ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 542/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1753 din 12 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.I. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul G.I., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9613/2/2011.

La termenul de judecată din 6 februarie 2014, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtului G.I. la data de 12 iulie 2012, conform dovezii de comunicare de la dosarul curții de apel. Pârâtul G.I. a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel la data de 29 martie 2012, iar motivele de recurs au fost formulate la 7 august 2012, data depunerii acestora la oficiul poștal.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentința pronunțată de curtea de apel putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Conform dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs". În raport cu aceste dispoziții, rezultă că recurentul avea obligația procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii recurate (12 iulie 2012), termenul de recurs împlinindu-se la data de 30 iulie 2012. Conform celor expuse anterior, se constată, însă, că recurentul a motivat cererea de recurs la data de 7 august 2012, deci după împlinirea, la data de 30 iulie 2012, a termenului de recurs.

Or, potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.: "Art. 306 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților." În atare situație, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., și va constata nulitatea recursului declarat de G.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de G.I. împotriva Sentinței civile nr. 1753 din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ