ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 542/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1753 din 12 martie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția necompetenței materiale a instanței de contencios

administrativ, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii

nr. 293/2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în

contradictoriu cu pârâtul G.I. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul G.I., recurs care a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 9613/2/2011.

La termenul de

judecată din 6 februarie 2014, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ.,

a rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.

În temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu

art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției

nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în

fond a pricinii.

Înalta Curte constată

că sentința recurată a fost comunicată pârâtului G.I. la data de 12 iulie 2012,

conform dovezii de comunicare de la dosarul curții de apel.

Pârâtul G.I. a

declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel la data de 29

martie 2012, iar motivele de recurs au fost formulate la 7 august 2012, data

depunerii acestora la oficiul poștal.

Potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 coroborate cu cele ale

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentința pronunțată de curtea de apel

putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Conform dispozițiilor

art. 303 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".

În raport cu aceste

dispoziții, rezultă că recurentul avea obligația procesuală de a motiva

recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii

recurate (12 iulie 2012), termenul de recurs împlinindu-se la data de 30 iulie

2012.

Conform celor expuse

anterior, se constată, însă, că recurentul a motivat cererea de recurs la data

de 7 august 2012, deci după împlinirea, la data de 30 iulie 2012, a termenului

de recurs.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.:

"Art. 306 - (1)

Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute în alin. (2).

(2) Motivele de

ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă

este obligată să le pună în dezbatere părților."

În atare situație,

Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

și va constata nulitatea recursului declarat de G.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de G.I. împotriva Sentinței civile nr. 1753 din 12 martie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ