ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4280/2018

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securități a pârâtului A.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1763 din data de 16.05.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu pârâtul A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1763 din data de 16.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., fără a invoca vreun motiv de recurs dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

Soluția instanței de recurs. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2018, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, recurentul-pârât a depus la data de 30.05.2017 o simplă declarație de recurs în care menționează că formulează "cerere de recurs împotriva Hotărârii nr. 1763/2017 pronunțate în Dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel București, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii". Or, după înregistrarea declarației de recurs și primirea hotărârii primei instanțe, recurentul-pârât nu a depus motivele de recurs printr-un memoriu separat, cu respectarea termenului de 15 zile, așa cum dispun prevederile legale sus-citate. În acest caz, relevante sunt dispozițiile art. 489 din C. proc. civ. care sancționează nemotivarea recursului și care prevăd că: (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. Având în vedere că autorul căii de atac nu a depus la dosar motivele de recurs prin care să combată argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nici printr-un memoriu separat cum permit dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul pentru lipsa motivării.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.