ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 23 iunie 2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtei C.A. de lucrător al securității. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, potrivit notei de constatare din 20 septembrie 2011 și înscrisurilor anexate acesteia, pârâta a avut gradele de locotenent major și de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila și a desfășurat acțiuni care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Reclamantul a precizat că acțiunile desfășurate de pârâtă au vizat dirijarea unor surse pentru a furniza informații despre anumite persoane urmărite pentru activitate cultică și difuzare de materiale cu conținut religios.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 3696 din 1 iunie 2012, prin care a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei C.A. de lucrător al securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al securităților și anume: - persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit sau subofițer al securității în perioada 1945 - 1989; - în această calitate, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Îndeplinirea ambelor condiții a fost constatată de prima instanță pe baza probatoriului administrat, din care rezultă că pârâta a avut gradele de locotenent major (1982, 1984) și de căpitan (1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila și în această funcție a desfășurat activități care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și în principal, dreptul la o viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.A., solicitând ca, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În primul motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea hotărârii atacate pentru interpretarea și aplicarea greșită a O.U.G. nr. 24/2008, arătându-se că instanța de fond nu a avut în vedere cerințele impuse de acest act normativ cu privire la exercitarea dreptului de acces la propriul dosar și nu a stabilit cine are calitatea de persoană îndreptățită, însușindu-și astfel concluziile autorității intimate, care a extins în mod abuziv verificările, fără a exista un temei legal sau o solicitare justificată printr-un interes legitim. Recurenta a învederat că motivarea hotărârii primei instanțe este sumară și cuprinde considerente străine de fondul pricinii, deoarece s-a reținut încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale, deși materialele de arhivă depuse la dosar dovedesc numai existența unor propuneri, care nu au fost urmate de acte de executare și care, oricum erau supuse unei aprobări ulterioare pentru a fi puse în aplicare.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat de asemenea nelegalitatea hotărârii atacate pentru interpretarea greșită a cadrului legal al activității informativ-operative, din care rezultă că acțiunile menționate în nota de constatare din 20 septembrie 2011 se subsumează obiectivelor legale ale instituției, vizând activități din care pot rezulta amenințări la adresa siguranței naționale. Sub acest aspect, recurenta a criticat concluzia instanței de fond privind îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin activitatea desfășurată, arătând că nu au fost avute în vedere prevederile art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Politice și Civile, conform cărora, libertatea manifestării religioase sau a convingerilor nu poate fi supusă decât restricțiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea securității, ordinii și sănătății publice ori a moralei și libertăților ori drepturilor fundamentale ale omului.

Respectând aceste prevederi legale, recurenta a învederat că acțiunile desfășurate se referă la activități specifice prozelitismului religios, interzis în sistemul de învățământ prin legislația actuală și anume, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2011. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Obiectul litigiului dedus judecății instanței de contencios administrativ este constatarea calității recurentei-pârâte C.A. de lucrător al securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, care prevăd că este lucrător al securității orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al securității sau al miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Sesizată în baza acestei prevederi legale, instanța de fond nu a analizat dacă activitatea concretă desfășurată de recurenta-pârâtă în perioada în care a avut funcția de ofițer în structurile fostei securități îndeplinește cerințele impuse de lege pentru constatarea calității de lucrător al securității, pentru că nu s-a stabilit în mod neechivoc faptul că aceasta a contribuit la completarea dosarului de urmărire al persoanelor îndreptățite, care au formulat cereri de verificare.

În acest sens, trebuia avut în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Din interpretarea sistematică și teleologică a prevederilor legale sus-menționate rezultă că, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale securității și că o asemenea cerere de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al securității poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea. Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, publicat în M. Of.

nr. 18/9 ianuarie 2009, potrivit cărora, petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris, demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din acest motiv, analizarea activității desfășurate de recurenta-pârâtă se impunea a fi efectuată numai cu privire la numiții S.I. și E.P., singurele persoane care au solicitat verificarea calității acesteia de lucrător al securității, pentru că ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor lor, de persoane urmărite de fosta securitate.

În privința celor două persoane care au solicitat verificarea recurentei-pârâte, sub aspectul calității de lucrător al fostei securități, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu a existat o îngrădire sau o suprimare a drepturilor și libertăților acestor persoane, subiecte ale activității de informații, față de existența unor suspiciuni rezonabile referitoare la acțiuni de prozelitism religios, ceea ce a fost de natură să justifice măsurile informativ-operative în cazul lor. Prin măsurile efective realizate de recurenta-pârâtă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu s-au produs consecințe asupra vieții și activității persoanelor care au solicitat verificarea și în privința cărora, nu poate fi reținută existența unor încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În consecință, elementele de fapt dovedite în cauză nu confirmă ipoteza juridică avută în vedere de reglementarea cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, act normativ care nu creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a unei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, pronunțată în exercitarea controlului de constituționalitate a legii respective. Față de considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.A. împotriva Sentinței civile nr. 3696 din 1 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că, respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2014. Procesat de GGC - AS