ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să constate că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii se arată că, prin cererea adresată C.N.S.A.S., petentul D.N. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 234464 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul C.M.

figurează în vol. 1. Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/972 din 5 mai 2011, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Securității Municipiului București, în acțiunea informativă deschisă asupra unei persoane, semnalează că "a fost condamnat 5 ani pentru comiterea infracțiunii de defăimare a unei organizații socialiste și ofensă adusă autorităților. În penitenciar D.N. a fost semnalat cu manifestări dușmănoase la adresa orânduirii noastre socialiste.

(...) nu s-a încadrat în câmpul muncii, având, în general, o comportare necorespunzătoare (...) a trimis pe calea poștei o scrisoare adresată postului de radio "V.A.", în care afirmă că este un adept al acestui post de radio", a propus următoarele măsuri informativ-operative pentru "documentarea activității sale ostile": - "Continuarea măsurilor de interceptare a corespondenței poștale, scop în care vom urmări legăturile sale din exterior"; - "După ce vor fi identificate relațiile sale, se va stabili care din elementele respective au cunoștință de manifestările ostile ale obiectivului și vor fi anchetate informativ în scopul obținerii unor probe pe baza cărora să se poată trece la corectarea și avertizarea celui în cauză"; - "Pentru a-l determina să înceteze activitatea ostilă pe care o desfășoară, precum și prevenirea de a se adresa posturilor de radio "E.L." și "V.A." va fi cercetat și avertizat la sediul organelor de miliție". Măsurile propuse de către pârât au fost puse în aplicare așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu.

În calitate de locotenent major în cadrul Securității Municipiului București, pârâtul a propus lucrarea prin dosar de urmărire informativă a unui redactor de carte, a semnalat că "ar avea unele manifestări necorespunzătoare cu privire la politica partidului și statului nostru, în domeniul artei și culturii, precum și puncte de vedere interpretative în legătură cu trecutul nostru istoric". De asemenea, pentru "cunoașterea manifestărilor și comportamentului obiectivului, în sensul verificării suspiciunilor", "prevenirea apariției unor lucrări cu conținut interpretabil din punct de vedere ideologic, redactate și promovate de către obiectiv" și "documentarea activității necorespunzătoare a obiectivului în scopul luării măsurilor de finalizare care se vor impune", pârâtul a propus următoarele măsuri informativ-operative: - dirijarea rețelei informative "pentru a cunoaște preocupările actuale, manuscrisele ce le are în lucru și eventuale deplasări în provincie"; - "prin Serviciul 140 vom lua măsuri de cunoaștere amănunțită a concepțiilor și activităților prezente ale soției obiectivului la locul de muncă"; - "se vor folosi mijloace speciale T.O.

în vederea cunoașterii discuțiilor dintre obiectiv și legăturile sale apropiate". Așa cum reiese din aspectele expuse, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la secretul corespondenței, viață privată - art. 33 din Constituția României din 1965, art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Prin Sentința civilă nr. 2068 din 21 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Instanța a apreciat că poate fi legal sesizată exclusiv în privința activităților desfășurate de pârât în legătură cu dosarele de urmărire ale persoanei care a făcut cerere de verificare, respectiv D.N., iar nu și cu privire la activitățile desfășurate de pârât în dosarele de urmărire informativă a altor persoane, întrucât pârâtul nu se află în niciuna dintre situațiile și nu are niciuna dintre funcțiile ori demnitățile care impuneau verificarea din oficiu a calității de lucrător ori colaborator al Securității conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, iar, conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității.

În privința persoanei care a făcut cererea de verificare, curtea de apel a constatat că, în Dosarul de urmărire I 234464, pârâtului i-a fost încredințată, ca sarcină de serviciu, completarea planului de măsuri în vederea urmăririi informative a lui D.N. În planul de măsuri întocmit de pârât și aprobat de ofițeri superiori ai Securității se menționează folosirea unor informatori pe lângă persoana urmărită, măsuri de interceptare a corespondenței acesteia, cercetarea și avertizarea sa. Din actele dosarului nu rezultă însă că aceste măsuri ar fi fost puse în practică, astfel că nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi îngrădit dreptul persoanei urmărite la secretul corespondenței sau la viață privată, iar declarația persoanei urmărite nu este relevantă, neexistând indicii că ar fi fost dată în fața pârâtului.

Împotriva Sentinței civile nr. 2068 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. Criticile recurentului au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în sinteză arătându-se că instanța fondului a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, în condițiile în care cel puțin trei dintre măsurile propuse de intimat în acest caz - investigațiile la domiciliul celui urmărit, contactarea acestuia în vederea luării unei declarații, precum și interceptarea corespondenței - au fost puse în aplicare.

Încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin intermediul intimatului, a obținut și a folosit informații despre persoana vizată, familia și apropiații acesteia, fără acordul ei, imixtiunea autorităților în viața personală a celui urmărit - care în acest caz este și autorul cererii de verificare a intimatului - s-a produs fără a exista vreun motiv legat de siguranța națională, ci pentru motive tipice poliției politice, deoarece cel urmărit fusese "semnalat cu manifestări dușmănoase la adresa orânduirii noastre comuniste", în perioada detenției, iar după eliberarea persoanei urmărite "a trimis pe calea poștei o scrisoare adresată postului de radio "V.A." în care afirmă că este un adept al acestui post de radio". S-a apreciat totodată în ce privește considerentul instanței că "declarația persoanei urmărite nu este relevantă, neexistând indicii că ar fi fost dată în fața pârâtului", că implicarea intimatului în luarea acestor măsuri abuzive este determinantă - el fiind chiar cel care a inițiat măsura - astfel că nu mai prezintă relevanță dacă declarația persoanei avertizată abuziv a fost dată în fața intimatului sau a altui ofițer.

Nu în ultimul rând s-a arătat că legiuitorul nu cere existența mai multor acte de încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale de către foștii ofițeri de Securitate, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de lucrător al Securității. Prin întâmpinare, răspunzând motivelor de recurs, intimatul C.M. a arătat că Dosarul nr. I 234464 (cota C.N.S.A.S.) privind pe D.N. a fost deschis de lucrătorii UM nr. 0276/S/5 Penitenciarul Galați - Contrainformații la data de 9 martie 1981 în timp ce cel vizat executa o pedeapsă privativă de libertate, iar după eliberare la 7 aprilie 1984 dosarul a fost transferat la Securitatea Municipiului București și i-a fost repartizat intimatului, care nu a făcut altceva decât să întocmească un plan de măsuri care urmau să fie puse în practică, la ordinul șefilor ierarhici.

În documentele prezentate de C.N.S.A.S. la cota I 234464 nu se regăsește niciun document sub semnătura olografă a intimatului în baza căruia să se fi trecut la punerea în practică a planului de măsuri și să fi cerut unităților specializate să intercepteze corespondența sau convorbirile lui D.N. Sub acest aspect s-a precizat că interceptarea corespondenței este datată 30 aprilie 1984, înainte de întocmirea planului de măsuri din 23 mai 1984, niciun document neprobând că intimatul ar fi solicitat activități susceptibile de a constitui încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale lui D.N.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a criticilor și apărărilor părților și a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate, astfel că va respinge recursul pentru cele ce vor fi punctate în continuare: În mod just prima instanță a analizat acțiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, modificată și completată, dând eficiență interpretării și aplicării corecte a prevederilor art. 1 alin. (7) din aceeași ordonanță, mai exact ținând seama că verificarea calității de lucrător al Securității poate fi realizată numai cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cerere de verificare, în speță cererea fiind adresată C.N.S.A.S.

de către D.N. Această abordare este în acord cu jurisprudența consacrată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, putând fi amintite cu titlu de exemplu Deciziile nr. 1582/2011, nr. 2562/2011, nr. 3900/2012, nr. 5193/2012, nr. 7606/2013 și nr. 10/2014. Concluzia instanței de fond privind neincidența în cauză a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, s-a bazat pe probatoriul pus la dispoziție de reclamantul C.N.S.A.S. și care a constat în Nota de constatare DI/I/972 din 5 mai 2011 și Dosarul de urmărire I 234464 privind pe D.N.

Documentele amintite au evidențiat că pârâtului i-a fost încredințată, ca sarcină de serviciu, având în vedere calitatea sa de ofițer în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 1, completarea planului de măsuri în vederea urmăririi informative a lui D.N., în acest plan fiind menționate măsuri cum ar fi folosirea de informatori pe lângă persoana urmărită, interceptarea corespondenței persoanei urmărite, cercetarea și avertizarea acesteia. În cuprinsul dosarului de urmărire informativă nu se regăsește niciun înscris/document care însă să demonstreze punerea în aplicare a acestor măsuri și, în fond, așa cum cer dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale lui D.N.

În același context al dovezilor privind calitatea pârâtului de lucrător al Securității în sensul normei legale enunțate, curtea de apel nu a recunoscut caracterul probator al declarației persoanei urmărite, aflate la dosarul de fond, observând în mod corect că nu rezultă neechivoc că acea declarație a fost dată în fața pârâtului. Este lipsită de suport legal aserțiunea recurentului potrivit căreia nu are importanță dacă respectiva declarație a fost dată în fața intimatului sau a altui ofițer al Securității din moment ce măsurile abuzive împotriva celui urmărit au fost inițiate de intimat, în condițiile în care instanța de contencios administrativ a fost chemată să verifice calitatea de lucrător al Securității în persoana intimatului-pârât.

Față de cele expuse și având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, precum și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 2068 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ