ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2013

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.I.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea

acestuia de colaborator al Securității.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul P.I., a solicitat, în principal, să se constate

nulitatea hotărârii Colegiului C.N.S.A.S. din data de 29 septembrie 2009 de

aprobare a Notei de constatare nr. S/DI/567 din 20 februarie 2009 emisă de

Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S., invocând prevederile art. 35 alin.

(3) și (5), art. 37 alin. (5) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea

Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., dispozițiile art. 7 alin.

(1), alin. (2) și art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității.

Totodată, pârâtul a

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, prin raportare la dispozițiile art.

21 alin. (3), art. 24 alin. (2), art. 115 alin. (6) și art. 124 alin. (2) din

Constituția României, iar prin încheierea de ședință de la data de 30

septembrie 2010, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr.

47/1992.

La data de 14 iulie 2011,

Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere Decizia nr. 546 din 28

aprilie 2014, prin care Curtea Constituțională a dispus respingerea excepției

de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

La termenul din data

de 15 decembrie 2011, pârâtul a arătat că nu mai susține excepția nulității Hotărârii

Colegiului C.N.S.A.S. din data de 29 septembrie 2009.

2.Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 7650

din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul

P.I.,

în sensul că a fost constatată

existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul P.I., născut la data de 17 mai   1960, în Valea Vinului, județul Satu-Mare,

fiul lui Gheorghe și Floarea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a fost verificat din oficiu,

întrucât este membru al C.J.M..

În acest sens, a fost

emisă Nota de constatare nr.

S/DI/567 din 20 februarie 2009, în care s-a reținut că pârâtul

a fost recrutat în calitate de colaborator, de către „organele de contrainformații

ale U.M. 02803 Sighetu-Marmației, în perioada satisfacerii stagiului militar cu

termen redus. După începerea studiilor la I.A.D.P.G. a fost înregistrat în

evidențe, pentru încadrarea informativă a colegilor de an.”

S-a reținut faptul că

la data de 22 septembrie 1980, pârâtul a semnat un angajament preluând numele

conspirativ de colaborator „B.V.”.

Pe parcursul

colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în Nota de

constatare nr.

S/DI/567

din 20 februarie 2009, anterior menționate, privitoare la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că pentru

constatarea calității de colaborator al

Securității nu trebuie a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților

fundamentale ale omului, ci cerința impusă de legiuitor este aceea ca

informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor

drepturi.

Instanța a reținut că

informațiile  comunicate Securității de către pârât au vizat

încălcarea dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României în vigoare, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice; dreptul la libertatea gândirii, a

conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituție, coroborat cu art.

18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu

privire la drepturile civile și politice.

de P.I.

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit s-a reținut că sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea calității de colaborator al

securității.

A arătat că notele

informative aflate la dosarul cauzei nu se încadrează în prevederile legale,

întrucât așa cum s-a reținut în Nota de analiză privind pe colaboratorul B.V.,

s-a reținut că acesta a furnizat un număr de 5 note informative de slabă

calitate.

De asemenea, s-a

arătat că instanța de fond nu a ținut seama de aspectul privind vârsta

pârâtului, care nu avea la acel moment experiență de viață și care se afla sub

temerea exmatriculării din instituția de învățământ superior urmată la acel

moment.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat, din actele dosarului, faptul că CNSAS a verificat din oficiu, sub

aspectul constatării calității de colaborator al Securității, pe

recurentul-pârât P.I., membru al C.J.M., în conformitate cu dispozițiile art. 3

lit. g) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008.

Analizând

toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că

informațiile furnizate de recurent se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile

și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege

„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de  lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…).

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații

de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a

locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea

de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Înalta

Curte a reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același

plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu

consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția

relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent,

consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie

să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist

săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Înalta Curte a

examinat dispozițiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 și a reținut că scopul

reglementării a fost definit în preambulul ordonanței, ca fiind  „continuarea,

într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de

regimul comunist”, care a realizat, în special prin intermediul Securității, „o

permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților

fundamentale”.

Scopul ordonanței,

enunțat în acești termeni, răspunde unor exigențe politice ale societății

românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția

României.

Înalta Curte a

reținut că în persoana numitului P.I. sunt întrunite condițiile cumulative

prevăzute de lege, având în vedere copiile certificate de pe documentele aflate

în arhiva C.N.S.A.S. și care atestă faptul că acesta a furnizat informații,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, rezultă din

actele dosarului că recurentul-pârât a furnizat informații în legătură cu

relațiile unei studente cu cetățeni străini, fiind binecunoscut faptul că în

perioada regimului comunist orice relație cu cetățenii străini sau cu cetățenii

români plecați în străinătate era interzisă, motiv pentru care aceste

informații se înscriu în sfera delațiunilor ce se referă la atitudini

potrivnice regimului și care sunt de natură a produce consecințe negative

asupra celor vizați. De asemenea, recurentul a furnizat informații în legătură

cu orientarea religioasă a unor colegi studenți, în condițiile în care în

regimul comunist practicarea unei religii era interzisă, fiind fără putință de

tăgadă o informație de natură a produce efecte negative asupra celor vizați,

fiind vorba de informații care se înscriu în sfera delațiunilor ce se referă la

atitudini potrivnice regimului comunist.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor OUG nr. 24/2008 este în acord cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 980 din 25

iunie 2009, conform cărora prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008

definesc noțiunea de „colaborator al securității” și nu contravin principiului

neretroactivității legii. Ordonanța urmărește scopul de deconspirare, enunțat

în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului

întocmit de Securitate, prin consemnare publică- publicarea în M. Of. al

României, Partea a III-a și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în

masă de către C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanță, a celor

care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor

care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste

demnități sau funcții.

Curtea

Constituțională a constatat că exigențele unei vieți democratice, așa cum

transpar ele din ansamblul reglementărilor constituționale și legale, impun ca

persoanele vizate de textul ordonanței să poată fi identificate și cunoscute de

opinia publică.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

formulat de P.I. împotriva sentinței nr. 7650 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.