ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 25 ianuarie 2012, reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat să se constate calitatea de lucrător

al Securității în ceea ce îl privește pe B.G.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prin Cererile nr. P 4008/08 din 8 aprilie 2009 și P 5653/06 din

21 septembrie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul N.S.L. și domnul

B.A.N., se solicită verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător

al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea Dosarelor fond informativ nr. I 234580 și I 157126 (cote

C.N.S.A.S.).

S-a mai arătat că în

aceste dosare, domnul B.G. a întocmit documente care se regăsesc în volumul 1,

la fila 57, respectiv la fila 29.

S-a mai precizat că

așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. D1/1/2125 din 14

octombrie 2011, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul B.G. a avut

gradele de locotenent în cadrul Direcției Regionale Ploiești (1956) și,

respectiv, căpitan în cadrul Direcției Regionale Ploiești, Secția Raională

Ploiești (1964, 1965).

În această calitate,

domnul B.G. a participat activ la supravegherea informativă a unui adept al

"sectei Martorii lui Iehova", derulând o serie de măsuri.

De asemenea, a

menționat reclamantul că pârâtul a recrutat în calitate de sursă un fost membru

marcant din Ploiești, al Partidului Național Liberal.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.

24 din 10 martie 2008, respectiv a Legii nr. 293 din 28 noiembrie 2008.

Prin Încheierea de

ședință din data de 23 aprilie 2012, Curtea de Apel București a sesizat Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin Sentința nr.

5209 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel București a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență următoarele.

Conform Adresei

S.R.I. nr. 45445 din 9 august 2012, reclamantul și-a desfășurat activitatea în

perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofițer în cadrul Direcției

Regionale de Securitate Ploiești.

Astfel, s-a reținut

că înscrisul - Raport de investigații datat 4 noiembrie 1952 semnat slt. de

securitate G.B. nu poate fi atribuit pârâtului, fiind întocmit anterior

perioadei menționate în adresa S.R.I.

În ceea ce privește

Nota informativă din 30 septembrie 1955, pârâtul a arătat că nu are nicio

legătură cu "tov. B." menționat în rezoluție și că nu a lucrat

niciodată în "acțiunea C.".

Astfel, Curtea a

constatat că respectivul înscris (Nota din 30 septembrie 1955), deși întocmit

în perioada în care S.R.I. confirmă că pârâtul a lucrat la Direcția Regională

de Securitate Ploiești, nu constituie o probă directă și de necombătut că

pârâtul ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește

Dosarul I 1145 privind pe T.I., pârâtul a arătat că mapa operativă nu a fost

pusă în aplicare. Curtea a constatat că teza pârâtului este corectă.

Astfel, a reținut

instanța că în dosarul privind pe T.I. se regăsesc înscrisuri conținând

informații personale privind pe T.I., fără a rezulta din conținutul acestora

care au fost metodele utilizate pentru obținerea informațiilor și dacă

respectivele metode au condus la încălcarea drepturilor fundamentale ale

omului.

În ceea ce privește

Dosarul nr. R 152 (cota C.N.S.A.S.) privind recrutarea lui M.I.Q., instanța a reținut

că reclamantul nu a invocat și nici nu a probat în ce măsură pârâtul ar fi

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Altfel

spus, simpla recrutare a unui terț, fără ca în urma acestei activități în

sarcina pârâtului să se fi probat în concret încălcări ale drepturilor

fundamentale ale omului face neîndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de

lege, pentru constatarea calității de lucrător al fostei Securități.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul

C.N.S.A.S. care a solicitat, în temeiul art. 299 și 304

1

C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea

acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al Securității a

numitului B.G.

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

- prima instanță a

aplicat eronat prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008.

- încălcarea

dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin

intermediul intimatului a obținut și a folosit informații despre persoana

vizată, familia și apropiații acesteia, fără acordul acesteia.

soluția instanței de control judiciar

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea

nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

Sentința atacată este

legală și temeinică, în speță nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că nu se impune casarea

sau modificarea sentinței.

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în

cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația

faptică.

Potrivit art. 2 lit.

b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima

instanță, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Rezultă așadar că în

sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea

a trei condiții legale referitoare la:

- acțiunile persoanei

în cauză: furnizarea de informații sub orice formă;

- conținutul

informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și

- scopul acestor

informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că recurentul-reclamant a

probat numai îndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative de la art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, privind calitatea de lucrător al Securității, respectiv aceea că

pârâtul-intimat și-a desfășurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29

februarie 1968 ca ofițer în cadrul Direcției Regionale de Securitate Ploiești.

Însă, reclamantul-recurent nu a probat și îndeplinirea celei de-a doua condiții

cumulative, respectiv ca în calitatea sa de ofițer de Securitate

pârâtul-intimat să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Notele informative

existente la dosarul cauzei, prin conținutul lor, nu dezvăluie o activitate

potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane

determinate și nici măcar "determinabile", dat fiind caracterul

acestora de generalitate.

Înalta Curte

apreciază că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite nici celelalte

critici formulate de recurentul-reclamant față de conținutul declarațiilor

pârâtului-intimat, întrucât după cum corect s-a reținut și de prima instanță,

pârâtul-intimat, conform Adresei S.R.I. nr. 45445 din 9 august 2012, și-a

desfășurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofițer

în cadrul Direcției Regionale de Securitate Ploiești, astfel că înscrisul

Raport de investigații datat 4 noiembrie 1052 semnat slt. securitate G.B. nu

poate fi atribuit intimatului, fiind întocmit anterior perioadei menționate în

adresa S.R.I.

Așa fiind, nu se

poate reține că declarațiile sau informările pârâtului-intimat ar fi fost date

în scopul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită

nici cu privire la aceste note cerința expresă a textului de lege aplicabil în

cauză, în sensul arătat.

Reținând așadar,

raportat la conținutul și substanța tuturor notelor examinate, că nu sunt

întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea

reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, criticile formulate

de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 5209 din 24 septembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ