ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția primei instanțe. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25 ianuarie 2012, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe B.G. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Cererile nr. P 4008/08 din 8 aprilie 2009 și P 5653/06 din 21 septembrie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul N.S.L. și domnul B.A.N., se solicită verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor fond informativ nr. I 234580 și I 157126 (cote C.N.S.A.S.).

S-a mai arătat că în aceste dosare, domnul B.G. a întocmit documente care se regăsesc în volumul 1, la fila 57, respectiv la fila 29. S-a mai precizat că așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. D1/1/2125 din 14 octombrie 2011, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul B.G. a avut gradele de locotenent în cadrul Direcției Regionale Ploiești (1956) și, respectiv, căpitan în cadrul Direcției Regionale Ploiești, Secția Raională Ploiești (1964, 1965). În această calitate, domnul B.G. a participat activ la supravegherea informativă a unui adept al "sectei Martorii lui Iehova", derulând o serie de măsuri. De asemenea, a menționat reclamantul că pârâtul a recrutat în calitate de sursă un fost membru marcant din Ploiești, al Partidului Național Liberal.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24 din 10 martie 2008, respectiv a Legii nr. 293 din 28 noiembrie 2008. Prin Încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2012, Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată. Prin Sentința nr. 5209 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență următoarele. Conform Adresei S.R.I. nr. 45445 din 9 august 2012, reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofițer în cadrul Direcției Regionale de Securitate Ploiești.

Astfel, s-a reținut că înscrisul - Raport de investigații datat 4 noiembrie 1952 semnat slt. de securitate G.B. nu poate fi atribuit pârâtului, fiind întocmit anterior perioadei menționate în adresa S.R.I. În ceea ce privește Nota informativă din 30 septembrie 1955, pârâtul a arătat că nu are nicio legătură cu "tov. B." menționat în rezoluție și că nu a lucrat niciodată în "acțiunea C.". Astfel, Curtea a constatat că respectivul înscris (Nota din 30 septembrie 1955), deși întocmit în perioada în care S.R.I. confirmă că pârâtul a lucrat la Direcția Regională de Securitate Ploiești, nu constituie o probă directă și de necombătut că pârâtul ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește Dosarul I 1145 privind pe T.I., pârâtul a arătat că mapa operativă nu a fost pusă în aplicare. Curtea a constatat că teza pârâtului este corectă. Astfel, a reținut instanța că în dosarul privind pe T.I. se regăsesc înscrisuri conținând informații personale privind pe T.I., fără a rezulta din conținutul acestora care au fost metodele utilizate pentru obținerea informațiilor și dacă respectivele metode au condus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. În ceea ce privește Dosarul nr. R 152 (cota C.N.S.A.S.) privind recrutarea lui M.I.Q., instanța a reținut că reclamantul nu a invocat și nici nu a probat în ce măsură pârâtul ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Altfel spus, simpla recrutare a unui terț, fără ca în urma acestei activități în sarcina pârâtului să se fi probat în concret încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului face neîndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de lege, pentru constatarea calității de lucrător al fostei Securități. 2. Motivele de recurs Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. care a solicitat, în temeiul art. 299 și 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al Securității a numitului B.G. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele: - prima instanță a aplicat eronat prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. - încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin intermediul intimatului a obținut și a folosit informații despre persoana vizată, familia și apropiații acesteia, fără acordul acesteia. 3. Considerentele și soluția instanței de control judiciar Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

Sentința atacată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel că nu se impune casarea sau modificarea sentinței. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică. Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Rezultă așadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții legale referitoare la: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și - scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că recurentul-reclamant a probat numai îndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative de la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, privind calitatea de lucrător al Securității, respectiv aceea că pârâtul-intimat și-a desfășurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofițer în cadrul Direcției Regionale de Securitate Ploiești.

Însă, reclamantul-recurent nu a probat și îndeplinirea celei de-a doua condiții cumulative, respectiv ca în calitatea sa de ofițer de Securitate pârâtul-intimat să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Notele informative existente la dosarul cauzei, prin conținutul lor, nu dezvăluie o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane determinate și nici măcar "determinabile", dat fiind caracterul acestora de generalitate. Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant față de conținutul declarațiilor pârâtului-intimat, întrucât după cum corect s-a reținut și de prima instanță, pârâtul-intimat, conform Adresei S.R.I.

nr. 45445 din 9 august 2012, și-a desfășurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofițer în cadrul Direcției Regionale de Securitate Ploiești, astfel că înscrisul Raport de investigații datat 4 noiembrie 1052 semnat slt. securitate G.B. nu poate fi atribuit intimatului, fiind întocmit anterior perioadei menționate în adresa S.R.I. Așa fiind, nu se poate reține că declarațiile sau informările pârâtului-intimat ar fi fost date în scopul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită nici cu privire la aceste note cerința expresă a textului de lege aplicabil în cauză, în sensul arătat.

Reținând așadar, raportat la conținutul și substanța tuturor notelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 5209 din 24 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ