ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2813/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2813/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității care a chemat în judecată pe pârâtul O.C. pentru ca, prin sentința

ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

La 15 octombrie 2010

paratul a depus întâmpinare și cerere reconvenționala, invocând excepția lipsei

de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința civilă nr.

3547 din 18 mai 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantului

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a admis acțiunea

formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a

constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul

O.C., de asemenea a respins cererea reconvențională, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: potrivit dispozițiilor

O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul ca titular al acțiunii conform art. 11 din

acest act normativ, nu trebuie să justifice un interes personal în formularea

acțiunii pe care o introduce potrivit acestei ordonanțe.

Din

dispozițiile actului normativ reiese ca activitatea C.N.S.A.S. se circumscrie

unui interes general și anume acela de acces la informații de interes public (art.

3 din O.U.G. nr. 24/2004).

Reclamantul

prin înscrisurile depuse a făcut și dovada legăturii între cererea numitei C.V.

(fosta C.) și nota de investigații efectuată de pârât, aflată la fila 103 din

dosarul 1211532, privind-o pe aceasta.

Prin urmare s-a

constatat neîntemeiată excepția lipsei interesului reclamantului și a respins

aceasta excepție analizată cu prioritate față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ.

Având în vedere că

pârâtul a avut gradul de locotenent în 1976 în cadrul Inspectoratului Județean

de Securitate Dolj, Biroul Investigații, ulterior locotenent major în 1981, în

cadrul Direcției a III-a Serviciul 12, Biroul 2, este îndeplinită condiția

prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind „calitatea de ofițer

sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989”.

Din înscrisul de la

fila 13, înscris din dosarul privind pe C.V, cea care a solicitat declanșarea

procedurii de verificare a calității de lucrători ai Securității în ceea ce-i

privește pe ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului sau),

reiese că paratul a primit ca sarcină investigarea unei cunoștințe, unei

persoane cu care C.V. avea legături, respectiv numita Z.L.

Astfel s-a constatat

ca în alt dosar pârâtul a desfășurat activități din care reiese calitatea

acestuia de lucrător al Securității, astfel cum este definita aceasta calitate

in O.U.G. nr. 24/2008.

Urmare a atribuțiilor

mai sus invocate paratul a întocmit nota de la filele 17-18 în care a consemnat

mai multe informații despre viața personală a numitului F.R.T., legături,

ocupații și a dispus trimiterea notei spre exploatare la I.M.B. Securitate.

De asemenea in nota

de investigații de la fila 14 a menționat mai multe aspecte privind viata

personala a numitei Z.L.

Prin

consemnările pârâtului din notele invocate mai sus cu privire la F.R.T. și Z.L. paratul a îngrădit dreptul la viata privată

prevăzut de art. 12 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului.

Va respinge cererea

reconvențională având în vedere ca o constatare în sensul că pârâtul reclamant

a acționat legal și constituțional în sistemul de siguranță națională cu

anumite atribuții și potrivit ordinelor și instrucțiunilor primite fără abuzuri

și încălcări, nu are relevanta sub aspectul aplicabilității prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, ci eventual nu face decât să se constate îndeplinirea unei

condiții pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Prin urmare, cererea

reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă conform dispozițiilor art. 119 C.

proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei

hotărâri, pârâtul O.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

, art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., s-au arătat în esență următoarele:

- Hotărârea a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a legii, acțiunea fiind inadmisibilă.

Arată recurentul că

legislația deconspirării este specială, atipică, care ar putea provoca

restrângeri ale exercițiului unor drepturi ale persoanelor supuse

deconspirării, particularitățile legislației speciale neputând fi ignorate de judecătorul

cauzei.

Se arată că în mod greșit

prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile pentru sesizarea Curții

de Apel București, respectiv verificarea și eventual sesizarea instanței nu se

pot face decât la solicitarea persoanei urmărite. Or, în speță, consideră

recurentul, acțiunea nu se încadrează în exigențele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, deoarece ca urmare a cererii petiționarei C.V. de a i se identifica

propriul dosar, nu s-a identificat nici un document în care să se regăsească

informații furnizate de recurent ori emanate de la acesta.

Nota de investigații

privind o terță persoană – Z.L. – se afla într-unul din cele 2 dosare ale lui C.V.,

iar legătura dintre cele două nu este importantă, consideră recurentul, câtă

vreme petentă a fost C.V. iar Z.L. doar o terță persoană.

- Hotărârea a fost pronunțată

fără temei legal și prin încălcarea preeminenței dreptului.

Arată recurentul că

dreptul petentului de a cere constatarea calificativelor blamante este prevăzut

de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, nu există o justificare

morală rezonabilă pentru ca exercițiul dreptului de a solicita constatarea calității

să fie preluat de către o altă persoană decât petentul și s-ar încălca

dispozițiile art. 14 și 24 din O.U.G. nr. 24/2008.

- Pârâtul nu a beneficiat

de dreptul constituțional și european la un proces echitabil.

A arătat astfel

recurentul că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

prezentat într-un mod excesiv înscrisuri care nu o priveau pe petenta C.V., cu

cazuri străine de petentă, a respins în mod nelegal proba cu martori și

înscrisuri, a dat dovadă de subiectivism, prima instanță s-a conformat

adaosului la lege și nu a observat că nu s-au parcurs în prealabil toate

etapele procedurii prealabile impuse de lege conform art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008,

neexistând avizul Direcției juridice.

- Hotărârea este dată

cu aplicarea greșită a legii, nefiind întrunite condițiile pentru constatarea calității

de lucrător al Securității:

Arată recurentul că

nu i s-a cerut să investigheze pe C.V. – petenta – ci pe Z.L. – despre care nu

a știut până la proces că a avut legătură cu dosarul V.C., fiind deci

inexistentă consecința suprimării drepturilor sale după cum, afirmă recurentul

nu i-a suprimat drepturi nici lui Z.L., terță persoană.

În nota de

investigații s-au consemnat astfel, cu obiectivitate carențe de comportament

civilizat ale persoanei respective care „s-a certat cu aproape toți vecinii din

cauza copiilor”.

Nici înscrisul

privind pe R.F.F. nu întrunește condiția art. 2 lit. a), instanța făcând

confuzie între art. 2 lit. a) și art. 2 lit. b).

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

, Înalta Curte constată că

acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Argumente de fapt și

de drept relevante

În conformitate cu art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2007: „

lucrător al Securității

- orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer

al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;”.

Potrivit art. 1 alin.

(7) din O.U.G. nr. 24/2008: „

Persoana, subiect al unui dosar

din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să

afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care

au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este

aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din

oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.”

Art. 14 alin. (1) lit.

b) din ordonanța arătată prevede: „

comunică, la cererea

persoanelor îndreptățite, identitatea lucrătorilor Securității și a

colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea

dosarului, în condițiile art. 1 alin. (7)”

De asemenea, art. 24 alin.

(1) lit. d) prevede:

aprobă sau infirmă note de constatare

și emite adeverințe, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”

Art.

7 alin. (1), (2) prevede: (1)

În baza verificărilor

prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de

constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al

Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut

obiectul verificării.

(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de

întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de avizul

Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Susținerea recurentului

privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

prin prisma faptului că nu s-a identificat nici un document cu informații

furnizate de recurent privind pe petiționara C.V., nu poate fi primită.

Se reține că din

dosarul C.N.S.A.S. nr. P 211532 – fond informativ, numita Z.L: - figurează în

„Anexa cu persoanele ce apar în relațiile lui V.” – filele 34 – 37 la poziția 23

cu mențiunea „a lucrat cu V. – la actualul loc de muncă, bune prietene” (dosar

de urmărire informativă privind pe V. – din data de 26 martie 1975).

De asemenea, se

reține că în urma cererii de investigații formulată către Biroul Investigații –

din 16 ianuarie 1976, recurentul O.C. a întocmit notă de investigații – Prin

investigație trebuia să se stabilească: comportarea, atitudinea, caracterizarea

relațiilor apropiate, domiciliul, profesia și locul de muncă, date despre membrii

familiei lui Z.L. (f.13 – 14 dosar fond) pentru dosarul V.

Nu se poate susține

că nu există legătură între C.V. și Z.L. – din moment ce aceasta din urmă era menționată

în dosarul „V.” - fiind catalogată drept bună prietenă cu aceasta apărea în

relațiile lui V. și se specula fiecare informație.

- Dacă s-ar considera

că numita Z.L. este o terță persoană și că nu aceasta a formulat cerere

potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ci C.V., Înalta Curte

apreciază că acesta ar fi un raționament rigid și nu ar fi în acord cu sensul

și scopul prevederilor ordonanței.

Astfel, art. 1 alin.

(7) arată că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită

de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului.

Din cele arătate mai sus

rezultă că recurentul – pârât a contribuit cu informații la completarea și

instrumentarea dosarului lui C.V.

- Înalta Curte

apreciază că în cauză instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece există cerere prin care se solicită de către numita

C.V. – verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor sale (f.12 dosar fond).

- De asemenea, se

reține că nu se poate aprecia că informațiile furnizate de către recurentul –

pârât (f.13 – 14 dosar fond) nu ating exigențele art. 2 lit. a) în sensul îngrădirii

drepturilor fundamentale ale omului, deoarece, pe de o parte, imixtiunile în

viața și cunoștința persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care

a procedat recurentul – reclamant („s-a certat cu aproape toți vecinii din

cauza copiilor ș este cunoscută ca o femeie rea, neocupându-se de îngrijirea și

educarea copiilor soțului din prima căsătorie”… ) sunt considerate printre cele

mai periculoase acțiuni, încalcă dreptul la viața privată a individului,

dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale

ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a fi sau de a

îngrădi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Nu se poate susține

că informațiile furnizate prin nota de investigații nu au fost furnizate în

scopul susținerii puterii totalitare comuniste, acestea fiind informații strict

secrete – pentru a contribui cu informații la dosarul „V.” – (f.13).

Rezultă că Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a încălcat astfel dispozițiile

art. 14 lit. b) și 24 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2008 - comunicând numitei C.V. –

identitatea recurentului ca fiind unul din ofițerii care au contribuit cu

informații la completarea dosarului său, în condițiile art. 1 alin. (7) și

aprobând nota de constatare în acest sens.

- În ceea ce privește

încălcarea de către instanța de fond a dreptului la un proces echitabil prin

aceea că nu a încuviințat probatoriile recurentului, a adăugat la lege și a

ignorat faptul că nu există avizul Direcției juridice conform art. 7 din O.U.G.

nr. 24/2008.

Înalta Curte constată

că nu se poate reține că prin respingerea probelor (care priveau, în

accepțiunea recurentului – pârât, dovada activității secrete militare și a unor

acțiuni de terorism desfășurate de cadre ale spionajului străin aflate sub

acoperire în România precum și audierea a trei martori) s-a încălcat dreptul la

un proces echitabil, întrucât judecătorul fondului, în conformitate cu prevederile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în mod corect a stabilit că toate acestea nu

au relevanță având în vedere obiectul acțiunii și prevederile O.U.G. nr. 24/2008

(f.64 dosar fond).

Potrivit art. 8 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 – Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității va lua în discuție nota de constatare și după caz -

aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei

acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator

al acesteia.

Din acțiunea

introdusă de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității rezultă că aceasta a avut avizul Direcției juridice (f.4 dosar

fond) existând semnătura Directorului Direcției juridice pe acțiune.

De asemenea, la fila 11

dosar fond există - avizul Direcției juridice în conformitate cu prevederile art.

8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cât privește

celelalte aserțiuni ale pârâtului - recurent, Înalta Curte apreciază că

adevărul obiectiv nu poate fi lămurit într-o sală de judecată ci din perspectiva

istoriei, însă judecătorul național trebuie să judece pricina chiar dacă legea nu

prevede, este întunecată sau este neîndestulătoare fiindcă altfel va fi culpabil

de denegare de dreptate (art. 3 C. civ.).

Înalta Curte constată

așadar că, acțiunea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

este admisibilă, reclamantul are interes, instanța de fond a interpretat corect

normele legale incidente față de situația de fapt, a dat dovadă de rol activ, a

respectat drepturile procesuale, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

Temeiul legal al

soluției adoptate

În consecință, față

de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.C. împotriva sentinței civile nr. 3547 din 18 mai 2011 a Curții

de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2012.