ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3619/2018

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 martie 2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității. 1.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3028 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată. 1.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, cu consecința constatării calității pârâtului A. de colaborator al Securității. 1.

Procedura de soluționare a recursurilor Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Prin încheierea din 3 mai 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată. În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele: - Se arată că acțiunea s-a întemeiat pe conținutul art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și pe împrejurarea că domnul A. a informat Securitatea cu privire la o atitudine potrivnică regimului comunist. Intimatul a divulgat Securității faptul că domnul B., care emigrase în 1984 și se stabilise cu părinții în Germania Occidentală, venind în vizită în comuna natală "a început să elogieze realizările lui din RFG, spunând că într-o perioadă scurtă de timp de când a plecat și-a realizat unele lucrări bune, cât și autoturismul cu care a venit în vizită. În data de 27.05.1987 am plecat cu autoturismul în Satu Mare, unde la restaurantul C. a organizat o masă cu foștii colegi de muncă de la D., cu care ocazie și acolo a elogiat realizările din RFG". În urma furnizării acestor informații, intimatul a primit ca sarcină "să stabilească pe ce tineri i-a determinat la emigrare". Mai mult, nota informativă a fost înaintată la Securitatea Județeană Serviciul III, pentru ca cel în cauză să fie declarat persoană indezirabilă. Este evident că informarea Securității cu privire la o astfel de situație este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. S-a demonstrat prima condiție pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reținerea calității de colaborator al Securității: furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist. Denunțarea unei persoane care elogia viața din Occident reprezenta denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist. Este evident că era de neconceput ca astfel de opinii să fie susținute în acea perioadă în presă, în cadrul unor întruniri oficiale sau chiar la locul de muncă. Astfel de opinii erau neagreate de regim tocmai pentru că exprimau în mod tranșant opțiunea persoanei denunțate în favoarea Occidentului, a economiei de piață, a libertății și a pluralismului politic. Ofițerii Securității înțelegeau faptul că persoana denunțată nu putea fi un admirator al regimului comunist. Potrivit propagandei regimului comunist, condițiile de viață din Occident erau inferioare celor din statele comuniste. Mai mult, faptul că persoana denunțată făcea aceste susțineri în mod repetat și în fața unui număr mare de prieteni rămași în România, nu putea să însemne decât o încurajare pentru ca aceștia să încerce, la rândul lor, să emigreze. Legătura de cauzalitate dintre denunțul intimatului și măsura dispusă de Securitate este dincolo de orice dubiu, atât timp cât această măsură este consemnată de ofițerul de Securitate, chiar la finalul notei scrise de intimat. A doua condiție de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate. Și această condiție este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informație, asupra celui la care se referea în notele sale urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității. În speță, urmările denunțului nu sunt doar potențiale, ci - mai mult decât cere legiuitorul - sunt efective, odată ce, asupra persoanei denunțate s-a luat o măsură deosebit de dură: "pentru ca cel în cauză să fie declarat persoană indezirabilă". Prima instanță a respins acțiunea, a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. În esență, prima instanță a arătat că "prin afirmațiile redate de pârât nu se denunță activități sau atitudini contrare regimului comunist, ci doar se face referire la regimul de viață din occident, fără a se expune critici cu privire la regimul comunist". De asemenea, sentința atacată a arătat că "afirmațiile pârâtului nu au urmărit, prin ele însele, să îngrădească vreun drept fundamental al persoanei cu privire la care s-a întocmit nota informativă, nefiind îndeplinită nici această condiție legală". Reacția Securității la primirea notei scrise de intimat este elocventă în acest sens: intimatului i s-a dat sarcina "să stabilească pe ce tineri i-a determinat la emigrare". Prin urmare, reprezentanții Securității au interpretat denunțul drept o încurajare în vederea emigrării. Eroarea primei instanțe constă în faptul că aceasta nu a avut în vedere faptul că sfera atitudinilor și activităților potrivnice regimului comunist era determinată de autoritățile regimului totalitar comunist, care stabileau în mod discreționar ceea ce era permis și ceea ce era interzis în societate, încercând să controleze toate detaliile vieții cetățenilor. Prima instanță nu a ținut seama de realitățile din timpul regimului comunist și a considerat că denunțul analizat nu s-ar fi referit la o atitudine potrivnică regimului comunist și că nu ar viza îngrădirea unor drepturi. Or, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că stabilirea sferei atitudinilor potrivnice regimului comunist se poate face numai în raport de realitățile acelei epoci și ținând cont de regulile impuse de autoritățile comuniste. Stabilirea categoriei atitudinilor potrivnice regimului comunist nu se poate raporta la realitățile din prezent, ci doar la constrângerile existente în perioada de referință a O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum rezultă aceasta din preambulul actului normativ: 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Cât privește considerentul potrivit căruia "afirmațiile pârâtului nu au urmărit, prin ele însele, să îngrădească vreun drept fundamental al persoanei cu privire la care s-a întocmit nota informativă", chiar dacă, în speță nu ar fi existat mențiuni exprese cu privire la urmările denunțului, este notoriu că, în epocă, o informație de acest gen putea genera repercusiuni asupra celui denunțat - constând, cel puțin, în declanșarea unor verificări asupra cetățeanului denunțat, cu consecința îngrădirii dreptului la viață privată. Legătura de cauzalitate dintre denunțul intimatului și măsura dispusă de Securitate este dincolo de orice dubiu, atât timp cât această măsură este consemnată de ofițerul de Securitate, chiar la finalul notei scrise de intimat. Legiuitorul nu cere existența unei pluralității de informări adresate Securității, care să îndeplinească standardele definiției legale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator al Securității. 1.

Apărările intimatului A. Intimatul a formulat întâmpinare la cererea de recurs, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, susținând în esență, apărările de la prima instanță. A arătat intimatul că nu s-a făcut dovada reacțiilor din partea Securității, că un simplu plutonier adjunct nu poate declara o persoană ca fiind indezirabilă, neexistând un număr de înregistrare de la Securitatea Județeană, rezoluția ofițerului de legătură, etc. De asemenea, arată intimatul că în Notă nu a trecut în mod deliberat elementele de identificare, absolut esențiale pentru a nu putea fi identificată persoana, nu a spus adevărul nici în privința datei părăsirii țării, a trecut data de 23 august 1984, adică cu trei ani în urma întocmirii Notei. Consideră, deci intimatul că nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 2. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare: Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - "colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție". Din Nota de constatare nr. x din 27.05.2014, precum și din înscrisurile atașate rezultă că intimatul a fost recrutat la data de 30.04.1985. Astfel, E. a dat un angajament olograf sub semnătură, nume conspirativ F.. Acest aspect al recrutării și semnării unui angajament olograf este recunoscut de intimat însă acesta arată că a fost supus înainte de recrutare unei investigații privind prejudiciile aduse la Complexul de porci G. și că a semnat sub amenințarea acuzației de "subminare" a economiei naționale. Din înscrisurile de la dosar, respectiv din "Raportul privind modul cum a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului E.", rezultă că a relatat fără rețineri date amănunțite despre cei care aveau intenții de rămânere ilegală în RFG, din raport nu se desprind elemente care să demonstreze frica și amenințările relatate de intimat. Prin urmare, intimatul recunoaște colaborarea cu fosta Securitate. În discuție este Nota informativă din 29 mai 1987 care a fost identificată în dosarul persoanei care a făcut obiectul delațiunii (cota și titularul dosarului x - titular H.. Condiția privind furnizarea de informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită în cauză Nu se poate primi argumentul intimatului însușit în mod greșit de instanța de fond, în sensul că elogierile realizărilor persoanei în cauză în RFG nu se refereau la critici privind regimul comunist. Intimatul a încercat să minimalizeze importanța și efectele furnizării acestor informații dar acesta însuși arată că trecerea frauduloasă a frontierei țării era o infracțiune. Aceste activități, discuții, despre elogierea vieții din Occident, însemnau în același timp critici și un pericol pentru societatea comunistă care nu le încuraja ci dimpotrivă, raportat la realitățile acelei epoci. Dovadă că, intimatul a fost recrutat pentru a obține un număr cât mai mare de informații despre cetățenii străini care vizitaseră comuna sub pretextul că își vizitează rudele, pentru a stabili dacă fac determinări la emigrare sau aduc calomnieri la adresa statului. În cauză este îndeplinită și condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Intimatul a arătat că nu este îndeplinită această condiție întrucât nu s-a făcut dovada în acest sens. Înalta Curte constată că există fără putință de tăgadă o legătură între informațiile furnizate prin Nota de informare din 29 mai 1987 și consemnările efectuate de plutonierul adjunct I. - "să stabilească pe ce tineri i-a determinat la emigrare și ce activități a mai desfășurat. Nota în original o înaintez la Securitatea Județeană Serviciul III, pentru ca cel în cauză să fie declarat persoană indezirabilă". Nu poate fi primită apărarea intimatului că în realitate a furnizat date false despre persoana care ar fi putut fi identificată ca indezirabilă, deoarece abia la instanța de fond și-a amintit acest argument și nu poate fi dovedit câtă vreme din toate notele ofițerilor rezultă faptul că "informatorul este sincer, corect și serios, nu se ridică suspiciuni la deconspirare, datele și informațiile obținute s-au dovedit a fi adevărate, verificându-se și prin alte surse". Rezultă astfel drept consecințe ale furnizării informațiilor de către intimat trasarea sarcinilor către "informator (sursă)" și luarea de măsuri pentru declararea ca persoană indezirabilă a celui în cauză. Pentru a se constata îndeplinită condiția îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu este necesară dovada în concret a tuturor consecințelor delațiunii, fiind îndeplinită condiția prin analizarea potențialității încălcării unor drepturi și nu încălcarea lor propriu-zisă. Nu se poate reține că intimatul nu a avut conștiința faptelor sale la acel moment, orice activitate sau discuție despre cetățenii străini sau despre suspiciuni de planuri de emigrare duceau la reacții ferme din partea Securității. Prin informațiile furnizate intimatul a făcut o imixtiune în viața privată, în dreptul fiecărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale funcției sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Se constată întemeiată cererea de recurs în conformitate cu prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Temeiul legal al soluției dată în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 pct. 8, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și va fi admisă acțiunea, cu constatarea calității pârâtului A. de colaborator al Securității.