ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 760/2011

HOTĂRÂRE
09.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 760/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30 septembrie

2009, reclamantul A.G. a chemat în judecată Comisia pentru autorizarea

operațiunilor de produse supuse accizelor armonizate, solicitând anularea

deciziei nr. 032 din 12 februarie 2009 prin care s-a dispus revocarea autorizației

de antrepozit fiscal.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că

susținerea pârâtei în sensul că nu ar fi respectat prevederile art. 183 alin.

(1) C. fisc. nu este întemeiată, întrucât aceste dispoziții nu sunt aplicabile micii

distilării pe care o deține, legea nereglementând pentru instalațiile tip alambic

obligația de a obține încadrarea pe poziții și coduri tarifare.

Prin sentința nr. 112 din 5 mai 2010 Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

și a dispus anularea deciziilor nr. 228 din 20 august 2009 și nr. 032 din 12

februarie 2009.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că, în cazul reclamantului ca antrepozitar autorizat al unei mici

distilării care utilizează pentru realizarea producției instalații de tip

alambic, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 183 alin. (1) și nici ale art. 183

alin. (1) lit. l) C. fisc., ce impun depunerea documentației în vederea clasificării

tarifare, nerezultând din probe, că pârâta i-ar fi comunicat reclamantului că

este necesar să îndeplinească această cerință.

Împotriva sentinței a declarat recurs

Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală București,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că instanța a analizat o

împrejurare ce nu are legătură cu motivul pentru care s-a dispus revocarea autorizației

de antrepozit fiscal.

Obligația de a depune documentația necesară în

vederea clasificării tarifare se referă la toți antrepozitarii autorizați

pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 – 173 C.

fisc.

S-a susținut că reclamantul avea obligația să

obțină încadrarea pe poziții și coduri tarifare până la data de 30 aprilie

2008, termen care s-a prelungit până la 31 ianuarie 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, în art. 183 alin. (1) din Titlul VII –

Accize și alte taxe speciale – din Codul fiscal sunt stabilite cerințele pe

care orice antrepozitar autorizat are obligația de a le îndeplini, la lit. l)

fiind prevăzută obligația de a se conforma și altor cerințe impuse prin normele

metodologice.

Potrivit dispozițiilor pct. 66 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aferente Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare,

reclamantul avea obligația de a obține încadrarea pe poziții și coduri tarifare

până la data de 30 aprilie 2008, iar prin pct. 67 din norme s-a prelungit acest

termen până la 31 ianuarie 2009.

Întrucât reclamantul nu s-a conformat acestei

obligații, s-a dispus în mod justificat revocarea autorizației de antrepozit

fiscal, soluția instanței de fond privind anularea actelor administrative

atacate neavând suport legal.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea,

admițând recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea ca

neîntemeiată.

Admite recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București

împotriva sentinței nr. 112 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 60/F din 29 martie 2
ÎCCJ 2011-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4950/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin încheierea din data de 23 iunie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2011-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3317/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 decembrie 2009, reclamanta SC T. SRL județul Vâlcea a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pen
ÎCCJ 2011-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1369/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 26 martie 2010, reclamanta SC S.G. SA, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul
ÎCCJ 2012-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S
Sursă