ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2361/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 43586/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.I., constatarea

calității pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5878 din 07 din 23 iunie

2008, adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de

către numitul A.C.L., se solicita verificarea, sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului informativ privind petentul.

A susținut

reclamantul că, așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr.

S/DI/I/2822 din 14 octombrie 2008 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul

a deținut gradele de locotenent colonel și funcția de șef al Serviciului 2 din

cadrul I.J.S. Covasna (1986, 1988, 1989).

În această calitate,

pârâtul a dispus deschiderea urmăririi informative a unei persoane semnalată că

"audiază și colportează în mod tendențios știrile transmise de postul de

radio Europa Liberă, precum și că întreține relații de corespondență cu

posturile de radio <Vocea Americii> și <Europa Liberă>".

În acest scop,

pârâtul ar fi propus următoarele măsuri: folosirea de mijloace specifice

(interceptarea corespondenței), pentru a obține informații despre

"relațiile și natura acestora cu persoane din țară; canalele folosite

pentru legătura cu posturi de radio străine, stabilirea legăturilor sale cu

cercuri sau organizații din străinătate; dirijarea în continuare pe lângă

obiectiv a surselor <GICU>, <MARIN ION> și <NELU>; dirijarea

informatorilor "DONICA" "GICU", "NELU";

investigații la domiciliu; se vor solicita investigații la locul de naștere,

asupra sa și rudelor apropiate; prin factorii de răspundere din întreprindere

se vor întreprinde măsuri de influențare pozitivă".

A mai arătat

reclamantul că, în conformitate cu Nota de constatare a direcției de

specialitate, măsura interceptării corespondenței aprobată de pârâtul C.I., a

fost pusă în aplicare prin "contactarea titularului pentru influențare

pozitivă de către ofițerul de securitate".

De asemenea, a mai

arătat reclamantul, că pârâtul, în contextul urmăririi informative a unei alte

persoane, fost condamnat la 12 ani temniță grea de către Tribunalul

Municipiului București, pentru "constituirea unei organizații

subversive", a dispus următoarele măsuri informativ-operative: folosirea

de mijloace speciale S (interceptarea corespondenței) pentru transmiterea de

informații privind: "relațiile și natura acestora; poziția prezentă;

manifestările cu caracter ostil; alte date de interes operativ (...);

încadrarea informativă a celui în cauză cu informatorii <BIRO> și

<FELIX> pentru a stabili preocupările prezente al acestuia, comportarea

la locul de muncă, comentariile acestuia potrivnice orânduirii noastre

socialiste; se va trece la punctarea, studierea și verificarea persoanelor din

cercul de relații apropiat, cu posibilități reale în vederea atragerii la

colaborare; se vor solicita investigații la domiciliul sus-numitului în scopul

stabilirii preocupărilor în afara programului de lucru, stabilirea anturajului,

cercul de prieteni apropiați, poziția acestora; se vor solicita investigații la

locul de naștere al sus-numitului; studierea posibilităților de introducere a

mijloacelor T.O. (tehnică operativă) la domiciliul celui în cauză".

Astfel, a apreciat

reclamantul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al

Securității, în condițiile definiției legale, și a desfășurat activități prin

care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru

a fi reținută calitatea de lucrător al Securității.

S-a susținut că, prin

activitățile sale, pârâtul a suprimat: dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția România din 1965,

coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; dreptul la

viață privată, prevăzut de art. 3 din Constituția România din 1965, coroborat

cu 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin Sentința nr.

3660 din 17 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a IX-a, în considerarea

modificărilor aduse art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, cu completările și

modificările ulterioare, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În cauză, pârâtul a

depus la dosar întâmpinare, invocând, excepția necompetenței materiale a

instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei prin raportare la

Legea contenciosului administrativ și natura acțiunii introduse de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității; excepția lipsei de interes și,

în egală măsură, a lipsei de calitate procesuala activă a Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității.

Tot în susținerea

acestei excepții pârâtul a invocat și lipsa de certificare ORNISS a

participanților la soluționarea cauzei. Ulterior, pârâtul a invocat, cu titlu

de excepție, nelegala funcționare a Colegiului Consiliului Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, susținând că la data promovării acțiunii,

Colegiul nu mai avea abilitatea legală de a aviza/aproba și promova o atare

acțiune față de Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale.

Prin Sentința nr.

1260 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate

excepția necompetenței materiale, a lipsei de interes și a calității procesuale

active invocate prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat

calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Referitor la excepția

necompetenței materiale și procedurale a instanței de contencios administrativ,

Curtea a constatat că argumentele pârâtului nu sunt judicioase și în măsură a

înlătura competența legală stabilită în favoarea instanței de contencios administrativ

acordată de legiuitor prin art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și

completările ulterioare.

Referitor la

excepțiile lipsei de interes și calității procesuale active Curtea a avut în

vedere, de asemenea, dispozițiile exprese ale aceluiași act normativ și scopul

acestei legi (de deconspirare prin consemnarea publică a persoanelor ce au

contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate), instanța

constatând ca nefondate alegațiile pârâtului.

De asemenea, s-a

reținut că nici apărarea pârâtului, axată pe nelegala funcționare a Colegiului

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu este

judicioasă, în opinia Curții neexistând "vidul legislativ" invocat de

parte, cât timp, imediat după Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale,

Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2008, ulterior aceasta fiind abrogată de

O.U.G. nr. 24/2008.

Oricum, s-a constatat

că prezenta acțiune în constatare a fost înregistrată pe rolul instanței

judecătorești după intrarea în vigoare deja a O.U.G. nr. 24/2008, când

atribuțiile Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității erau depline conform acestui act normativ.

Pe fondul cauzei,

analizând probatoriul administrat, Curtea a constatat că, alături de cerința

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ca persoana verificată să fi fost ofițer

sau subofițer al Securității, în perioada 1945 - 1989, este întrunită și cea

de-a doua cerință a textului legii, în sensul ca pârâtul să fi desfășurat

activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar - comuniste.

Din analiza dosarului

pârâtului rezultă că acesta nu numai că a deținut gradele de locotenent colonel

și funcția de șef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Covasna (1986, 1988,

1989), dar, prin măsurile dispuse, a suprimat și îngrădit: dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din

Constituția România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, dreptul la viață privată, prevăzut de art. 3 din Constituția România

din 1965, coroborat cu 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Împotriva sentințe

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs C.I.

În motivarea

recursului declarat și motivat în termen, recurentul-pârât a susținut în esență

următoarele:

- în mod greșit

instanța de fond a respins excepțiile invocate cu privire la lipsa de interes,

lipsa calității de reprezentant a C.N.S.A.S., a calității procesuale active și

a competenței materiale;

- documentele de

arhivă au fost evocate trunchiat;

- faptul că a deținut

funcția de ofițer de securitate nu presupune că a suprimat drepturi și

libertăți fundamentale ale omului;

- mijloacele muncii

informative au fost folosite la ordinul și sub comanda ierarhicilor.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile în materie, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Cât privește

excepțiile invocate, atât la instanța de fond cât și în recurs, Curtea urmează

a constata că ele nu au suport legal și că în mod corect prima instanță le-a

respins.

Astfel, în privința

excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ,

Curtea reține incidența dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 care nu

comportă interpretări sub acest aspect.

Tot astfel, în

privința excepției lipsei de interes și a calității procesuale active a

intimatului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Curtea

va constata că și acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare,

având în vedere dispozițiile expuse, precum și scopul O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor ce au contribuit

la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

În ceea ce privește

criticile aduse cu privire la fondul cauzei, Curtea va reține că acestea sunt

lipsite de suport probator.

Astfel, din probele

administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că recurentul-pârât a

deținut gradul de locotenent-colonel de Securitate și funcția de șef al

Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Covasna, în anii 1986, 1988, 1989, împrejurări

necontestate de recurent.

Rezultă de asemenea,

că în această calitate recurentul-pârât a dispus deschiderea urmăririi

informative a unei persoane care audia posturile de radio "Europa

Liberă" și "Vocea Americii", luând în acest sens o serie de

măsuri de urmărire informativă.

Sub acest aspect, în

mod corect instanța de fond a reținut că în privința recurentului-pârât sunt

incidente ambele condiții impuse de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că

acesta nu numai că a fost ofițer de Securitate în regimul comunist, dar prin

măsurile dispuse a suprimat și îngrădit dreptul la libera exprimare și libertatea

opiniilor, precum și dreptul la viața privată.

În consecință, având

în vedere considerentele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 1260 din 21 februarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2012.

Procesat de GGC - GV