ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată la 14 decembrie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului

V.P. de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, urmare verificărilor efectuate în Dosarele nr. P 408/06

din 27 aprilie 2009 și nr. P 2773/05 din 22 ianuarie 2010, s-a constatat prin nota

din 12 octombrie 2010 că pârâtul a avut gradul de maior și funcția de șef al Serviciului

nr. AA din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Caraș - Severin, calitate

în care a înaintat spre exploatare Inspectoratului Județean de Securitate Timiș

mai multe materiale cu caracter antropozofic, traduse din volumele lui Rudolf Steiner,

întemeietorul acestui curent filozofic idealist, cu pronunțat caracter anticomunist,

ridicate în urma percheziției domiciliare de la numitul S.P.

De asemenea, s-a învederat

că pârâtul a dispus reținerea unei scrisori adresate de către titularul dosarului

atașatului cultural al Ambasadei S.U.A. la București pentru postul de radio V.A.

în care solicita un magnetofon și a obținut informații de la o sursă pe care ulterior

le-a trimis spre exploatare Direcției 1, cu privire la angajați ai postului de radio

E.L.

fond

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 4962 din 8 septembrie 2011, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea

pârâtului V.P. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, întrucât

a avut gradul de locotenent în anul 1976, căpitan în anii 1983, 1985, 1986, maior

în anul 1989 și funcția de șef al Serviciului nr. AA din cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Caraș - Severin, iar în această calitate a dispus și a întreprins

măsurile informativ – operative menționate în nota de constatare din 12

octombrie 2010.

Față de materialul probator

administrat, s-a apreciat că, prin activitățile desfășurate de pârât în scopul susținerii

regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv:

dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din anul

1965 (secretul corespondenței telefonice), coroborat cu art. 17 din Pactul internațional

privind drepturile civile și politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul V.P., solicitând casarea hotărârii atacate ca nelegală

și netemeinică, urmând ca, pe fondul cauzei, să fie respinsă ca nefondată acțiunea

formulată de reclamant.

În primul motiv de recurs,

pârâtul a susținut că procedura de citare a sa a fost efectuată cu încălcarea prevederilor

art. 92 C. proc. civ., întrucât citația nu i-a fost comunicată personal și nici

nu a fost afișată anterior termenului de judecată, astfel că nu a avut posibilitatea

să formuleze întâmpinare.

Prin următoarele două

motive de recurs, formulate pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că este eronată

concluzia primei instanțe privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2

lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu s-a ținut seama de contextul local,

social, cultural și istoric în care și-a desfășurat activitatea și limitările stabilite

expres prin lege pentru dreptul la viață privată și la exercitarea libertății de

exprimare cu scopul apărării securității naționale, ordinii publice sau moralității

publice.

Pârâtul a învederat că,

munca de securitate pe care a desfășurat-o era reglementată prin acte normative

de specialitate, cu caracter secret sau public, care au creat suportul legal pentru

desfășurarea activității de culegere de informații, iar prevederile acestora aveau

caracter obligatoriu pentru angajații Securității.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

de drept relevante

Recurentul a invocat neîntemeiat

vicierea procedurii de citare a sa pentru termenul din 8 septembrie 2011, la care

a fost judecată pricina, constatându-se că, au fost respectate prevederile art.

92 C. proc. civ., prin comunicarea actului de procedură la data de 8 iunie 2011,

în modalitatea afișării la domiciliul celui citat.

Criticile formulate pe

fondul pricinii se dovedesc a fi neîntemeiate, întrucât instanța a interpretat corect

probele administrate și dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată prin Legea nr.

293/2008, care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

Prin aceste dispoziții

legale a fost stabilită semnificația termenului de lucrător al Securității, ca fiind

orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al securității sau

al miliției cu atribuții pe linie de securitate inclusiv ofițer acoperit, în perioada

1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

Față de definiția legală

a noțiunii de lucrător al securității, de gradele și funcțiile obținute de recurent

în cadrul securității în perioada 1976 - 1989 și de măsurile informativ - operative

dispuse de acesta conform documentelor indicate în nota de constatare din 12

octombrie 2010, instanța de fond a apreciat corect ca fiind întemeiată acțiunea

pentru constatarea calității recurentului de lucrător al Securității.

Apărările din recurs privind

caracterul preventiv al măsurilor dispuse și întregul cadru legislativ în vigoare

în perioada desfășurării activității în cadrul organelor de securitate nu pot fi

reținute ca temei pentru modificarea soluției de admitere a acțiunii, dat fiind

că, O.U.G. nr. 24/2008 are un alt obiect de reglementare, vizând deconspirarea,

prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție

politică comunistă.

Astfel cum s-a reținut

în Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, prin acest

act normativ nu s-a urmărit să se promoveze răspunderea juridică și politică a unor

persoane și fără să se creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică

colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în

condițiile lipsei de vinovăție și a unei încălcări a drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.P. împotriva sentinței civile nr. 4962 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.