ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2619/2015

Decizia nr. 2619/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, la data de 25 noiembrie 2008, sub nr. x/3/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prin încheierea de ședință din data de 05 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a a, dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a, în baza dispozițiilor art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.

Dosarul nr. x/3/2008 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22 decembrie 2008.

Primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 1799 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prin decizia civilă nr. 407 din 28 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârât, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la citarea pârâtului.

Rejudecare după casare

În rejudecarea fondului, după casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2010, la 29 octombrie 2010.

Ca urmare a admiterii cererii de abținere a președintelui completului 12 fond, Dosarul nr. x/2/2010 a fost repartizat aleatoriu pe rolul completului 4 fond, sub nr. x/2/2010/a1.

În Dosarul nr. x/2/2010/a1, pârâtul A. a formulat pentru termenul din 16 noiembrie 2010:

- cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului C.N.S.A.S. la plata de daune morale în valoare de 100.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată

- excepția de nelegalitate a Aprobării Colegiului C.N.S.A.S. a notei de constatare nr. S/DI/I/3179 din 04 noiembrie 2008;

- excepția de nelegalitate a dispoziției date Direcției Juridice de sesizare a instanței de contencios administrativ cu acțiune în constatare, conform procesului-verbal nr. 51 din 18 noiembrie 2008 al ședinței Colegiului C.N.S.A.S.;

- excepția de nelegalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) și art. 38 alin. (1) ale Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin hotărârea nr. 1/2008 a Colegiului C.N.S.A.S.;

și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii C.N.S.A.S. ca netemeinică și nelegală și prin care a invocat:

- excepția de neconstituționalitate a art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 24/2008;

- excepția de prematuritate a acțiunii în constatare introduse de C.N.S.A.S. la 25 noiembrie 2008 în baza aprobării Colegiului C.N.S.A.S. din 18 noiembrie 2008 prin raportare la prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la susținerile privind nelegalitatea art. 38 alin. (1) din hotărârea nr. 1/2008 a C.N.S.A.S.

La data de 25 ianuarie 2011, Curtea de apel a dispus conexarea la dosarul de mai sus, nr. x/2/2010/a1, a Dosarului nr. x/2/2010.

Dosarul nr. x/2/2010 are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 mai 2010, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care reclamantul a solicitat anularea actului administrativ al Colegiului C.N.S.A.S. prin care s-a aprobat nota de constatare nr. S/DI/I/3179 din 04 noiembrie 2008 și obligarea pârâtului la plata de daune morale în valoare de 100.000 RON.

În Dosarul nr. x/2/2010, reclamantul invocase, la termenul din 24 noiembrie 2010, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) și art. 38 alin. (1) ale Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 1/2008.

În Dosarul nr. x/2/2010/a1, privind cererile de chemare în judecată conexate, Curtea de apel a pronunțat sentința nr. 7782 din 20 decembrie 2011, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5174 din 25 aprilie 2013, de respingere a recursurilor, prin care a respins excepția de nelegalitate a actului C.N.S.A.S. de aprobare a notei de constatare nr. 3179 din 04 noiembrie 2008, ca inadmisibilă, a respins excepția de nelegalitate a dispoziției pentru Direcția Juridică de sesizare a instanței cu acțiunea in constatare, ca inadmisibilă, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din Hotărârea C.N.S.A.S. nr. 1/2008 ca neîntemeiată, a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de pârâtul-reclamant A. având ca obiect anularea actului de aprobare a notei de constatare nr. 3179 din 04 noiembrie 2008 și despăgubiri ca inadmisibilă, a respins excepția prematurității acțiunii formulate de reclamantul-pârât C.N.S.A.S., a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 8, art. 10 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 24/2008, a disjuns soluționarea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S. și a cererii reconvenționale și a format dosar separat cu termen la 06 martie 2012.

Excepția de neconstituționalitate a fost soluționată prin Decizia nr. 791 din 27 septembrie 2012 a Curții Constituționale, fiind respinsă ca neîntemeiată.

Dosarul de față, nr. x/2/2012, este cel disjuns din Dosarul nr. x/2/2010/a1 și are ca obiect acțiunea în constatarea calității pârâtului-reclamant A. de lucrător al fostei Securități și cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantului-pârât C.N.S.A.S. la despăgubiri pentru daune morale.

În acest dosar, pârâtul-reclamant a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității.

Hotărârea și considerentele instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1565 din 20 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate.

A respins acțiunea formulată de reclamantul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant A., ca neîntemeiată.

A respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

A respins cererea pârâtului-reclamant de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 14 aprilie 2006 a fost înregistrată la C.N.S.A.S. cererea formulată de B. prin care solicita comunicarea faptului dacă cinci persoane, printre care și pârâtul A., au fost identificate cu activități de poliție politică.

La acea dată era în vigoare Legea nr. 187/1999 p

rivind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, modificată prin O.U.G. nr. 16/2006.

Pârâtul

A. deținea funcția de conducător al structurii județene S.R.I. (Șef al Secției Județene de Informații Iași).

La data de 04 noiembrie 2008 C.N.S.A.S. a emis nota de constatare nr. 3179 din care rezultă că din procesarea materialului arhivistic până la data întocmirii notei au rezultat documentele emise sau avizate de persoana verificată menționate pe larg în notă, în două dosare:

- I X titular C.,

- I Y, titular D.

Nota de constatare a fost aprobată de Colegiul C.N.S.A.S. la 18 noiembrie 2008 și instanța a fost sesizată cu acțiunea în constatare la 25 noiembrie 2008.

Curtea de apel a analizat apărările formulate de pârât, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acțiunii în constatare, având în vedere dispozițiile legale speciale care reglementează materia deconspirării Securității, având în vedere și principiile aplicării legii în timp.

Cererea de verificare a calității a fost depusă la 14 aprilie 2006, fiind supusă dispozițiilor legii în vigoare la acel moment, nr.

187/1999, astfel cum fusese modificată prin O.U.G. nr. 16/2006.

Verificările au demarat în 2006, fiind solicitate datele necesare de la celelalte autorități și încunoștințat pârâtul.

În februarie 2007, din verificările materialului arhivistic al C.N.S.A.S., fuseseră identificate două dosare, dintre care doar unul (

I Y titular - D.) a fost considerat ulterior relevant pentru întocmirea notei de constatare și sesizarea instanței.

La data de 06 februarie 2008 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 51

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, iar la data de 10 martie 2008 a fost publicată în M. Of. O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Pârâtul se afla în situația persoanelor aflate în exercițiul funcției prevăzute de art. 2 lit. f) la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea de apel a reținut că depășirea termenului de 90 de zile reglementat de art. 15 alin. (7) din Legea nr. 187/1999 pentru finalizarea verificărilor nu poate sta la baza respingerii acțiunii în constatare ca inadmisibilă.

Acest termen privește efectuarea operațiunilor administrative necesare soluționării cererii de comunicare a informațiilor solicitate (în cazul verificărilor din oficiu, legea nu reglementa vreun termen).

Pe de altă parte, verificarea pârâtului putea fi desfășurată și din oficiu, acesta ocupând una dintre funcțiile menționate de art. 3

1

alin. (1) rap. la art. 1 lit. a)-f) din Legea nr. 187/1999.

Având în vedere dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008, legale, Curtea de apel a constatat că nu pot fi reținute criticile pârâtului care invocă nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 („Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării”).

Aceste relații fuseseră solicitate anterior, procedurile desfășurate fiind valabile, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru aceleași considerente, Curtea de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată.

Împrejurarea că pârâtul nu mai deținea la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008 funcția respectivă nu înseamnă că verificările trebuiau să înceteze, deoarece acestea erau

în curs de desfășurare la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la data intrării în vigoare a ordonanței și continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.

Cu privire la

avizarea din punct de vedere juridic a notei de constatare nr. S/DI/1/3179 din 04 noiembrie 2008, Curtea de apel a constatat că avizul cuprinde punctul de vedere al Direcției Juridice cu privire la documentele menționate în notă, față de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Eroarea strecurată în aviz cu privire la data cererii - nr. 1354 din 14 aprilie 2008, în loc de 2006, astfel cum era corect, este una materială, în nota de constatare fiind menționată data corectă.

A mai reținut prima instanță că necomunicarea notei nu poate sta la baza soluției de respingere a acțiunii în constatare ca inadmisibilă, în condițiile în care pârâtul a primit în fața instanței toatele actele depuse la dosar, formulându-și apărările.

Pe fond, Curtea de apel a reținut următoarele:

Pârâtul-reclamant a dobândit la data de 09 mai 1985 calitatea de ofițer operativ de informații.

În această calitate a activat până la data de 01 martie 1987 în cadrul Departamentului Securității Statului - Securitatea județului Iași la Serviciul Contraspionaj.

La data de 01 martie 1987 a fost transferat la Direcția Informații Externe - Grupa Operativă Teritorială Iași, unde a activat până la 20 martie 1990.

Cele două situații invocate prin acțiune - deschiderea urmăririi informative a unui asistent universitar la catedra de limba engleză a Facultății de Filologie din Universitatea Iași, pe motivul întreținerii de legături cu cetățeni străini, respectiv dirijarea unui informator aflat în legătura sa pe lângă o persoană semnalată că „întreține relații neoficiale cu cetățeni străini, este semnalat cu manifestări tendențioase referitoare la nivelul și posibilitățile de cercetare în țara noastră”, au avut loc în 1986, când pârâtul activa în cadrul Serviciului Contraspionaj al Securității județului Iași.

A mai reținut prima instanță că din probele administrate rezultă că în raportul cu propuneri de începere a urmăririi informative asupra numitului C. din 27 iunie 1986, activitățile desfășurate de pârât au în vedere aspecte legate de prevenirea, urmărirea și contracararea actelor de spionaj.

Activitatea de contraspionaj este justificată de imperativul

apărării securității naționale, fiind necesară într-o societate democratică.

Curtea de apel a apreciat că măsurile care vizează intenția presupusă a familiei C. de a emigra în R.F. Germania nu pot fi evaluate separat de contextul în care s-a realizat urmărirea informativă.

Aceasta a fost declanșată în vederea clarificării motivelor pentru care C., colaborator al aparatului de contraspionaj al Securității, a manifestat dezinteres pentru activitatea de colaborare, și natura legăturilor cu unii cetățeni străini suspecți de a fi cadre sau agenți de spionaj, măsurile dispuse vizând stabilirea faptului dacă C. a fost recrutat de un serviciu străin de informații ori dacă se află în faza de studiu și atragere la colaborare, în scopul prevenirii acțiunilor de natură să aducă atingere securității statului.

În ceea ce privește dosarul I Y, privind pe D., a constatat prima instanță că din raportul cu propuneri de deschidere a D.U.I. „D.” rezultă că au fost avute în vedere următoarele împrejurări rezultate din informațiile deținute: relații neoficiale cu cetățeni străini, manifestări tendențioase referitoare la nivelul și posibilitățile de cercetare din țara noastră, pregătiri de rămânere ilegală în străinătate, iar pe timpul deplasării în R.F.G., în anul 1985, a furnizat unele date și aprecieri despre unele cadre didactice din cadrul Facultății de Fizică din Iași unor cercetători străini interesați și a expediat pe căi neoficiale lucrări de cercetare fără a avea aprobările organelor competente.

A reținut prima instanță că acest raport nu a fost întocmit, semnat sau aprobat de pârât, singura contribuție a reclamantului în acest dosar de urmărire informativă fiind primirea, la data de 22 decembrie 1986, a unei note informative în care o persoană, „E.”, declară despre cel urmărit aspecte privind activitatea profesională a acestuia, publică, fără vreo legătură cu atitudini potrivnice regimului comunist.

Aplicând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la situația de fapt menționată mai sus, curtea de apel a apreciat că desfășurarea activităților de contraspionaj nu demonstrează calitatea de „lucrător al Securității” în sensul actului normativ privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în condițiile în care cunoașterea, prevenirea și contracararea activităților de spionaj ale serviciilor de informații străine derulate pe teritoriul național, împotriva intereselor statului român, sunt justificate de imperativul apărării securității naționale și necesare într-o societate democratică.

În ceea ce privește cererea reconvențională, având ca obiect obligarea reclamantului la plata despăgubirilor pentru daunele morale, Curtea de apel a constatat că nu este întemeiată.

Astfel, motivele invocate în susținerea cererii reconvenționale - nelegala citare în primul ciclu procesual,

lipsa calității pârâtului-reclamant prevăzută de lege la art. 3 lit. h), obligatorie pentru a desfășura verificări în înțelesul O.U.G. nr. 24/2008, lipsa avizului Direcției Juridice impus de art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, necomunicarea actului administrativ unilateral cu caracter individual [conform art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008], continuarea verificărilor specifice bazate pe o petiție primită la 14 aprilie 2006, după luna septembrie 2006 când C.N.S.A.S. avea la dispoziție toate datele pentru a lua o decizie în termen legal în sensul prevederilor Legii nr. 187/1999 și a O.U.G. nr. 16/2006 și de a o comunica persoanelor interesate - au fost analizate mai sus și nu pot sta la baza reținerii în sarcina C.N.S.A.S. a unei culpe pentru daunele cauzate imaginii pârâtului-reclamant.

Curtea de apel nu a putut reține ca fiind dovedită vreo legătură de cauzalitate între verificările desfășurate de reclamantul-pârât în baza legii și propunerea nr. 10150 din 12 februarie 2007 a Directorului S.R.I. către Președintele Romanței privind trecerea pârâtului-reclamant în rezervă, aceasta fiind motivată prin „motive determinate de nevoi ale S.R.I.”.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

Susține îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Face trimitere în acest sens la nota de constatare nr. S/DI/1/31/79 din 04 noiembrie 2008, precum și la înscrisurile anexate din cuprinsul cărora rezultă că pârâtul a deținut gradul de locotenent major în cadrul I.J. Iași - Serviciul III și în această calitate a procedat la deschiderea urmăririi informative a unui asistent universitar de la catedra de limba engleză a Facultății de Filologie din cadrul Universității Iași pe motivul întreținerii de legături cu cetățeni străini în sensul că este căsătorit cu F., că aceasta are tatăl și fratele emigranți în R.F.G., că a efectuat mai multe deplasări în R.F.G. ocazii cu care a intrat în contact cu profesorul G. de la Universitatea din Freiburg, ulterior fiind cooptat de acesta, promițându-i că-l va sprijinii să primească o bursă în R.F.G.

În cadrul urmăririi informative pârâtul a determinat dirijarea rețelei informative în sensul de a se stabili natura relațiilor cu lectorul american H., interesul acestuia față de persoana urmărită, conținutul discuțiilor și interesul pentru cultivarea acestor relații să urmărească interesul obiectivului de a revenii la biblioteca de engleză dacă se întâlnește cu lectori străini în locuri diferite și dacă urmărește aproprierea relațiilor cu aceștia. Să se urmărească relațiile soției cu lectorii străini, dacă prin aceasta se urmărește intermedierea legăturilor cu foști lectori străini sau profesori ori rude din R.F.G.

În acest sens a dispus interceptarea convorbirilor telefonice, măsuri de filaj, precum și interceptarea corespondenței interne și externe.

În considerentele hotărârii nu s-a negat calitatea de ofițer al securității în privința pârâtului și nici că s-a dispus măsuri de urmărire, dar în mod eronat a concluzionat instanța, că măsurile au fost justificate pe interesul apărării statului în fața activității de spionaj desfășurată de alte state, deși din probele administrate în cauză rezultă că au fost urmăriți simpli cetățeni pentru întreținerea de relații neoficiale cu cetățeni străini, acțiunea fiind dictată de faptul că statul comunist încerca să limiteze relațiile neoficiale dintre cetățeni români și cei străini întrucât pe de o parte cetățenii români puteau veni în contact cu ideii care circulau în lumea liberă și care nu puteau fi cunoscute prea ușor în țară ori puteau să cunoască adevărul despre nivelul de trai din străinătate și diferența dintre acesta și cel din țară.

Pe de altă parte cetățenii străini puteau cunoaște adevărata situație cu privire la nivelul de trai din România sau cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în țară, situație care evident diferea profund față de informațiile prezentate de propaganda oficială a regimului.

Urmărirea lectorului universitar D. a fost motivată, de fapt, nu de riscul inexistent al transmiterii de date secrete și de refuzul colaborării cu organele de securitate, concomitent cu presupusele intenții de emigrare în occident, supoziții alimentate și de relațiile sale cu lectorii americani și englezi.

Se mai arată că D. nu deținea și nici nu avea acces la secretele de serviciu sau la alte informații a căror transmitere ar fi putut genera riscuri pentru comunitate sau pentru siguranța statului român. De aceea, măsurile de urmărire descrise nu pot fi calificate decât un abuz de putere inadmisibil într-o societate democratică mai ales că nu a fost confirmată nicio suspiciune de recrutare a lectorului de către serviciile secrete străine.

Pârâtul A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei a normelor legale aplicabile a criticilor și apărărilor părților și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate astfel ca va respinge recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul litigiului dedus judecății instanței de contencios administrativ, este constatarea calității pârâtului-intimat A. de lucrător al securității conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 dispoziții care prevăd că „este lucrător al securității orice persoană care având calitatea de ofițer sau de subofițer al securității sau al miliției cu atribuții pe linie de securitate inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945-1989 a desfășurat activității prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”.

Prin Legea nr. 293/2008 publicată în M. Of., Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, art. 2 alin. (1) lit. a) a fost modificat fiind eliminată sintagma „în scopul susținerii puterii totalitar comuniste” însă în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a precizat necesitatea și scopul urmărit prin crearea cadrului legal de acces la propriul dosar și deconspirarea securității precizându-se următoarele:

În perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 06 martie 1945-22 decembrie 1989 puterea comunistă a exercitat în special prin organele securității statului, parte a poliției politice o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

Sesizată în baza acestor prevederi legale instanța de fond a analizat activitatea desfășurată de pârâtul-intimat și a stabilit în mod temeinic și legal că activitatea desfășurată în perioada de referință nu poate fi calificată ca o activitate de îngrădire sau suprimare a drepturilor și libertăților cetățenilor români deoarece în contextul operativ în care s-au desfășurat măsurile de verificare cu privire la D. a fost clar dimensionat, argumentele operative sarcinile și măsurile de contraspionaj au fost clar indicate, nu s-au făcut generalizării ori prezentări generice.

Activitatea viza clarificarea informativă, investigativă a unei ipoteze de lucru într-o procedură legată de verificarea specifică a muncii de informații determinată de împrejurarea că în centrul universitar Iași se conturase în anul 1986 după mai multe verificări importante acțiuni ale serviciului de informații, de creare a unei baze de sprijin.

Au fost identificate precis cadrele și agenții de spionaj în relaționare nemijlocită cu D. cu privire la activitatea cărora în România, justiția s-a pronunțat la acea dată prin declararea profesorului J. persoană „non grata”, iar a cetățenilor străinii G. și I. ca persoane indezirabile pentru România.

D. a fost informator al contraspionajului, intrase în contact nemijlocit timp de mai mulți ani cu preocupările contraspionajului, nu era un cetățean român care întâmplător sau ocazional se afla în compania unor cetățeni străini, ci o persoană instruită și pregătită contrainformator să identifice riscuri și vulnerabilității în mediile frecventate de agenții și cadre ale Serviciului Federal de Informații și C.I.A. aflați în România sub acoperire de diplomați, ori lectori universitari ale căror preocupări neoficiale C. le cunoștea din relaționarea cu ofițerul de contraspionaj.

De aceea C. era o țintă pentru serviciul federal de informații și prezenta interes atât prin anvergura sa academică (era vorbitor de limbi străine, lucra în sistemul educațional), dar și datorită sistemului relațional prin ascendentul în medii de interes.

În atare situație nu se poate reține că acțiunile desfășurate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului C. așa cum sunt definite aceste îngrădiri prin art. 17 pct. 1 al Pactului internațional privind drepturile civile și politice, „imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familie, domiciliu sau corespondența sa nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale”.

În consecință, elementele de fapt dovedite nu confirmă ipoteza juridică avută în vedere de reglementarea cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. S-a urmărit prin adoptarea acestui act normativ deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premizele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informați, în condițiile lipsei de vinovăției și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 760/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) art. 2 lit. a) și b), art. 4 alin. (3) și (4), art. 7-11 și art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2008.

Față de considerentele care au fost expuse Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 316 din același cod va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1565 din 20 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2015.