ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul a solicitat instanței să constate că pârâtul a avut calitatea de

lucrător al Securității, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii

se arată că, prin cererea adresată C.N.S.A.S., petentul D.N. a solicitat

verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității,

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului

fond informativ nr. I 234464 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul C.M.

figurează în vol. 1.

Așa cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/972 din 5 mai 2011, precum și al

înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul

Securității Municipiului București, în acțiunea informativă deschisă asupra

unei persoane, semnalează că "a fost condamnat 5 ani pentru comiterea

infracțiunii de defăimare a unei organizații socialiste și ofensă adusă

autorităților. În penitenciar D.N. a fost semnalat cu manifestări dușmănoase la

adresa orânduirii noastre socialiste. (...) nu s-a încadrat în câmpul muncii,

având, în general, o comportare necorespunzătoare (...) a trimis pe calea

poștei o scrisoare adresată postului de radio "V.A.", în care afirmă

că este un adept al acestui post de radio", a propus următoarele măsuri

informativ-operative pentru "documentarea activității sale ostile":

- "Continuarea

măsurilor de interceptare a corespondenței poștale, scop în care vom urmări

legăturile sale din exterior";

- "După ce vor

fi identificate relațiile sale, se va stabili care din elementele respective au

cunoștință de manifestările ostile ale obiectivului și vor fi anchetate

informativ în scopul obținerii unor probe pe baza cărora să se poată trece la

corectarea și avertizarea celui în cauză";

- "Pentru a-l

determina să înceteze activitatea ostilă pe care o desfășoară, precum și

prevenirea de a se adresa posturilor de radio "E.L." și

"V.A." va fi cercetat și avertizat la sediul organelor de

miliție".

Măsurile propuse de

către pârât au fost puse în aplicare așa cum rezultă și din materialele depuse

în probatoriu.

În calitate de

locotenent major în cadrul Securității Municipiului București, pârâtul a propus

lucrarea prin dosar de urmărire informativă a unui redactor de carte, a

semnalat că "ar avea unele manifestări necorespunzătoare cu privire la

politica partidului și statului nostru, în domeniul artei și culturii, precum

și puncte de vedere interpretative în legătură cu trecutul nostru

istoric". De asemenea, pentru "cunoașterea manifestărilor și

comportamentului obiectivului, în sensul verificării suspiciunilor",

"prevenirea apariției unor lucrări cu conținut interpretabil din punct de

vedere ideologic, redactate și promovate de către obiectiv" și "documentarea

activității necorespunzătoare a obiectivului în scopul luării măsurilor de

finalizare care se vor impune", pârâtul a propus următoarele măsuri

informativ-operative:

- dirijarea rețelei

informative "pentru a cunoaște preocupările actuale, manuscrisele ce le

are în lucru și eventuale deplasări în provincie";

- "prin

Serviciul 140 vom lua măsuri de cunoaștere amănunțită a concepțiilor și

activităților prezente ale soției obiectivului la locul de muncă";

- "se vor folosi

mijloace speciale T.O. în vederea cunoașterii discuțiilor dintre obiectiv și

legăturile sale apropiate".

Așa cum reiese din

aspectele expuse, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca

efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv:

dreptul la secretul corespondenței, viață privată - art. 33 din Constituția

României din 1965, art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice.

Prin Sentința civilă

nr. 2068 din 21 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Instanța a apreciat

că poate fi legal sesizată exclusiv în privința activităților desfășurate de

pârât în legătură cu dosarele de urmărire ale persoanei care a făcut cerere de

verificare, respectiv D.N., iar nu și cu privire la activitățile desfășurate de

pârât în dosarele de urmărire informativă a altor persoane, întrucât pârâtul nu

se află în niciuna dintre situațiile și nu are niciuna dintre funcțiile ori

demnitățile care impuneau verificarea din oficiu a calității de lucrător ori

colaborator al Securității conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008,

iar, conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane

care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la

cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect

al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității.

În privința persoanei

care a făcut cererea de verificare, curtea de apel a constatat că, în Dosarul

de urmărire I 234464, pârâtului i-a fost încredințată, ca sarcină de serviciu,

completarea planului de măsuri în vederea urmăririi informative a lui D.N.

În planul de măsuri

întocmit de pârât și aprobat de ofițeri superiori ai Securității se menționează

folosirea unor informatori pe lângă persoana urmărită, măsuri de interceptare a

corespondenței acesteia, cercetarea și avertizarea sa.

Din actele dosarului

nu rezultă însă că aceste măsuri ar fi fost puse în practică, astfel că nu

există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi îngrădit dreptul persoanei

urmărite la secretul corespondenței sau la viață privată, iar declarația

persoanei urmărite nu este relevantă, neexistând indicii că ar fi fost dată în

fața pârâtului.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2068 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.

Criticile

recurentului au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sinteză arătându-se că instanța fondului a aplicat greșit

prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008, în condițiile în care cel puțin trei dintre măsurile

propuse de intimat în acest caz - investigațiile la domiciliul celui urmărit,

contactarea acestuia în vederea luării unei declarații, precum și interceptarea

corespondenței - au fost puse în aplicare. Încălcarea dreptului la viață

privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin intermediul

intimatului, a obținut și a folosit informații despre persoana vizată, familia

și apropiații acesteia, fără acordul ei, imixtiunea autorităților în viața

personală a celui urmărit - care în acest caz este și autorul cererii de

verificare a intimatului - s-a produs fără a exista vreun motiv legat de

siguranța națională, ci pentru motive tipice poliției politice, deoarece cel

urmărit fusese "semnalat cu manifestări dușmănoase la adresa orânduirii

noastre comuniste", în perioada detenției, iar după eliberarea persoanei

urmărite "a trimis pe calea poștei o scrisoare adresată postului de radio

"V.A." în care afirmă că este un adept al acestui post de

radio".

S-a apreciat totodată

în ce privește considerentul instanței că "declarația persoanei urmărite

nu este relevantă, neexistând indicii că ar fi fost dată în fața

pârâtului", că implicarea intimatului în luarea acestor măsuri abuzive

este determinantă - el fiind chiar cel care a inițiat măsura - astfel că nu mai

prezintă relevanță dacă declarația persoanei avertizată abuziv a fost dată în

fața intimatului sau a altui ofițer.

Nu în ultimul rând

s-a arătat că legiuitorul nu cere existența mai multor acte de încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale de către foștii ofițeri de

Securitate, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea

calității de lucrător al Securității.

Prin întâmpinare,

răspunzând motivelor de recurs, intimatul C.M. a arătat că Dosarul nr. I 234464

(cota C.N.S.A.S.) privind pe D.N. a fost deschis de lucrătorii UM nr. 0276/S/5

Penitenciarul Galați - Contrainformații la data de 9 martie 1981 în timp ce cel

vizat executa o pedeapsă privativă de libertate, iar după eliberare la 7

aprilie 1984 dosarul a fost transferat la Securitatea Municipiului București și

i-a fost repartizat intimatului, care nu a făcut altceva decât să întocmească

un plan de măsuri care urmau să fie puse în practică, la ordinul șefilor

ierarhici. În documentele prezentate de C.N.S.A.S. la cota I 234464 nu se

regăsește niciun document sub semnătura olografă a intimatului în baza căruia

să se fi trecut la punerea în practică a planului de măsuri și să fi cerut

unităților specializate să intercepteze corespondența sau convorbirile lui D.N.

Sub acest aspect s-a precizat că interceptarea corespondenței este datată 30

aprilie 1984, înainte de întocmirea planului de măsuri din 23 mai 1984, niciun

document neprobând că intimatul ar fi solicitat activități susceptibile de a

constitui încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale lui D.N.

Examinând cauza prin

prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a criticilor și apărărilor

părților și a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că nu există

motive pentru reformarea sentinței recurate, astfel că va respinge recursul

pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

În mod just prima

instanță a analizat acțiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. în temeiul

art. 11 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

modificată și completată, dând eficiență interpretării și aplicării corecte a

prevederilor art. 1 alin. (7) din aceeași ordonanță, mai exact ținând seama că

verificarea calității de lucrător al Securității poate fi realizată numai cu

privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cerere de verificare, în

speță cererea fiind adresată C.N.S.A.S. de către D.N.

Această abordare este

în acord cu jurisprudența consacrată la nivelul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, putând fi amintite cu

titlu de exemplu Deciziile nr. 1582/2011, nr. 2562/2011, nr. 3900/2012, nr.

5193/2012, nr. 7606/2013 și nr. 10/2014.

Concluzia instanței

de fond privind neincidența în cauză a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, s-a bazat pe probatoriul pus

la dispoziție de reclamantul C.N.S.A.S. și care a constat în Nota de constatare

DI/I/972 din 5 mai 2011 și Dosarul de urmărire I 234464 privind pe D.N.

Documentele amintite au evidențiat că pârâtului i-a fost încredințată, ca

sarcină de serviciu, având în vedere calitatea sa de ofițer în cadrul

Securității Municipiului București, Serviciul 1, completarea planului de măsuri

în vederea urmăririi informative a lui D.N., în acest plan fiind menționate

măsuri cum ar fi folosirea de informatori pe lângă persoana urmărită,

interceptarea corespondenței persoanei urmărite, cercetarea și avertizarea

acesteia. În cuprinsul dosarului de urmărire informativă nu se regăsește niciun

înscris/document care însă să demonstreze punerea în aplicare a acestor măsuri

și, în fond, așa cum cer dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale

lui D.N.

În același context al

dovezilor privind calitatea pârâtului de lucrător al Securității în sensul

normei legale enunțate, curtea de apel nu a recunoscut caracterul probator al

declarației persoanei urmărite, aflate la dosarul de fond, observând în mod

corect că nu rezultă neechivoc că acea declarație a fost dată în fața

pârâtului.

Este lipsită de

suport legal aserțiunea recurentului potrivit căreia nu are importanță dacă

respectiva declarație a fost dată în fața intimatului sau a altui ofițer al

Securității din moment ce măsurile abuzive împotriva celui urmărit au fost

inițiate de intimat, în condițiile în care instanța de contencios administrativ

a fost chemată să verifice calitatea de lucrător al Securității în persoana

intimatului-pârât.

Față de cele expuse

și având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008,

modificată și completată, dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată, precum și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 2068 din 21 martie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ