ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5305/2012

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, la data de 8 iulie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe

pârâtul B.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul

B.A.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat următoarea situație de fapt și de drept:

În fapt,

prin cererea nr. P 1748/09 din 16 iulie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către

domnul Ș.M., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de

lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 5842 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în

care domnul B.A. figurează la fila 90.

Hotărârea și considerentele instanței

de fond

Prin

Sentința civilă nr. 5934 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a respins ca neîntemeiată excepția

prescripției dreptului material la acțiune.

A admis

cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.A.

și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului B.A..

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Dispozițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al

Securității ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de

subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate,

inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități

prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale

omului”.

Din

cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă ca pentru a se putea reține

calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în

perioada 1945-1989.

Or, în

speța dată, această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradele de

locotenent major (1983, 1984) și, respectiv, căpitan (1985, 1986, 1987, 1988)

în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Suceava, Serviciul 1.

calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că pârâtul B.A.

a recrutat și dirijat un informator pentru a obține date și informații despre „starea

de spirit a angajaților de la ferma I.A.S. Vulturești, persoane cu concepții

ostile în rândul acestora, cei care denigrează politica partidului și statului

nostru, auditori ai emisiunilor posturilor de radio capitaliste, colportori de

bancuri politice cu conținut ireverențios, colportori de zvonuri alarmiste

false”.

De

asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul B.A. a

recrutat alte două surse pentru a avea „sub control” starea de spirit a

cadrelor didactice din Școala Generală din corn. Liteni, jud. Suceava, precum

și pentru identificarea și supravegherea „elementelor dușmănoase” din cadrul

C.A.P. - ului din aceeași localitate. Această situație de fapt rezultă din

documentele identificate în dosarele fond rețea nr. R 301557 și R 301558 (cote

C.N.S.A.S.) și citate pe larg în Nota de Constatare nr. DI/I/1091 din 20 mai 2011.

Instanța de fond a reținut că

activitățile desfășurate de către pârât au avut ca efect îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, respectiv

îngrădirea dreptului la viață privată și, implicit, a celui la liberă exprimare

s-a produs în mod evident, fapt probat fără putință de tăgadă de toate

documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate.

Pe cale de consecință, a conchis prima

instanță că, în cauza de față, este dovedită legătura de cauzalitate între

acțiunile pârâtului și urmările directe ale acestor măsuri, anume îngrădirea

dreptului la viață privată și, implicit, a dreptului la liberă exprimare.

Astfel,

pornind de la definiția legală a noțiunii de lucrător, instanța de fond a

reținut că din punctul de vedere al legiuitorului, este

irelevant

dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară.

Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea

vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și

libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de

normele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în

sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu

modificările și completările ulterioare.

Prin

raportare la situația de fapt menționată anterior curtea de apel a reținut că

activitatea desfășurată de către pârâtul B.A., în calitate de angajat al fostei

Securități a avut ca efect îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art.

17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la

liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice.

Cu

privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune curtea de apel a

reținut că O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008

nu instituie vreun termen de prescripție pentru introducerea în justiție a unor

astfel de acțiuni, motiv pentru care instanța va respinge această excepție ca

neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin

criticile aduse sentinței atacate, recurentul-pârât susține, în esență că,

instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008,

reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea calității de

lucrător al Securității a pârâtului.

Se afirmă

că acțiunile descrise prin Nota de constatare depusă de autoritatea reclamantă

la dosar și care au fost reținute de instanța de fond în motivarea soluției, nu

au fost de natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, ele desfășurându-se în virtutea sarcinilor de

serviciu, tară ca persoanele vizate să suporte vreo consecință de natură penală

sau social-politică.

De asemenea, recurentul-pârât critică

sentința atacată și din perspectiva greșitei respingeri a excepției prescripției

dreptului la acțiune a reclamantului.

Recursul este întemeiat.

Examinând recursul prin prisma

prevederilor art. 304 C. proc. civ. și a criticilor formulate de

recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana,

subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are

dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea

dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securități

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma

verificărilor din oficiu”.

Din

analiza dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că acțiunea în constatare

prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată poate fi

formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele

prevăzute la art. 4 și 5 din ordonanță.

În speță,

numitul Ș.M. a solicitat C.N.S.A.S. verificarea sub aspectul constatării

calității de lucrător al securității, pentru ofițerii sau subofițerii  care au

contribuit la instrumentarea dosarului fond

informativ

nr. I 5842.

Este

obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul - pârât să fi contribuit la

instrumentarea dosarului informativ al numitului Ș.M., pentru a se putea

constata calitatea de lucrător al Securității al acestuia.

Din actele depuse la dosarul de fond,

nu rezultă îndeplinirea condițiilor deja expuse mai sus.

Din nota

de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008

modificată și completată (filele 40-47 dosar fond), rezultă că recurentul a

contribuit la instrumentarea mai multor dosare, având însă ca titulari alte

persoane decât numitul Ș.M. care a formulat cererea către C.N.S.A.S.

În ceea ce privește Dosarul informativ

I 5842 avându-l ca titular pe Ș.M. (fila 46 dosar fond), înalta Curte constată

că singurul document semnat de pârâtul B.A. este un raport cu propunerea de

scoatere din supravegherea informativă a numitului Ș.M., datat 4 octombrie 1984,

care nu poate reprezenta o dovadă a încălcării și îngrădirii drepturilor și

libertăților cetățenești de către pârât față de titularul cererii către C.N.S.A.S.,

numitul Ș.M.

De

altfel, din conținutul notei de constatare rezultă că Ș.M. fusese luat sub

supraveghere informativă și avertizat încă din data de 30 mai 1979, moment la

care, pârâtul B.A. nu era angajat al securității, această calitate dobândind-o

în anul 1983.

Fată de

temeinicia criticilor analizate mai sus, Înalta Curte constată că nu se mai

impune a cerceta și critica referitoare la prescripția dreptului la acțiune a

C.N.S.A.S.

Prin

urmare, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (l) teza I C. proc. civ. și

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte

urmează să admită recursul formulat, să modifice sentința recurată și, pe fond,

să dispună respingerea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de B.A., împotriva Sentinței civile nr. 5934 din 17 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 decembrie 2012.