ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P.A.I. să se constate existența calității pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 32 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de interes în formularea acțiunii. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 3895 din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins atât excepția lipsei de interes, cât și acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul P.A.I., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: 1) Reclamantul are un interes concret în cauza dedusă judecății. Astfel, O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, urmărește deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate sau au efectuat activitățile prevăzute de acest act normativ prin consemnarea publică - publicarea în M. Of., Partea a III-a - a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnități sau funcții publice; acest act normativ antrenează doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altor persoane, în perioada dictaturii comuniste.

2) Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Mai precis, instanța a arătat faptul că pârâtul a fost căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Harghita. Însă, prin activitățile pe care le-a desfășurat în virtutea funcției sale, pârâtul nu a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată. Mai precis, dreptul la libera circulație nu a fost încălcat, întrucât pârâtul a procedat doar la ascultarea persoanei care venise în audiență la șeful Securității județene care nu se afla la serviciu și la efectuarea promisiunii că îi va obține o audiență la conducerea instituției.

Această parte nu a fost desemnată să soluționeze cererea petentei de acordare a permisiunii de a pleca în străinătate. Nici dreptul la respectarea inviolabilității domiciliului, a convorbirilor telefonice, precum și dreptul la viață privată nu au fost încălcate de către pârât, întrucât acesta nu a participat la acțiunile nominalizate de către reclamant. Este vorba despre planul de acțiune întocmit de două servicii ale Securității, semnat de alte persoane decât pârâtul și aprobat de șeful Securității, în care se specifică faptul că acțiunile de asigurare împotriva surprinderii echipei care urma să introducă aparatura de urmărire în domiciliul persoanei urmărite trebuiau să fie realizate și de către pârât.

Însă, din probele administrate în cauză nu rezultă că planul a fost pus în executare sau că pârâtul a participat în mod efectiv la punerea sa în executare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: Intimatul a desfășurat cel puțin o activitate tipică de poliție politică, întrucât, cu ocazia instrumentării unui caz, a participat la instalarea unor microfoane în vederea interceptării convorbirilor telefonice, dar și a discuțiilor purtate la domiciliul persoanei urmărite, sens în care a pătruns în locuința acestei persoane. Este vorba despre un cetățean care dorea să se stabilească definitiv în străinătate și care a încercat să obțină permisiunea autorităților în acest scop. În opinia recurentului, situația creată a determinat încălcarea gravă a secretului convorbirilor telefonice, a inviolabilității domiciliului, dar și a dreptului la viață privată.

Pe aspectul analizat, recurentul a arătat faptul că actele întocmite de către superiorii intimatului au fost puse în aplicare, ceea ce dovedește îndeplinirea măsurilor propuse de aceștia. În plus, intimatul a semnat alte acte în instrumentarea respectivului caz, ceea ce probează atât cunoașterea de către acesta a motivului pentru care cel urmărit se afla în atenția Securității, cât și implicarea directă a intimatului în instrumentarea dosarului. Intimatul a depus la dosar concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Prezenta acțiune în contencios administrativ a avut la bază cererea de verificare din 25 iulie 2005 adresată recurentului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată și completată. Instanța de control judiciar apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea recurentului de "lucrător al Securității": 1) Persoana să aibă calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989. Într-adevăr, după cum rezultă din nota de constatare nr. S/DI/I/3816 din 19 decembrie 2008, intimatul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean Harghita. 2) În calitatea menționată la pct. 1 și în scopul susținerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte consideră că această condiție nu este îndeplinită în speța de față, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că intimatul a participat la instrumentarea cazului prezentat de către recurent. Mai precis, după cum a subliniat și judecătorul fondului, planul de acțiune pentru urmărirea persoanei care intenționa să se stabilească în străinătate a fost întocmit de alte persoane decât intimatul. De asemenea, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că planul aflat în discuție a fost pus în aplicare și că la această acțiune a participat și intimatul. Ca atare, simpla nominalizare a numelui intimatului în cuprinsul planului nu poate conduce la concluzia că partea intimată și-a adus vreo contribuție la activitățile care, în concepția recurentului, au determinat încălcarea unor drepturi fundamentale ale cetățeanului.

În raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3895 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012. Procesat de GGC - NN