ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2813/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității care a chemat în judecată pe pârâtul O.C. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. La 15 octombrie 2010 paratul a depus întâmpinare și cerere reconvenționala, invocând excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3547 din 18 mai 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a admis acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul O.C., de asemenea a respins cererea reconvențională, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul ca titular al acțiunii conform art. 11 din acest act normativ, nu trebuie să justifice un interes personal în formularea acțiunii pe care o introduce potrivit acestei ordonanțe.

Din dispozițiile actului normativ reiese ca activitatea C.N.S.A.S. se circumscrie unui interes general și anume acela de acces la informații de interes public (art. 3 din O.U.G. nr. 24/2004). Reclamantul prin înscrisurile depuse a făcut și dovada legăturii între cererea numitei C.V. (fosta C.) și nota de investigații efectuată de pârât, aflată la fila 103 din dosarul 1211532, privind-o pe aceasta. Prin urmare s-a constatat neîntemeiată excepția lipsei interesului reclamantului și a respins aceasta excepție analizată cu prioritate față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. Având în vedere că pârâtul a avut gradul de locotenent în 1976 în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dolj, Biroul Investigații, ulterior locotenent major în 1981, în cadrul Direcției a III-a Serviciul 12, Biroul 2, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind „calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989”. Din înscrisul de la fila 13, înscris din dosarul privind pe C.V, cea care a solicitat declanșarea procedurii de verificare a calității de lucrători ai Securității în ceea ce-i privește pe ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului sau), reiese că paratul a primit ca sarcină investigarea unei cunoștințe, unei persoane cu care C.V. avea legături, respectiv numita Z.L. Astfel s-a constatat ca în alt dosar pârâtul a desfășurat activități din care reiese calitatea acestuia de lucrător al Securității, astfel cum este definita aceasta calitate in O.U.G.

nr. 24/2008. Urmare a atribuțiilor mai sus invocate paratul a întocmit nota de la filele 17-18 în care a consemnat mai multe informații despre viața personală a numitului F.R.T., legături, ocupații și a dispus trimiterea notei spre exploatare la I.M.B. Securitate. De asemenea in nota de investigații de la fila 14 a menționat mai multe aspecte privind viata personala a numitei Z.L. Prin consemnările pârâtului din notele invocate mai sus cu privire la F.R.T. și Z.L. paratul a îngrădit dreptul la viata privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Va respinge cererea reconvențională având în vedere ca o constatare în sensul că pârâtul reclamant a acționat legal și constituțional în sistemul de siguranță națională cu anumite atribuții și potrivit ordinelor și instrucțiunilor primite fără abuzuri și încălcări, nu are relevanta sub aspectul aplicabilității prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, ci eventual nu face decât să se constate îndeplinirea unei condiții pentru constatarea calității de lucrător al Securității. Prin urmare, cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă conform dispozițiilor art. 119 C. proc. civ. Recursul Împotriva acestei hotărâri, pârâtul O.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 , art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-au arătat în esență următoarele: - Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, acțiunea fiind inadmisibilă. Arată recurentul că legislația deconspirării este specială, atipică, care ar putea provoca restrângeri ale exercițiului unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării, particularitățile legislației speciale neputând fi ignorate de judecătorul cauzei.

Se arată că în mod greșit prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile pentru sesizarea Curții de Apel București, respectiv verificarea și eventual sesizarea instanței nu se pot face decât la solicitarea persoanei urmărite. Or, în speță, consideră recurentul, acțiunea nu se încadrează în exigențele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece ca urmare a cererii petiționarei C.V. de a i se identifica propriul dosar, nu s-a identificat nici un document în care să se regăsească informații furnizate de recurent ori emanate de la acesta. Nota de investigații privind o terță persoană – Z.L. – se afla într-unul din cele 2 dosare ale lui C.V., iar legătura dintre cele două nu este importantă, consideră recurentul, câtă vreme petentă a fost C.V.

iar Z.L. doar o terță persoană. - Hotărârea a fost pronunțată fără temei legal și prin încălcarea preeminenței dreptului. Arată recurentul că dreptul petentului de a cere constatarea calificativelor blamante este prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, nu există o justificare morală rezonabilă pentru ca exercițiul dreptului de a solicita constatarea calității să fie preluat de către o altă persoană decât petentul și s-ar încălca dispozițiile art. 14 și 24 din O.U.G. nr. 24/2008. - Pârâtul nu a beneficiat de dreptul constituțional și european la un proces echitabil.

A arătat astfel recurentul că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a prezentat într-un mod excesiv înscrisuri care nu o priveau pe petenta C.V., cu cazuri străine de petentă, a respins în mod nelegal proba cu martori și înscrisuri, a dat dovadă de subiectivism, prima instanță s-a conformat adaosului la lege și nu a observat că nu s-au parcurs în prealabil toate etapele procedurii prealabile impuse de lege conform art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, neexistând avizul Direcției juridice. - Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, nefiind întrunite condițiile pentru constatarea calității de lucrător al Securității: Arată recurentul că nu i s-a cerut să investigheze pe C.V.

– petenta – ci pe Z.L. – despre care nu a știut până la proces că a avut legătură cu dosarul V.C., fiind deci inexistentă consecința suprimării drepturilor sale după cum, afirmă recurentul nu i-a suprimat drepturi nici lui Z.L., terță persoană. În nota de investigații s-au consemnat astfel, cu obiectivitate carențe de comportament civilizat ale persoanei respective care „s-a certat cu aproape toți vecinii din cauza copiilor”. Nici înscrisul privind pe R.F.F. nu întrunește condiția art. 2 lit. a), instanța făcând confuzie între art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b). Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 , Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare: Argumente de fapt și de drept relevante În conformitate cu art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2007: „ lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;”. Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008: „ Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.” Art. 14 alin. (1) lit. b) din ordonanța arătată prevede: „ comunică, la cererea persoanelor îndreptățite, identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, în condițiile art. 1 alin. (7)” De asemenea, art. 24 alin. (1) lit. d) prevede: aprobă sau infirmă note de constatare și emite adeverințe, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență” Art. 7 alin. (1), (2) prevede: (1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Susținerea recurentului privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin prisma faptului că nu s-a identificat nici un document cu informații furnizate de recurent privind pe petiționara C.V., nu poate fi primită. Se reține că din dosarul C.N.S.A.S.

nr. P 211532 – fond informativ, numita Z.L: - figurează în „Anexa cu persoanele ce apar în relațiile lui V.” – filele 34 – 37 la poziția 23 cu mențiunea „a lucrat cu V. – la actualul loc de muncă, bune prietene” (dosar de urmărire informativă privind pe V. – din data de 26 martie 1975). De asemenea, se reține că în urma cererii de investigații formulată către Biroul Investigații – din 16 ianuarie 1976, recurentul O.C. a întocmit notă de investigații – Prin investigație trebuia să se stabilească: comportarea, atitudinea, caracterizarea relațiilor apropiate, domiciliul, profesia și locul de muncă, date despre membrii familiei lui Z.L. (f.13 – 14 dosar fond) pentru dosarul V. Nu se poate susține că nu există legătură între C.V.

și Z.L. – din moment ce aceasta din urmă era menționată în dosarul „V.” - fiind catalogată drept bună prietenă cu aceasta apărea în relațiile lui V. și se specula fiecare informație. - Dacă s-ar considera că numita Z.L. este o terță persoană și că nu aceasta a formulat cerere potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ci C.V., Înalta Curte apreciază că acesta ar fi un raționament rigid și nu ar fi în acord cu sensul și scopul prevederilor ordonanței. Astfel, art. 1 alin. (7) arată că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Din cele arătate mai sus rezultă că recurentul – pârât a contribuit cu informații la completarea și instrumentarea dosarului lui C.V. - Înalta Curte apreciază că în cauză instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece există cerere prin care se solicită de către numita C.V. – verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor sale (f.12 dosar fond).

- De asemenea, se reține că nu se poate aprecia că informațiile furnizate de către recurentul – pârât (f.13 – 14 dosar fond) nu ating exigențele art. 2 lit. a) în sensul îngrădirii drepturilor fundamentale ale omului, deoarece, pe de o parte, imixtiunile în viața și cunoștința persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul – reclamant („s-a certat cu aproape toți vecinii din cauza copiilor ș este cunoscută ca o femeie rea, neocupându-se de îngrijirea și educarea copiilor soțului din prima căsătorie”… ) sunt considerate printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă dreptul la viața privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a fi sau de a îngrădi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Nu se poate susține că informațiile furnizate prin nota de investigații nu au fost furnizate în scopul susținerii puterii totalitare comuniste, acestea fiind informații strict secrete – pentru a contribui cu informații la dosarul „V.” – (f.13). Rezultă că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a încălcat astfel dispozițiile art. 14 lit. b) și 24 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2008 - comunicând numitei C.V. – identitatea recurentului ca fiind unul din ofițerii care au contribuit cu informații la completarea dosarului său, în condițiile art. 1 alin. (7) și aprobând nota de constatare în acest sens. - În ceea ce privește încălcarea de către instanța de fond a dreptului la un proces echitabil prin aceea că nu a încuviințat probatoriile recurentului, a adăugat la lege și a ignorat faptul că nu există avizul Direcției juridice conform art. 7 din O.U.G.

nr. 24/2008. Înalta Curte constată că nu se poate reține că prin respingerea probelor (care priveau, în accepțiunea recurentului – pârât, dovada activității secrete militare și a unor acțiuni de terorism desfășurate de cadre ale spionajului străin aflate sub acoperire în România precum și audierea a trei martori) s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât judecătorul fondului, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în mod corect a stabilit că toate acestea nu au relevanță având în vedere obiectul acțiunii și prevederile O.U.G. nr. 24/2008 (f.64 dosar fond). Potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 – Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității va lua în discuție nota de constatare și după caz - aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.

Din acțiunea introdusă de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă că aceasta a avut avizul Direcției juridice (f.4 dosar fond) existând semnătura Directorului Direcției juridice pe acțiune. De asemenea, la fila 11 dosar fond există - avizul Direcției juridice în conformitate cu prevederile art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Cât privește celelalte aserțiuni ale pârâtului - recurent, Înalta Curte apreciază că adevărul obiectiv nu poate fi lămurit într-o sală de judecată ci din perspectiva istoriei, însă judecătorul național trebuie să judece pricina chiar dacă legea nu prevede, este întunecată sau este neîndestulătoare fiindcă altfel va fi culpabil de denegare de dreptate (art. 3 C. civ.).

Înalta Curte constată așadar că, acțiunea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este admisibilă, reclamantul are interes, instanța de fond a interpretat corect normele legale incidente față de situația de fapt, a dat dovadă de rol activ, a respectat drepturile procesuale, sentința pronunțată fiind legală și temeinică. Temeiul legal al soluției adoptate În consecință, față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.C. împotriva sentinței civile nr. 3547 din 18 mai 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.