ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2361/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 43586/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.I., constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5878 din 07 din 23 iunie 2008, adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către numitul A.C.L., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului informativ privind petentul.

A susținut reclamantul că, așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/2822 din 14 octombrie 2008 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a deținut gradele de locotenent colonel și funcția de șef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S.

Covasna (1986, 1988, 1989). În această calitate, pârâtul a dispus deschiderea urmăririi informative a unei persoane semnalată că "audiază și colportează în mod tendențios știrile transmise de postul de radio Europa Liberă, precum și că întreține relații de corespondență cu posturile de radio <Vocea Americii> și <Europa Liberă>". În acest scop, pârâtul ar fi propus următoarele măsuri: folosirea de mijloace specifice (interceptarea corespondenței), pentru a obține informații despre "relațiile și natura acestora cu persoane din țară; canalele folosite pentru legătura cu posturi de radio străine, stabilirea legăturilor sale cu cercuri sau organizații din străinătate; dirijarea în continuare pe lângă obiectiv a surselor <GICU>, <MARIN ION> și <NELU>; dirijarea informatorilor "DONICA" "GICU", "NELU"; investigații la domiciliu; se vor solicita investigații la locul de naștere, asupra sa și rudelor apropiate; prin factorii de răspundere din întreprindere se vor întreprinde măsuri de influențare pozitivă". A mai arătat reclamantul că, în conformitate cu Nota de constatare a direcției de specialitate, măsura interceptării corespondenței aprobată de pârâtul C.I., a fost pusă în aplicare prin "contactarea titularului pentru influențare pozitivă de către ofițerul de securitate". De asemenea, a mai arătat reclamantul, că pârâtul, în contextul urmăririi informative a unei alte persoane,

fost condamnat la 12 ani temniță grea de către Tribunalul Municipiului București, pentru "constituirea unei organizații subversive", a dispus următoarele măsuri informativ-operative: folosirea de mijloace speciale S (interceptarea corespondenței) pentru transmiterea de informații privind: "relațiile și natura acestora; poziția prezentă; manifestările cu caracter ostil; alte date de interes operativ (...); încadrarea informativă a celui în cauză cu informatorii <BIRO> și <FELIX> pentru a stabili preocupările prezente al acestuia, comportarea la locul de muncă, comentariile acestuia potrivnice orânduirii noastre socialiste; se va trece la punctarea, studierea și verificarea persoanelor din cercul de relații apropiat, cu posibilități reale în vederea atragerii la colaborare; se vor solicita investigații la domiciliul sus-numitului în scopul stabilirii preocupărilor în afara programului de lucru, stabilirea anturajului, cercul de prieteni apropiați, poziția acestora; se vor solicita investigații la locul de naștere al sus-numitului; studierea posibilităților de introducere a mijloacelor T.O.

(tehnică operativă) la domiciliul celui în cauză". Astfel, a apreciat reclamantul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității, în condițiile definiției legale, și a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității. S-a susținut că, prin activitățile sale, pârâtul a suprimat: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; dreptul la viață privată, prevăzut de art. 3 din Constituția România din 1965, coroborat cu 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin Sentința nr. 3660 din 17 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a IX-a, în considerarea modificărilor aduse art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, cu completările și modificările ulterioare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În cauză, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, invocând, excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei prin raportare la Legea contenciosului administrativ și natura acțiunii introduse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; excepția lipsei de interes și, în egală măsură, a lipsei de calitate procesuala activă a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Tot în susținerea acestei excepții pârâtul a invocat și lipsa de certificare ORNISS a participanților la soluționarea cauzei. Ulterior, pârâtul a invocat, cu titlu de excepție, nelegala funcționare a Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, susținând că la data promovării acțiunii, Colegiul nu mai avea abilitatea legală de a aviza/aproba și promova o atare acțiune față de Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale. Prin Sentința nr. 1260 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței materiale, a lipsei de interes și a calității procesuale active invocate prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Referitor la excepția necompetenței materiale și procedurale a instanței de contencios administrativ, Curtea a constatat că argumentele pârâtului nu sunt judicioase și în măsură a înlătura competența legală stabilită în favoarea instanței de contencios administrativ acordată de legiuitor prin art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare. Referitor la excepțiile lipsei de interes și calității procesuale active Curtea a avut în vedere, de asemenea, dispozițiile exprese ale aceluiași act normativ și scopul acestei legi (de deconspirare prin consemnarea publică a persoanelor ce au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate), instanța constatând ca nefondate alegațiile pârâtului.

De asemenea, s-a reținut că nici apărarea pârâtului, axată pe nelegala funcționare a Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu este judicioasă, în opinia Curții neexistând "vidul legislativ" invocat de parte, cât timp, imediat după Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2008, ulterior aceasta fiind abrogată de O.U.G. nr. 24/2008. Oricum, s-a constatat că prezenta acțiune în constatare a fost înregistrată pe rolul instanței judecătorești după intrarea în vigoare deja a O.U.G. nr. 24/2008, când atribuțiile Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității erau depline conform acestui act normativ.

Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat, Curtea a constatat că, alături de cerința art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ca persoana verificată să fi fost ofițer sau subofițer al Securității, în perioada 1945 - 1989, este întrunită și cea de-a doua cerință a textului legii, în sensul ca pârâtul să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar - comuniste. Din analiza dosarului pârâtului rezultă că acesta nu numai că a deținut gradele de locotenent colonel și funcția de șef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S.

Covasna (1986, 1988, 1989), dar, prin măsurile dispuse, a suprimat și îngrădit: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viață privată, prevăzut de art. 3 din Constituția România din 1965, coroborat cu 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Împotriva sentințe pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs C.I.

În motivarea recursului declarat și motivat în termen, recurentul-pârât a susținut în esență următoarele: - în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate cu privire la lipsa de interes, lipsa calității de reprezentant a C.N.S.A.S., a calității procesuale active și a competenței materiale; - documentele de arhivă au fost evocate trunchiat; - faptul că a deținut funcția de ofițer de securitate nu presupune că a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului; - mijloacele muncii informative au fost folosite la ordinul și sub comanda ierarhicilor. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Cât privește excepțiile invocate, atât la instanța de fond cât și în recurs, Curtea urmează a constata că ele nu au suport legal și că în mod corect prima instanță le-a respins.

Astfel, în privința excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, Curtea reține incidența dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 care nu comportă interpretări sub acest aspect. Tot astfel, în privința excepției lipsei de interes și a calității procesuale active a intimatului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Curtea va constata că și acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, având în vedere dispozițiile expuse, precum și scopul O.U.G. nr. 24/2008, respectiv deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor ce au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate. În ceea ce privește criticile aduse cu privire la fondul cauzei, Curtea va reține că acestea sunt lipsite de suport probator.

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că recurentul-pârât a deținut gradul de locotenent-colonel de Securitate și funcția de șef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Covasna, în anii 1986, 1988, 1989, împrejurări necontestate de recurent. Rezultă de asemenea, că în această calitate recurentul-pârât a dispus deschiderea urmăririi informative a unei persoane care audia posturile de radio "Europa Liberă" și "Vocea Americii", luând în acest sens o serie de măsuri de urmărire informativă. Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut că în privința recurentului-pârât sunt incidente ambele condiții impuse de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că acesta nu numai că a fost ofițer de Securitate în regimul comunist, dar prin măsurile dispuse a suprimat și îngrădit dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viața privată.

În consecință, având în vedere considerentele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 1260 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012. Procesat de GGC - GV