ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1747/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată

pe pârâtul C.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în

cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a fost de acord cu punerea la dispoziția

organelor de Securitate a apartamentului său, în scopul efectuării întâlnirilor

cu rețeaua informativă, în condiții de conspirativitate deplină.

În întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3245 din 06 mai

2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâtul a fost recrutat,

în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 10 septembrie 1986, sub numele

conspirativ „M.”, în scopul asigurării unor sarcini specifice muncii de securitate.

Activitatea pârâtului

nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât

nu a denunțat activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și nu a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut

faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008.

În concret, recurentul

a arătat că în ipoteza legală aflată în discuție - punerea la dispoziția Securității

a unui anumit spațiu - nu mai este necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea

calității de colaborator al acestei instituții.

În opinia recurentului,

calea aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că gazdele caselor conspirative

aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor.

În plus, categoria gazdelor nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel

ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcție de conținutul

delațiunilor furnizate Securității. Ca atare, legiuitorul a apreciat că simpla punere

la dispoziția Securității a unui spațiu deținut duce automat la reținerea calității

de colaborator al Securității.

Prima instanță a făcut

o interpretare eronată a textului legal anterior nominalizat, întrucât l-a coroborat

cu prima ipoteză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care se referă la un alt

tip de colaborare cu Securitatea.

Cu alte cuvinte, nu este

necesar ca persoana care a pus la dispoziția Securității un spațiu de locuit să

aibă în vedere doar strângerea de informații la care face referire prima teză din

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 2 lit. b)

ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, colaborator

al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte

persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui

spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității,

coordonau activitatea informatorilor.

Din interpretarea dispoziției

legale anterior citate, rezultă faptul că, pentru reținerea calității de colaborator

al Securității, este necesar ca înlesnirea activității de culegere de informații

de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței

sau a altui spațiu deținut în mod voluntar.

Din probatoriul administrat

în cauză, rezultă faptul că intimatul a fost de acord să sprijine organele de Securitate

prin punerea voluntară la dispoziția acestora a apartamentului său care a fost efectiv

folosit drept casă de întâlniri.

În concret, intimatul

a fost recrutat la data de 10 septembrie 1986 în calitate de „gazdă casă de întâlnire”

sub numele conspirativ „M.”.

La dosarul de fond au

fost prezentate rapoarte din care rezultă faptul că această casă de întâlniri a

fost efectiv folosită și că intimatul a avut o atitudine corespunzătoare, de sprijin

față de organele de Securitate.

De asemenea, la dosarul

de fond se află un raport întocmit la data de 24 octombrie 1988, cu propunerea de

abandonare a gazdei casei de întâlniri „M.”, întrucât nu mai existau condiții de

conspirativitate în urma căsătoriei intimatului.

Pe de altă parte, Înalta

Curte apreciază că, spre deosebire de prima teză a art. 2 lit. b) din ordonanța

aflată în discuție, care se referă la persoanele care au sprijinit fosta Securitate

prin oferirea de informații, situație în care acele informații trebuie să îndeplinească

două condiții (cu privire la conținut și la posibilele efecte) pentru a se putea

reține calitatea de colaborator al Securității, în ipoteza dedusă judecății în prezenta

cauză - a punerii la dispoziția Securității a unui anumit spațiu - legiuitorul nu

a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea acestei calități.

Ca atare, din formularea

textului legal rezultă în mod vădit faptul că legiuitorul a tratat două situații

diferite, cu referire la două categorii distincte de colaboratori ai Securității

- colaboratorul care oferea informații, pe de o parte, respectiv colaboratorul care

punea un imobil sau o încăpere la dispoziția Securității, pe de altă parte.

În consecință, instanța

de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată

a normei anterior individualizate, întrucât intimatul a pus în mod voluntar la dispoziția

organelor de Securitate spațiul anterior descris.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica

sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului

de colaborator al Securității

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva sentinței

civile nr. 3245 din 6 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea pârâtului

C.C., de colaborator al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie

2012.