect îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune curtea de apel a reținut că O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 nu instituie vreun termen de prescripție pentru introducerea în justiție a unor astfel de acțiuni, motiv pentru care instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Prin criticile aduse sentinței atacate, recurentul-pârât susține, în esență că, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului. Se afirmă că acțiunile descrise prin Nota de constatare depusă de autoritatea reclamantă la dosar și care au fost reținute de instanța de fond în motivarea soluției, nu au fost de natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ele desfășurându-se în virtutea sarcinilor de serviciu, tară ca persoanele vizate să suporte vreo consecință de natură penală sau social-politică.

De asemenea, recurentul-pârât critică sentința atacată și din perspectiva greșitei respingeri a excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantului. Recursul este întemeiat. Examinând recursul prin prisma prevederilor art. 304 C. proc. civ. și a criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu”. Din analiza dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță. În speță, numitul Ș.M. a solicitat C.N.S.A.S. verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 5842. Este obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul - pârât să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului Ș.M., pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității al acestuia.

Din actele depuse la dosarul de fond, nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus. Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată (filele 40-47 dosar fond), rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea mai multor dosare, având însă ca titulari alte persoane decât numitul Ș.M. care a formulat cererea către C.N.S.A.S. În ceea ce privește Dosarul informativ I 5842 avându-l ca titular pe Ș.M. (fila 46 dosar fond), înalta Curte constată că singurul document semnat de pârâtul B.A. este un raport cu propunerea de scoatere din supravegherea informativă a numitului Ș.M., datat 4 octombrie 1984, care nu poate reprezenta o dovadă a încălcării și îngrădirii drepturilor și libertăților cetățenești de către pârât față de titularul cererii către C.N.S.A.S., numitul Ș.M.

De altfel, din conținutul notei de constatare rezultă că Ș.M. fusese luat sub supraveghere informativă și avertizat încă din data de 30 mai 1979, moment la care, pârâtul B.A. nu era angajat al securității, această calitate dobândind-o în anul 1983. Fată de temeinicia criticilor analizate mai sus, Înalta Curte constată că nu se mai impune a cerceta și critica referitoare la prescripția dreptului la acțiune a C.N.S.A.S. Prin urmare, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (l) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat, să modifice sentința recurată și, pe fond, să dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de B.A., împotriva Sentinței civile nr. 5934 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.