ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3005/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3005/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul G.N., a
solicitat constatarea calității acestuia de lucrător al Securității, arătând că
prin cererea din 17 octombrie 2008, petentul G.S. a solicitat verificarea, sub
aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau
subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 209610, dosar
în care pârâtul figurează la filele X.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a mai arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare nr.
S/DI/I/3751/08 decembrie 2009, precum și al înscrisurilor atașate în
probațiune, rezultă că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul
I.J.S. Hunedoara, Serviciul Municipal Petroșani, a propus recrutarea unei
persoane în calitate de colaborator, ocazie cu care acesta a relatat organelor
de Securitate despre "studenții K.G., D.A., B.M. și L.T. că ascultă postul
de radio <E.L.> din limba maghiară și fac comentarii eronate cu privire
la istoria poporului nostru.", iar prin Nota din data de 24 martie 1983,
pârâtul, având același grad, a dirijat colaboratorul "să ne informeze
despre comentariile acestor studenți ce au fost luați în S.I."
Prin întâmpinare,
pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului
motivat de faptul că pârâtul nu a întreprins nici o activitate de instrumentare
a dosarului persoanei care a formulat sesizarea C.N.S.A.S., pe fond solicitând
respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că toate activitățile
întreprinse în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu au avut la bază un
cadru legal și niciodată nu au condus la abuzuri ori încălcări și suprimări de
drepturi ori libertăți fundamentale.
Prin Sentința nr.
3813 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de
reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul G.N., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență că excepția invocată de
pârât este întemeiată, cu precizarea că motivele invocate de pârât atrag
inadmisibilitatea acțiunii nu lipsa calității procesuale active.
Astfel, prima
instanță a constatat că activitatea de verificare a calității pârâtului de
lucrător al securității nu a fost dispusă din oficiu, pârâtul neaflându-se în
nici una din situațiile care permit declanșarea din oficiu a verificării, ci în
baza cererii din 17 octombrie 2008 formulată de numitul G.S., persoană urmărită
în Dosarul nr. I 209610
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că din analiza actelor de la dosar rezultă că
nu există identitate între semnătura din Dosarul nr. I 209610 și celelalte
semnături ale pârâtului, iar în ceea ce privește nota de la fila Y, aceasta nu
este semnată de nici o persoană, neexistând dovezi că ar fi fost solicitată și
primită de pârât, astfel că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1 alin.
(7) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru declanșarea verificării pârâtului sub
aspectul calității de lucrător al Securității.
Împotriva Sentinței
nr. 3813 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, a formulat recurs
reclamantul C.N.S.A.S.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., susținând că hotărârea
atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
În mod greșit
instanța de fond a respins acțiunea pentru considerentul că nu ar fi semnat
acte în dosarul întocmit pe numele celui care a cerut verificarea, deși din
cuprinsul notei informative depuse reiese în mod expres faptul că aceasta a
fost primită de intimatul G.N.
În drept, motivul de
recurs invocat a fost încadrat în prevederile art. 304
1
C. proc.
civ.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta
Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit.
a) din O.U.G. nr. 24/2008 stabilirea calității de "lucrător al
securității" presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
persoana să aibă
calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în
perioada 1945 - 1989 (condiție necontestată în speță);
în calitatea sa de
ofițer să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi
fundamentale ale omului.
În cadrul recursului
său, C.N.S.A.S. se prevalează de o singură notă informativă care are legătură
cu persoana verificată, dar care nu poartă nici o semnătură și nu conține nici
un indiciu în sensul că ar fi fost cerută sau primită de intimat.
Prin urmare, în mod
corect prima instanță a constatat că numitul G.N. nu a întreprins activități în
cadrul dosarului S.G., acțiunea C.N.S.A.S. fiind respinsă pentru neîndeplinirea
uneia din condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În baza art. 312
alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 3813 din 31 mai 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 iunie 2012.
Procesat de GGC - AA