ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2015

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 mai 2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce o privește pe pârâtă.

Hotărârea instanței de fond în primul ciclu procesual; Prin sentința civilă nr. 5566 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. și chemații în garanție C., D. și E. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în sarcina intimatei B. A respins excepția de nelegalitate a notei de constatare, ca nefondată. A trimis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 la Curtea Constituțională spre soluționare. A respins cererile de chemare în garanție, ca inadmisibile.

Calea de atac exercitată și soluția instanței de control judiciar; Împotriva sentinței civile nr. 5566 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta B., criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 7509 din 29 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 5566 din 5 octombrie 2012, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că, în cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece instanța de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale cu privire la temeinicia acțiunii reclamantului și, de fapt, instanța de fond nu a verificat dacă sunt îndeplinite în concret condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

Hotărârea supusă recursului în prezentul ciclu procesual; Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 27 ianuarie 2014 sub nr. x/2/2011*. Prin sentința civilă nr. 1164 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. și chemații în garanție C., D. și E. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în sarcina pârâtului. A respins excepția de nelegalitate a notei de constatare, ca nefondată. A respins cererile de chemare în garanție, ca inadmisibile. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea din 23 aprilie 2009, adresată A. de către F., s-a cerut verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. x (cotă A.), dosar în care numita B. figurează în vol. 1, filele 8, 10, 11, 13, 14, 24, 25, 29, 57, 58, 59 și în voi. 2, filele 9-13, 15, 16. A mai reținut că, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare din 08 martie 2011 precum și a înscrisurilor atașate acțiunii, numita B., având gradul de locotenent în cadrul E. Harghita, Serviciul 1, a desfășurat activități care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv, dreptul la secretul corespondenței, viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libera circulație,prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Cererea de chemare în garanție a C., D. și E. a fost respinsă, cu motivarea că o asemenea cerere nu poate fi primită, raportat la obiectul prezentei cauze. În fine, instanța a mai arătat că Nota de Constatare întocmită de către A. nu are valoarea unui act administrativ, nefiind de natură a duce la nașterea, modificarea sau încetarea unor raporturi de natură juridică.

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta B., solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamant. Argumentele expuse în motivarea căii de atac s-au subsumat, în esență, următoarelor motive de recurs: (i) Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. (ii) Neconvenționalitatea procedurii aplicate, în sensul că procedura și admiterea acțiunii formulate de reclamantul A. încalcă prevederile art. 7 (nici o pedeapsă fără lege), art. 14 (interzicerea discriminării) și art. 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția Europeană privind drepturile omului și libertățile fundamentale. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Klass și alții împotriva Republicii Federale Germania. O procedură îndreptată exclusiv împotriva unor ofițeri de informații, prin care A. apreciază după bunul său plac cine ar fi încălcat drepturile omului, încalcă prevederile art. 14 din Convenție. Procedura a nesocotit principiul egalității de arme a părților litigante, în dauna recurentei, aceasta fiind în imposibilitate de a se apăra, în mod concret, în condițiile în care reclamantul A. a prezentat anumite documente, selectate, iar recurenta nu a putut prezenta înscrisurile de care ar fi înțeles să se prevaleze. (iii) Hotărârea dată este netemeinică și cuprinde motive contradictorii privind calitatea de „lucrător” al Securității și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Recurenta a avut calitatea de lucrător al Securității, dar culegerea de informații se realiza în scopul asigurării securității statului, în condițiile unor escaladări ale pericolului generat de naționalismul extremist și revizionist maghiar. Prin activitatea desfășurată, recurenta nu a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului și nu au existat ingerințe în drepturile și libertățile fundamentale ale altor subiecte de drept. Activitatea recurentei viza descoperirea, documentarea și prevenirea propagandei naționalist-iredentist-revizioniste de sorginte maghiară. Chiar dacă s-ar putea aprecia că recurenta a săvârșit ingerințe în drepturile și libertățile fundamentale, aceste ingerințe erau prevăzute de lege. Ofițerii de informații, ca executanți ai ordinelor primite, nu puteau încălca în nici un fel legea și cu atât mai puțin prevederile constituționale, fără să fie supuși unor sancțiuni severe, fiind, la rândul lor, supravegheați. Ingerințele urmăreau un scop legitim, erau necesare în societatea democratică populară, fiind proporționale cu scopul urmărit. În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 483 și art. 488 pct. 6 și 8, art. 13 alin. (2) C. proc. civ., art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 53 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentei-pârâte. Prezenta acțiune în contencios administrativ a avut la bază cererea din 23 aprilie 2009 adresată A. de către domnul F., prin care s-a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ x, dosar în care recurenta-pârâtă B. figurează în vol. 1, la filele 8, 10, 11, 13, 14, 24, 25, 29, 57, 58, 59 și în vol. 2 la filele 9-13, 15, 16. Analizând cele prezentate de recurentă prin prisma dispozițiilor legale indicate de aceasta, se constată că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (corespondente dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. din 2010, eronat indicate de recurentă), întrucât sentința recurată este corespunzător și temeinic motivată, fără a cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui text. Instanța de fond a motivat hotărârea pronunțată, atât în fapt cât și în drept, expunând în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, potrivit art. 261 C. proc. civ., și făcând o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfășurată de recurentă ca ofițer al Securității. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al securității” este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Recurenta - pârâtă B. îndeplinește prima din aceste condiții, deoarece a avut gradul de locotenent în cadrul E. Harghita, Serviciul 1. În această calitate, recurenta a propus o serie de măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui „profesor de muzică la Școala Populară de Artă Miercurea Ciuc”, semnalat „încă de la venirea la Miercurea Ciuc (septembrie 1981) cu manifestări și comentarii dușmănoase, de pe poziții naționaliste maghiare și legături cu cetățeni străini, originari din România, rămași ilegal în străinătate”, anume „realizarea unei noi informări cu scopul de a se preveni angajarea obiectivului în cadrul Casei de cultură”, menținerea măsurii interceptării corespondenței „pentru a stabili intențiile obiectivului și natura legăturilor cu fugarii x și y”, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice. Ulterior, în aceeași acțiune informativă, „în baza informațiilor furnizate de sursa T” (interceptarea convorbirilor telefonice), pentru „identificarea în continuare a legăturilor obiectivului și naturii acestora”, „prevenirea rămânerii ilegale a acestuia în străinătate” și „clarificarea atitudinii acestuia și luarea de măsuri preventive”, pârâta a propus următoarele măsuri informativ-operative: - dirijarea rețelei informative „pentru a stabili intențiile acestuia, dacă nu face pregătiri pentru rămânerea în străinătate, alte date de intere operativ”; -„va fi menținută în continuare sarcina T (interceptare convorbiri telefonice) pentru identificarea legăturilor, iar în baza unei combinații informative se va proceda la obținerea mulajului cheii de la domiciliu și introducerea mijloacelor complexe”; - se va menține în sarcina S (interceptarea corespondenței), în vederea obținerii de noi date cu privire la legăturile acestuia. De asemenea, pârâta, în calitate de locotenent în cadrul E. Harghita, Serviciul 1, a propus avizarea negativă „a solicitării numitului x de a călători în Republica Populară Ungară”, deoarece „cel în cauză se află în relații cu fugarii x și z, foști componenți ai formației „x”, care în cursul anului 1986 au refuzat înapoierea în țară, stabilindu-se ilegal în Suedia, unde intenționează să refacă vechea formație. În cursul acestui an a fost semnalat cu intenții de vânzare a autoturismului proprietate personală, intenții nematerializate până în prezent, dar la care nu a renunțat”. Toate aceste date dovedesc, fără echivoc, imixtiunile recurentei în viața privată a numitului F., titularul cererii de verificare, recurenta coordonând supravegherea acestuia și propunând măsuri care, în mod evident, au fost de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei urmărite, anume dreptul la secretul corespondenței, dreptul la libera circulație, dreptul la viață privată, toate recunoscute și garantate atât de Constituția României din 1965 cât și de Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizațiilor Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948 și semnată și de România la 14 decembrie 1955. Susținerile recurentei privind subordonarea sa unei stări de drept existente în societate la acea dată, legilor în vigoare, și faptul că activitatea sa s-ar circumscrie ordinelor de serviciu, pe care recurenta avea obligația de a le executa, nu sunt de natură a îndepărta aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, nefiind, de altfel, nici incluse printre cauzele de exonerare prevăzute de acest act normativ. Procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată, în cele două cicluri procesuale, i-a oferit recurentei toate garanțiile procesuale necesare pentru asigurarea exercitării dreptului la un proces echitabil, neputând fi identificate vicii în ceea ce privește administrarea probatoriului sau desfășurarea dezbaterilor. Pentru aceste considerente, criticile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 7, art. 14 și art. 6 din Convenția Europeană privind drepturile omului și libertățile fundamentale sunt nefondate. În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.