ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la 23 iunie 2011,
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a
solicitat să se constate calitatea pârâtei C.A. de lucrător al securității.
În motivarea
acțiunii, s-a arătat că, potrivit notei de constatare din 20 septembrie 2011 și
înscrisurilor anexate acesteia, pârâta a avut gradele de locotenent major și de
căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila și a desfășurat
acțiuni care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Reclamantul a
precizat că acțiunile desfășurate de pârâtă au vizat dirijarea unor surse
pentru a furniza informații despre anumite persoane urmărite pentru activitate
cultică și difuzare de materiale cu conținut religios.
Soluția instanței
de fond
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
Sentința civilă nr. 3696 din 1 iunie 2012, prin care a admis acțiunea și a
constatat calitatea pârâtei C.A. de lucrător al securității.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008
pentru a se constata calitatea de lucrător al securităților și anume:
- persoana să aibă
calitatea de ofițer, inclusiv acoperit sau subofițer al securității în perioada
1945 - 1989;
- în această
calitate, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit
drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Îndeplinirea ambelor
condiții a fost constatată de prima instanță pe baza probatoriului administrat,
din care rezultă că pârâta a avut gradele de locotenent major (1982, 1984) și
de căpitan (1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila și în
această funcție a desfășurat activități care au avut ca efect îngrădirea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și în principal, dreptul la
o viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la
Drepturile Civile și Politice.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs pârâta C.A., solicitând ca, în baza dispozițiilor
art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în
sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
În primul motiv de
recurs s-a invocat nelegalitatea hotărârii atacate pentru interpretarea și
aplicarea greșită a O.U.G. nr. 24/2008, arătându-se că instanța de fond nu a
avut în vedere cerințele impuse de acest act normativ cu privire la exercitarea
dreptului de acces la propriul dosar și nu a stabilit cine are calitatea de
persoană îndreptățită, însușindu-și astfel concluziile autorității intimate,
care a extins în mod abuziv verificările, fără a exista un temei legal sau o
solicitare justificată printr-un interes legitim.
Recurenta a învederat
că motivarea hotărârii primei instanțe este sumară și cuprinde considerente străine
de fondul pricinii, deoarece s-a reținut încălcarea unor drepturi și libertăți
fundamentale, deși materialele de arhivă depuse la dosar dovedesc numai
existența unor propuneri, care nu au fost urmate de acte de executare și care,
oricum erau supuse unei aprobări ulterioare pentru a fi puse în aplicare.
Prin cel de-al doilea
motiv de recurs s-a invocat de asemenea nelegalitatea hotărârii atacate pentru
interpretarea greșită a cadrului legal al activității informativ-operative, din
care rezultă că acțiunile menționate în nota de constatare din 20 septembrie
2011 se subsumează obiectivelor legale ale instituției, vizând activități din
care pot rezulta amenințări la adresa siguranței naționale.
Sub acest aspect,
recurenta a criticat concluzia instanței de fond privind îngrădirea drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului prin activitatea desfășurată, arătând
că nu au fost avute în vedere prevederile art. 17 din Pactul Internațional cu
privire la Drepturile Politice și Civile, conform cărora, libertatea
manifestării religioase sau a convingerilor nu poate fi supusă decât
restricțiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea securității,
ordinii și sănătății publice ori a moralei și libertăților ori drepturilor
fundamentale ale omului.
Respectând aceste
prevederi legale, recurenta a învederat că acțiunile desfășurate se referă la
activități specifice prozelitismului religios, interzis în sistemul de
învățământ prin legislația actuală și anume, art. 7 alin. (1) din Legea nr.
1/2011.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele
considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Obiectul litigiului
dedus judecății instanței de contencios administrativ este constatarea
calității recurentei-pârâte C.A. de lucrător al securității, conform
dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr.
293/2008, care prevăd că este lucrător al securității orice persoană care,
având calitatea de ofițer sau de subofițer al securității sau al miliției cu
atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -
1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și
libertăți fundamentale ale omului.
Sesizată în baza
acestei prevederi legale, instanța de fond nu a analizat dacă activitatea
concretă desfășurată de recurenta-pârâtă în perioada în care a avut funcția de
ofițer în structurile fostei securități îndeplinește cerințele impuse de lege
pentru constatarea calității de lucrător al securității, pentru că nu s-a
stabilit în mod neechivoc faptul că aceasta a contribuit la completarea
dosarului de urmărire al persoanelor îndreptățite, care au formulat cereri de
verificare.
În acest sens,
trebuia avut în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) din
O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost
urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea
lucrătorilor securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu
informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de
lucrător al securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la
instrumentarea dosarului.
Din interpretarea
sistematică și teleologică a prevederilor legale sus-menționate rezultă că,
verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale securității
se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane
care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale
securității și că o asemenea cerere de aflare a identității și de verificare a
calității de lucrător al securității poate viza exclusiv pe ofițerii sau
subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei
îndreptățite, care a formulat cererea.
Aceeași concluzie
rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul
de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Securității, publicat în M. Of. nr. 18/9 ianuarie 2009, potrivit cărora,
petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate
solicita în scris, demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor
securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la
completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al
securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la
instrumentarea dosarului.
Din acest motiv,
analizarea activității desfășurate de recurenta-pârâtă se impunea a fi
efectuată numai cu privire la numiții S.I. și E.P., singurele persoane care au
solicitat verificarea calității acesteia de lucrător al securității, pentru că
ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor lor, de persoane urmărite de fosta
securitate.
În privința celor
două persoane care au solicitat verificarea recurentei-pârâte, sub aspectul
calității de lucrător al fostei securități, se constată că nu sunt îndeplinite
cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu a
existat o îngrădire sau o suprimare a drepturilor și libertăților acestor
persoane, subiecte ale activității de informații, față de existența unor
suspiciuni rezonabile referitoare la acțiuni de prozelitism religios, ceea ce a
fost de natură să justifice măsurile informativ-operative în cazul lor.
Prin măsurile
efective realizate de recurenta-pârâtă, în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, nu s-au produs consecințe asupra vieții și activității persoanelor
care au solicitat verificarea și în privința cărora, nu poate fi reținută
existența unor încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
În consecință,
elementele de fapt dovedite în cauză nu confirmă ipoteza juridică avută în
vedere de reglementarea cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, act
normativ care nu creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică
colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații,
în condițiile lipsei de vinovăție și a unei încălcări a drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, pronunțată în exercitarea controlului de
constituționalitate a legii respective.
Față de
considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și
va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul că, va respinge ca
neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru
Studierea Arhivelor Securității.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va admite recursul și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată
acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de C.A. împotriva Sentinței civile nr. 3696 din 1 iunie 2012 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că, respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS