ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 1797 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei de

interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe

fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu cu pârâtul I.Ș.C., în sensul că a fost constatată existența

calității de lucrător al Securității în privința pârâtului I.Ș.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse, întrucât, prin prezenta acțiune, C.N.S.A.S.

nu solicită instanței să se constate existența calității pârâtului de ofițer al

Securității, ci constatarea existenței calității acestuia de lucrător al

Securității, în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din preambulul O.U.G.

nr. 24/2008 și așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 267

din 24 februarie 2009, scopul ordonanței este cel de deconspirare a persoanelor

care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin

consemnarea publică – publicarea în M. Of., fără să promoveze răspunderea

juridică și politică a acestora.

Instanța a constatat

că legiuitorul a recunoscut interesul opiniei publice de a fi informată cu

privire la persoanele care au avut calitatea de lucrător sau colaborator al

Securității, acesta fiind interesul promovării prezentei acțiuni în constatare.

Instanța a reținut că

este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008

potrivit cărora acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității

sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția Contencios Administrativ

și Fiscal a Curții de Apel București, de către C.N.S.A.S.

Instanța este

sesizată cu acțiunea în constatare ulterior aprobării de către Colegiul C.N.S.A.S.,

în conformitate cu art. 8 lit. a) din aceeași ordonanță, a notei de constatare

întocmită de direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. cu privire la

existența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia,

pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

Aprobând nota de

constatare, Colegiul dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în

constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator ale

acesteia, în condițiile art. 11 din ordonanță.

Se constată că acest

act normativ conferă C.N.S.A.S. legitimare procesuală activă în cauză, în mod

eronat apreciind pârâtul că C.N.S.A.S. acționează în calitate de reprezentant

al persoanei care a solicitat verificarea calității de lucrători al Securității

pentru toți ofițerii menționați în dosarul având cota I 3756.

În consecință, sunt

irelevante în soluționarea acestei excepții susținerile pârâtului care vizează

modalitatea în care reclamantul putea reprezenta în judecată persoana

respectivă.

Pe fondul cauzei,

Curtea reține că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradele de

căpitan în anii 1983, 1985, 1986 și 1987 și, respectiv, maior în anul 1987, șef

de colectiv în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dolj, Serviciul 2

în anii 1985, 1986 și 1987.

Dosarul având la C.N.S.A.S.

cota R 2190 îl are ca titular pe R.I. – tehnician la Întreprinderea Tăbăcăria

Bucovăț, recrutat în calitate de colaborator deoarece în biroul tehnic al

întreprinderii nu era o rețea informativă suficientă pentru a se efectua o

supraveghere informativă corespunzătoare, în acest compartiment fiind lucrat în

dosar de urmărire informativă inginerul R.D. – sectant, care a cerut emigrarea

în SUA, împreună cu părinții și ceilalți frați.

În acest dosar se

află Nota de analiză din 23 octombrie 1985, aprobată prin semnătură olografă de

către pârât din cadrul I.J. Dolj, serviciul II, șef colectiv - în care este

analizată activitatea acestui colaborator și se precizează că pentru viitor se

impune o reinstruire a acestuia cu sarcini privind starea de spirit din rândul

personalului din unitate, comentarii negative la adresa orânduirii, colportări

ale știrilor de radio străine.

Prin rezoluția

întocmită și semnată olograf de către pârât la Nota de analiză din 10 noiembrie 1987, acesta își exprimă nemulțumirea cu privire la activitatea desfășurată de

unul dintre locotenenții de Securitate care nu prezintă notele informative

atunci când le primește, putându-se ridica semne de întrebare cu privire la

obiectivitatea întâlnirilor efectuate cu sursa.

Curtea a apreciat că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Potrivit acestor

dispoziții, lucrător al Securității este orice persoană care având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 – 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Pârâtul a avut

calitatea de ofițer al Securității și în această calitate a desfășurat

activitate de dirijare a informatorilor Securității, aceasta constând în

instruirea informatorilor prin stabilirea sarcinilor ce le revin, aducerea la

cunoștință a acestor sarcini, preluarea notelor informative date de către

aceștia.

Rezultatul dirijării

informatorilor de către pârât s-a concretizat în notele informative furnizate

de către aceștia prin care erau prezentate date referitoare la viața

persoanelor semnalate cu manifestări ostile.

Activitățile

desfășurate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice.

Susținerea din

întâmpinare potrivit căreia organul de securitate și-a desfășurat activitatea

în baza unei legi fundamentale și a altor legi organice nu prezintă relevanță

în soluționarea cauzei, în condițiile în care dispozițiile legale ce definesc

noțiunea de lucrător al securității nu fac nici o distincție în acest sens,

după cum activitățile s-au desfășurat în temeiul și cu respectarea legislației

sau nu au avut temei legal.

De asemenea, se

constată că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de lucrător

al securității de cauzarea, de către cel care a avut această calitate, a unor

prejudicii materiale sau morale unor persoane, de natura celor enumerate de

pârât, astfel încât nu constituie un argument în favoarea respingerii acțiunii

faptul că nu s-a dovedit în cauză că în urma activităților pârâtului s-a

procedat la arestarea, cercetarea și condamnarea unei persoane pentru vederile

sale politice sau religioase, la schimbarea sau pierderea locului de muncă,

îngrădirea dreptului de a învăța.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul, susținând că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică pentru următoarele motive:

- instanța de fond a

pronunțat o hotărâre lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece nu s-a răspuns la toate cererile și apărările părților,

respectiv, nu s-a răspuns la excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S.

și la cererea de conexare cu Dosarul nr. 12786 vol. I și II aflat la C.N.S.A.S.

Totodată, hotărârea este nemotivată, nefiind arătate argumentele juridice care

au dus la adoptarea soluției pronunțate;

- pe fondul cauzei soluția

pronunțată este greșită, deoarece nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral

sau material pe care reclamantul - recurent să-l fi produs vreunei persoane ce

ar fi fost urmărită.

Recurentul și-a

întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței de

fond cuprinde elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ., iar motivarea conține

referiri la toate probele dosarului, precum și argumentele în fapt și în drept

care au format convingerea instanței privind soluția pronunțată.

Instanța a respins în

mod corect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.N.S.A.S.,

având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit

cărora acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de

colaborator al acesteia se introduce de către această instituție, ce are astfel

legitimarea procesuală activă.

În ceea ce privește

motivul de recurs privind cererea de „conexare” a prezentului dosar cu un alt

dosar ce se află la C.N.S.A.S., o astfel de cerere - menționată în întâmpinarea

pârâtului - nu putea fi admisă, deoarece, pe de o parte, ea nu a fost în nici

un fel motivată, iar, pe de altă parte, conexarea este posibilă, potrivit art. 164

C. proc. civ., numai între dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Referitor la motivul

de recurs privitor la fondul cauzei, instanța de fond a argumentat că, prin activitatea

sa, pârâtul a contribuit la obținerea unor date referitoare la viața privată și

concepțiile persoanelor semnalate cu manifestări ostile, această activitate îngrădind

libertatea conștiinței și libera exprimare – prevăzute de art. 28 din

Constituia României și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice.

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 calitatea de lucrător al Securității nu este

condiționată de probarea unor prejudicii materiale sau morale aduse anumitor persoane,

astfel cum susține recurentul, ci de existența unor activități prin care au

fost îngrădite sau suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

aspect ce a fost reținut în mod corect de instanța de fond.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că sentința recurată este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de I.Ș.C. împotriva Sentinței nr. 1797 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2011.