ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul P.A.I. să se constate existența calității pârâtului

de lucrător al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în

calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată,

prevăzut de art. 32 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de interes în formularea

acțiunii. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr.

3895 din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția de Contencios

Administrativ și Fiscal a respins atât excepția lipsei de interes, cât și

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâtul P.A.I., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

1) Reclamantul are un

interes concret în cauza dedusă judecății.

Astfel, O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

urmărește deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea

dosarului întocmit de Securitate sau au efectuat activitățile prevăzute de

acest act normativ prin consemnarea publică - publicarea în M. Of., Partea a

III-a - a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3,

precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau

numirea în aceste demnități sau funcții publice; acest act normativ antrenează

doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat

drepturile și libertățile fundamentale ale altor persoane, în perioada

dictaturii comuniste.

2) Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, nu sunt întrunite

condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Mai precis, instanța

a arătat faptul că pârâtul a fost căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de

Securitate Harghita.

Însă, prin

activitățile pe care le-a desfășurat în virtutea funcției sale, pârâtul nu a adus

atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute

și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

Mai precis, dreptul

la libera circulație nu a fost încălcat, întrucât pârâtul a procedat doar la

ascultarea persoanei care venise în audiență la șeful Securității județene care

nu se afla la serviciu și la efectuarea promisiunii că îi va obține o audiență

la conducerea instituției. Această parte nu a fost desemnată să soluționeze

cererea petentei de acordare a permisiunii de a pleca în străinătate.

Nici dreptul la

respectarea inviolabilității domiciliului, a convorbirilor telefonice, precum

și dreptul la viață privată nu au fost încălcate de către pârât, întrucât

acesta nu a participat la acțiunile nominalizate de către reclamant. Este vorba

despre planul de acțiune întocmit de două servicii ale Securității, semnat de

alte persoane decât pârâtul și aprobat de șeful Securității, în care se

specifică faptul că acțiunile de asigurare împotriva surprinderii echipei care

urma să introducă aparatura de urmărire în domiciliul persoanei urmărite

trebuiau să fie realizate și de către pârât. Însă, din probele administrate în

cauză nu rezultă că planul a fost pus în executare sau că pârâtul a participat

în mod efectiv la punerea sa în executare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

Intimatul a

desfășurat cel puțin o activitate tipică de poliție politică, întrucât, cu

ocazia instrumentării unui caz, a participat la instalarea unor microfoane în

vederea interceptării convorbirilor telefonice, dar și a discuțiilor purtate la

domiciliul persoanei urmărite, sens în care a pătruns în locuința acestei

persoane. Este vorba despre un cetățean care dorea să se stabilească definitiv

în străinătate și care a încercat să obțină permisiunea autorităților în acest

scop.

În opinia

recurentului, situația creată a determinat încălcarea gravă a secretului

convorbirilor telefonice, a inviolabilității domiciliului, dar și a dreptului

la viață privată.

Pe aspectul analizat,

recurentul a arătat faptul că actele întocmite de către superiorii intimatului

au fost puse în aplicare, ceea ce dovedește îndeplinirea măsurilor propuse de

aceștia.

În plus, intimatul a

semnat alte acte în instrumentarea respectivului caz, ceea ce probează atât

cunoașterea de către acesta a motivului pentru care cel urmărit se afla în

atenția Securității, cât și implicarea directă a intimatului în instrumentarea

dosarului.

Intimatul a depus la

dosar concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul

probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Prezenta acțiune în

contencios administrativ a avut la bază cererea de verificare din 25 iulie 2005

adresată recurentului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată și

completată.

Instanța de control

judiciar apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de

legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea

recurentului de "lucrător al Securității":

1) Persoana să aibă

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții

pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989.

Într-adevăr, după cum

rezultă din nota de constatare nr. S/DI/I/3816 din 19 decembrie 2008, intimatul

a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean Harghita.

2) În calitatea

menționată la pct. 1 și în scopul susținerii puterii totalitar comuniste partea

în cauză să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte

consideră că această condiție nu este îndeplinită în speța de față, întrucât

din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că intimatul a

participat la instrumentarea cazului prezentat de către recurent.

Mai precis, după cum

a subliniat și judecătorul fondului, planul de acțiune pentru urmărirea persoanei

care intenționa să se stabilească în străinătate a fost întocmit de alte

persoane decât intimatul.

De asemenea, din

probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că planul

aflat în discuție a fost pus în aplicare și că la această acțiune a participat

și intimatul.

Ca atare, simpla

nominalizare a numelui intimatului în cuprinsul planului nu poate conduce la

concluzia că partea intimată și-a adus vreo contribuție la activitățile care,

în concepția recurentului, au determinat încălcarea unor drepturi fundamentale

ale cetățeanului.

În raport de cele

anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este nefondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima

instanță a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art.

20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 3895 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - NN