ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 noiembrie 2009, sub nr. 10266/2/2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul E.I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul E.I., născut la data de 12 ianuarie 1946, județul Vâlcea. În motivarea acțiunii s-a arătat că, în fapt, prin cererea din 23 iunie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul G.I.

se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 210381 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul E.I. figurează. În motivarea acțiunii s-a arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare din 25 august 2009, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii introductive, pârâtul E.I. având gradul de maior în cadrul Inspectoratului Județean Vâlcea, Serviciul 1, a propus lucrarea prin urmărire informativă a unui medic "suspect de rămânere în străinătate în eventualitatea plecării sale în interes de serviciu”.

Ulterior a propus următoarele măsuri informativ operative: Încadrarea informativă prin dirijarea unor surse "pentru a cunoaște care sunt preocupările și concepțiile actuale ale acestuia și ce comentarii face în legătură cu plecarea sa în interes de serviciu în străinătate"; folosirea mijloacelor speciale la domiciliul urmăritului "În scopul cunoașterii legăturilor sale apropiate și a discuțiilor ce le poartă cu membrii familiei sau cu alte persoane, în legătură cu propusa plecare în interes de serviciu în străinătate" și interceptarea corespondenței "pentru a stabili conținutul discuțiilor ce le poartă cu persoane din țară sau străinătate"; "investigații și consultarea materialelor de la Formațiunea pașapoarte, se va identifica dacă sus-numitul are rude apropiate în Elveția sau în alte țări occidentale"; anchetarea informativă "asupra relațiilor sale cu dr.

D. D., atât anterior plecării acestuia, cât și după aceea"; avizarea negativă a cererilor de plecare în străinătate în interes turistic sau de serviciu, ale urmăritului până la clarificarea "suspiciunilor". Măsurile propuse de acesta, cu încălcarea drepturilor la viață privată, liberă circulație și a celui la liberă exprimare prevăzute de Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, au fost puse în aplicare așa cum rezultă din materialele depuse în probatoriu. S-a mai arătat că, în calitate de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Vâlcea, Serviciul 1, pârâtul E.I.

a propus recrutarea unei persoane în scopul Încadrării informative a unor profesori semnalați cu "relații în rândul cetățenilor străini sau cu discuții neprincipiale la adresa statului nostru", iar ulterior, în calitate de ofițer de legătură al acestui informator l-a dirijat pe lângă persoanele urmărite, că a primit în calitate de ofițer de legătură al informatorilor mai multe note informative despre persoane aflate în atenția organelor de securitate, și a redactat olograf nota ofițerului sau a trasat sarcini referitoare la aspectele pe care informatorul să le aibă în atenție, așa cum rezultă și din materialele reținute în probatoriu (dosar nr. R 254911 și nr. 1619). Reclamatul a apreciat că activitatea pârâtului E.I.

se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată:dreptul la inviolabilitatea corespondenței, viață privată prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice; dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pârâtul E.I. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 5353 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securităâii în contradictoriu cu pârâtul E.I. și s-a constatat calitatea de lucrător în privința pârâtului E.I. Pentru a pronunța această sentință, raportat la prevederile art. 2 lit. a) ale O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, s-a reținut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul E.I.

a avut gradele de locotenent (1969), locotenent major (1974, 1976), respectiv, maior (1986), în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Vâlcea, Serviciul 1, aspect confirmat de pârât prin întâmpinarea depusă, fiind îndeplinită prima condiție impusă de textul de lege menționat. S-a reținut că, in această calitate, pârâtul a propus „luarea în lucru prin D.U.I” (dosar de urmărire informativă) a lui C.I., medic specialist neurolog la Spitalul Județean Vâlcea „suspect de rămânere în străinătate în eventualitatea plecării sale în interes de serviciu”, elaborând un plan de măsuri. Din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, a apreciat instanța de fond că reiese în mod evident că, în virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.

În consecință, Curtea de Apel a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată al persoanelor urmărite - secretul corespondenței, astfel cum era consacrat de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Judecătorul fondului a constatat că apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare, nu sunt în măsură a duce la respingerea acțiunii C.N.S.A.S., neavând relevanță actele administrative interne cu caracter normativ sau individual care le permiteau lucrătorilor fostei Securități să intervină în viața privată a persoanelor în scopul culegerii de date și informații prin interceptarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor rețele de informatori dirijați să obțină informații precise în legătură cu anumite probleme de interes care vizau opiniile și mentalitățile politice, sociale, religioase etc. strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudinii potrivnice statului totalitar sau regimului comunist.

De asemenea, s-a arătat că scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoștință activitatea sa, desfășurată în sprijinul regimului totalitar comunist. Astfel, s-a arătat in sentința atacată că Legea nr. 187/1999 nu a prevăzut doar posibilitatea cetățenilor de a avea acces la dosarele persoanelor alese de populație sau numite de către autorități, ci și posibilitatea accesului la dosarele altor categorii de persoane care ocupă poziții sau desfășoară activități cu un impact semnificativ pentru viața societății și care trebuie deci să beneficieze de încrederea opiniei publice. S-a arătat că dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității nu instituie premisele unei răspunderi morale și juridice colective, fără existența unei fapte infamante și fără vinovăție, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetățenilor cu privire la persoanele care ocupă funcții sau demnități publice, dacă și în ce măsură aceștia au suprimat sau îngrădit, prin acțiunile lor, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanța de judecată in concreto, în raport de situația particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acțiuni. Astfel, s-a considerat că, în cauză, apărările pârâtului referitoare la exercitarea atribuțiilor de serviciu în baza normelor interne și procedurale, nu au relevanță față de scopul explicit al reglementării.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul E.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat că in mod greșit instanța de fond a înlăturat apărarea sa că a respectat in activitatea desfășurată dispozițiile Constituției din 1965 și actele emise de către ministere și alte organe centrale. S-a arătat că in mod greșit s-a motivat necesitatea de informare a opiniei publice cu trecutul său de lucrător de securitate, că in mod greșit s-a pus semnul egalității intre activitatea de lucrător de securitate și cea de atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, prin cererea din 23 iunie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul G.I. s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 210381 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul E.I. figurează. În cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Din interpretarea textului de lege enunțat, potrivit și jurisprudenței constate a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, aceasta făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 11 iunie 2012 rezultă că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, sau la cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia. Totodată, cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare in temeiul dispozițiilor respective.

Din această perspectivă, prezintă relevanță pentru prezenta cauză materialul probator privind pe autorul sesizării, respectiv Cota dosarului I 210381. Se constată că, într-adevăr, în considerentele sentinței atacate, soluția de admitere a acțiunii a fost fundamentată în parte fără a se reține interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă această împrejurare nu atrage, de plano, reformarea sentinței, in condițiile in care argumentele instanței de fond sunt corecte, pentru că instanța de control judiciar poate păstra o soluție corectă, substituind sau completând motivarea. Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008: „lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

În ceea ce privește prima condiție, ca persoana verificată să aibă calitatea de ofițer al securității în perioada 1945 – 1989, rezultă din actele și lucrările dosarului, aspect necontestat de către recurentul – pârât, că acesta a avut gradele de locotenent (1969), locotenent major (1974, 1976), respectiv, maior (1986), în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Vâlcea, Serviciul 1. Referitor la activitatea desfășurată și care să fii suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, se constată că această condiție este îndeplinită. Prin cererea înregistrată la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sub nr. P 5970/07 din 23 iunie 2008 numitul G.I. a solicitat in temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 verificarea calității de lucrător ai securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului – I 210381 – titular G.G.P. Astfel, din notele informative aflate la dosarul Curții de Apel, rezultă că s-a dispus față de titularul dosarului măsuri de urmărire pe mai multe linii informative, pentru stabilirea legăturilor acestuia, stabilirea persoanelor care vizitează și localitățile in care acesta se deplasează. Înalta Curte constată că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, din actele depuse de C.N.S.A.S. rezultând că pârâtul, locotenent de securitate a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei urmărite.

Astfel, măsurile propuse, aprobate sau executate de pârât au fost realizate în scopul depistării poziției ostile la adresa statului român, fiind in baza operativă de lucru condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, vădind interesul organelor de securitate pentru opiniile și preocupările celui vizat, precum și pentru anturajul acestuia. Toate aceste acțiuni vizând supravegherea și urmărirea persoanei și persoanelor din familia acestuia menționate în actele depuse la dosar, constituie, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, activități prin care au fost suprimate sau îngrădite parte din drepturile și libertățile fundamentale ale omului, consacrate legislativ în epocă, cum ar fi dreptul la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și Politice) și dreptul la libertatea de exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

Reținând așadar, față de toate cele mai sus arătate, întrunirea în cauză a tuturor cerințelor cuprinse în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și totodată netemeinicia criticilor recurentului-pârât, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față, urmând a fi menținută hotărârea instanței de fond, apreciată ca deplin întemeiată și pronunțată cu respectarea prevederilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.I. împotriva sentinței nr. 5353 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.