ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2016

Decizia nr. 170/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.

2.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 1107 din 3 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința acestuia.

3.

Calea de atac exercitată;

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul B.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce vor fi prezentate în continuare.

Soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei de interes este consecința aplicării greșite a normelor de drept material, deoarece p

otrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008: „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții".

Cu alte cuvinte, la dreptul persoanelor indicate la art. 3 de a cere informarea îi corespunde obligația corelativă a A. de a cere în justiție constatarea calității de colaborator, așa cum este reglementată prin art. 6 din același act normativ.

Astfel, apare o distincție în ceea ce privește dreptul la informare și obligația de verificare, precizându-se că, în cazul dreptului la informare, informarea se face la cerere, iar în cazul obligației de verificare, faptul că aceasta se face ca urmare a sesizării din oficiu a A. sau la solicitarea persoanei îndreptățite.

Recurentul mai arată că a candidat la alegerile locale din luna iunie 2012 pentru funcția de primar al com. Santău, precum pentru cea de consilier local, pe lista Uniunii Social Liberale, depunând declarația pe proprie răspundere cu privire la împrejurarea că nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia.

În urma alegerilor, recurentul a fost validat ca și consilier local în cadrul consiliului local Santău, exercitând mandatul până în luna decembrie 2012, când, ca urmare a demisiei, i-a încetat această calitate.

Asigurarea dreptului de acces la informații de interes public, în sensul art. 3 din O.U.G. nr. 24/208, vizează momentul prealabil sau contemporan anului electoral în care persoana verificată tinde să ocupe o funcție de demnitate publică.

Verificarea poate viza și persoanele alese sau numite în demnități sau funcții la nivel național, ceea ce presupune că trebuie să se facă o distincție clară, precisă asupra momentului față de care se face verificarea, ca astfel să se poată determina dacă o astfel de verificare este sau nu justificată.

Recurentul mai susține că, în motivele acțiunii, reclamantul a indicat faptul că se cere constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește față de deținerea demnității publice de consilier local în cadrul Consiliului Local al com. Santău, jud. Satu Mare, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 și nu față de depunerea unei candidaturi.

Verificarea se face din oficiu

și este generată de depunerea candidaturii, dar formularea unei cereri în justiție pentru constatarea calității de colaborator, în vederea consemnării publice, presupune o justificare din partea A., aceea a respectării dreptului la informare realizat printr-o cerere, atâta timp cât legiuitorul a condiționat dreptul la informare de existența unei cereri în acest sens.

Recurentul mai precizează că i-a fost validat mandatul de consilier local prin Hotărârea nr. 2 din 10 iunie 2012 a Consiliului Local al com. Santău, mandat ce a fost constatat încetat prin Hotărârea nr. 50 din 21 decembrie 2012.

Pe fondul cauzei, instanța de fond, făcând trimitere la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, consideră că, prin Notele de informare propuse de reclamant și angajamentul semnat de pârât, acesta a furnizat informații prin care a denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Dovadă a îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale față de cei vizați de notele de informare, opinează instanța, rezultă din împrejurarea că, persoana de contact, în cazul x, a propus influențarea pozitivă, fiind evidentă atitudinea sa contrată ideologiei comuniste, așa cum rezultă și din informațiile date și de alte surse, în cazul x a propus purtarea de discuții cu y persoană prezentă la ascultarea postului de radio x, în vederea luării măsurii avertizării.

Îndeplinirea celei de a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. b) ar fi evidentă, în opinia instanței, deoarece informațiile date Securității au fost de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum erau prevăzute prin Constituția României din acea vreme, precum și dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În opinia recurentului soluția pronunțată cu privire la fondul dreptului dedus judecății este consecința aplicării greșite a normelor de drept material.

Recrutarea s-a făcut sub numele conspirativ "x" de către Biroul Contrainformații din Unitatea Militară x Oradea pe data de 29 noiembrie 1976, angajându-se să sprijine organele de contrainformații în activitatea de culegere de informații privind fapte și fenomene îndreptate împotriva securității statului sau care ar afecta capacitatea de apărare a țării.

Unitatea Militară x Oradea, ca urmare a încetării stagiului militar, a propus transferul dosarului personal la x Cluj, unde era student în anul I la Facultatea de Zootehnie din cadrul Universității Cluj Napoca.

Propunerea de transfer a fost considerată pe data de 01 noiembrie 1977, când a fost contactat de maior D. din cadrul x Cluj, solicitându-i-se continuarea colaborării, fără ca acesta să-și fi luat un angajament în acest sens sau să-și fi dat consimțământul expres, scris la continuarea colaborării.

La terminarea facultății, a fost repartizat la Cooperativa Agricolă de Producție Chereușa, fiind înregistrat ca și colaborator, sub același nume conspirativ, de către Securitatea Tășnad, acceptând această calitate prin angajamentul în data de 04 decembrie 1981.

Evidența calității de colaborator rezidă în relația accentuată pe care ar fi avut-o cu organele de securitate, așa cum rezultă din cele două dosare de rețea înregistrate pe numele său.

Recurentul consideră că activitatea sa nu se încadrează în noțiunea de colaborator al Securității, așa cum este definită de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu a furnizat informații despre persoanele aflate în atenția securității, cu privire la comportamentul și concepțiile acestora, viața de familie, legături între persoane, dorința de a pleca în străinătate și nici cu privire la comentarii și manifestări necorespunzătoare a unor persoane despre aspecte ale activității organelor de partid și de stat.

Nu are relevanță împrejurarea că a declarat că este dispus să sprijine organele de securitate și nici faptul că a dat un angajament de sprijinire a organelor de securitate în activitatea pe care o desfășoară pentru prevenirea și descoperirea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului, precum și a altor manifestări antisociale, atâta timp cât, niciuna din informările redate în acțiune nu dezvăluie nicio activitate potrivnică regimului comunist și nici nu au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Fiind militar în termen și supus regimului juridic specific soldatului, nu putea să refuze un astfel de angajament de sprijin, în condițiile în care era vorba, până la urmă de obligație cetățenească și patriotică a oricărui român, atâta timp cât securitatea statului și capacitatea de apărare a țării sunt specifice oricărui regim politic.

Pe de altă parte, pentru perioada ulterioară efectuării stagiului militar, evenimentele au urmat un curs străin de voința sa care, în calitate de student, a fost contactat de organele securității din Cluj Napoca și obligat să dea informații despre diferite persoane indicate de către securiști, fără să i se fi cerut un angajament sau acordul de colaborare.

Mai mult, toate notele de informare au fost scrise la dictarea reprezentantului securității, care știa, avea informații despre persoana sau persoanele vizate, despre activitățile acestora, despre locul unde s-au petrecut evenimentele.

Informațiile cu privire la obișnuința unei persoane de a face anumite comentarii tendențioase la adresa orânduirii sociale din Republica Socialistă România, nu echivalează cu „atitudinea împotriva regimului comunist" în sensul O.U.G. nr. 24/2008, deoarece „comentariile" lingvistic nu sunt sinonime cu „atitudinea".

Sintagma folosită de O.U.G. nr. 24/2008, „ atitudine împotriva regimului comunist", nu definește comportamentele, gesturile, purtările care ar realiza conținutul atitudinii anticomuniste, motiv pentru care interpretarea ei este una mult mai nuanțată.

Evident că a conștientizat urmările pe care le pot avea informațiile sale, motiv pentru care le-a formulat orientat, astfel încât să nu-l incrimineze pe cel vizat, ci dimpotrivă să releve anumite aspecte nepotrivite ale membrilor de partid, de natură să știrbească imaginea partidului.

Nota informativă

din data de 4 mai 1978, de la fila 12 din mapa anexă arhivată, îl vizează pe studentul C. și dezvăluie că acesta „manifestă o atitudine anarhică și liberalistă atât în cămin, cât și în facultate", deoarece „întreține legături cu o serie de elemente dubioase, se preocupă de afaceri de contrabandă cu diverse obiecte obținute de la cetățeni străini . cazează la cămin diverși prieteni ai săi . mai are și tupeul să-și amenințe colegii".

În același context, menționând poziția numitului C. de la o ședință de an, recurentul dezvăluie că acesta „obișnuiește să facă și comentarii negative" redând susținerea acestuia „de ce suntem noi acuzați că ducem legături cu studenții străini, asta înseamnă că statul nostru duce o politică rasistă„.

Întreaga notă informativă, cu excepția citării cuvântului formulat de C. în ședința de an, informează despre atitudinea anarhică și liberalistă a acestuia, dată de relația sa cu străinii, de activitatea sa de contrabandă cu diverse obiecte obținute de la aceștia, ca apoi, folosind cuvintele acestuia, dezvăluie că persoana în cauză încearcă să-și mascheze activitatea de contrabandă cu faptul că statul român nu poate duce o politică rasistă.

Denunțarea unei astfel de conduite este nocivă pentru cel vizat numai că o astfel de conduită nu-și are rostul nici într-o ordine democratică, care o încadrează fie în categoria contravențiilor, fie în cea a infracțiunilor, după caz.

Legătura cu studenții străini (în contextul în care se referă la cei de la care obținea obiectele cu care făcea afaceri de contrabandă x) nu este o atitudine sau o activitate potrivnică regimului comunist, pe de o parte, iar recurentul, pe de altă parte, prin informare sa, face precizarea că x se referă la „statul nostru" și nu la statul comunist, la partidul comunist, la orânduirea comunistă sau organele de partid.

Faptul că, ca urmare a informării, x a fost propus doar la influențare pozitivă, dovedește că, dezvăluirea făcută de recurent nu a avut ca efect imixtiunea Securității în viața particulară a acestuia, pe care nu-l declară „ostil".

Până și securitatea a realizat natura informației, că aceasta vizează alte aspecte decât cele pe care le urmăreau ei, nefiind dovedit vreun gest ostil regimului comunist în comportamentul acestuia.

Audierea postului de radio „x" nu este o activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist, motiv pentru care, informare ar fi putut realiza conținutul primei condiții doar în măsura în care ar fi făcut precizarea că se asculta la respectivul post de radio emisiunile politice sau cele cu tentă politică ostilă regimului comunist din România.

Din conținutul normei informative, rezultă cât se poate de clar că recurentul a evitat folosirea oricărui cuvânt care ar fi fost de natură să denunțe o conduită nocivă sau cu potențial nociv, cu scopul vădit de a proteja interesele celor menționați în informare.

Această grijă a sa a dat rezultat scontat, așa cum reiese din nota de subsol a ofițerului de contact, care, pe de o parte, demască calitatea de informatori a celor cu care x asculta uneori postul de radio și faptul că aceștia au denunțat anterior manifestări ostile a acestuia Securității și, pe de altă parte, nu generează nicio propunere de măsuri față de x, în afară de „efectuarea unui act premergător".

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:

Din Nota de Constatare din 16 mai 2013 întocmită de reclamant prin Direcția de Investigații, rezultă că la data 29 noiembrie 1976, recurentul a fost recrutat de către Biroul de Contrainformații Militare din cadrul U.M. x Oradea, sub numele conspirativ „x”, pentru „cunoașterea și prevenirea sustragerii sau pierderii de armament sau muniție de către militarii în termen (...)". La aceeași dată, recurentul a semnat un Angajament din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului în direcția informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa această structură a statului.

Prin raportul întocmit la data de 12 iulie 1977 de către seful Biroului de Contrainformații Militare din cadrul U.M. x Oradea, s-a propus încetarea legăturii cu recurentul, întrucât la data de 30 iunie 1977, acesta a fost trecut în rezervă.

Totodată, s-a propus transferul dosarului personal al pârâtului la Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Cluj-Napoca, unde respectivul era student în anul l la Facultatea de Zootehnie din cadrul Universității Cluj-Napoca.

Potrivit Raportului întocmit de șeful Serv. 1 din cadrul Inspectoratului Județean Cluj la data de 01 noiembrie 1977, recurentul a declarat că este dispus să sprijine organele de securitate în continuare și a fost instruit asupra problemelor pe care urmează să le semnaleze din mediul studențesc, propunându-se „reînregistrarea” recurentului în calitate de colaborator.

Ulterior, la data de 04 decembrie 1981, recurentul a fost „reînregistrat” în calitate de colaborator de către Inspectoratul Județean Satu Mare, Securitatea Tășnad, sub același nume conspirativ, la aceeași dată semnând și un nou Angajament olograf (fila 26 din dosarul cauzei).

În cauză, în Nota informativă din 04 mai 1978, întocmită olograf de către recurent și semnată cu numele conspirativ, dată în dosarul de urmărire informativă, acesta a relatat că numitul x, student în anul I la Zootehnie, are o atitudine anarhică și liberalistă, la cămin și la facultate, obișnuind să facă și comentarii negative. În acest sens, la o ședință din aprilie 1978, acesta a afirmat că nu ar trebui interzise legăturile cu studenții străini, în caz contrar, interpretându-se că statul are o politică rasistă.

De asemenea, prin Nota informativă întocmită olograf și semnată la data de 14 mai 1980, recurentul a informat că

studentul x din anul III la Zootehnie, „obișnuiește să facă anumite comentarii cu caracter tendențios la adresa orânduirii din Republica Socialistă România”, arătând că „în țară nu ar fi dreptate", deoarece „studenții membri de partid și cu funcții în UASC ar fi favorizați la examen". Recurentul a indicat și persoanele care au fost de față la afirmațiile studentului x.

În mod similar, prin Nota informativă din data de 14 mai 1980, recurentul a relatat că studentul x, din anul III la Zootehnie, audiază la cămin emisiunile postului de radio x, în prezența colegilor de cameră x, x, x și x Prin aceeași notă, recurentul a mai semnalat că studentul x face comentarii pe marginea emisiunilor audiate.

De asemenea, urmare a informațiilor relatate cu privire la persoana urmărită

x, prin nota ofițerului de securitate s-a propus purtarea unor discuții cu studentul x, despre care sursa a afirmat că a fost de față la audierea postului x, în vederea declanșării actelor premergătoare măsurii administrative a avertizării.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

- persoana să fi furnizat informații;

- informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită în cauză. De altfel, nici recurentul nu o contestă având în vedere că a semnat un angajament cu Securitatea și a întocmit note și rapoarte către organele securității.

Instanța de control judiciar apreciază că și condiția ca informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită.

Chiar dacă unele informații din cele furnizate nu s-ar încadra în această condiție, faptul că se relata despre alte persoane că ascultă postul de radio „x”, dovedesc îndeplinirea acestei condiții.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că și condiția ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului este îndeplinită în cauză, deoarece prin informațiile furnizate a fost vizată îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea de opinie, drepturi prevăzute de art. 28 din Constituția României.

Astfel cum rezultă din probele dosarului, ca urmare a celor relatate de recurentul-pârât s-a dispus verificarea persoanelor semnalate, influențarea și chiar avertizarea acestora.

Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancționată și, deci, care să arate că activitatea desfășurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale și, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informații ar fi fost sancționată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Recurentul nu poate fi încadrat în această situație, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că a întocmit note informative care denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei de interes este greșită, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins această excepție.

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

Înalta Curte constată că, în cauză, verificarea recurentului a fost declanșată în baza prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Potrivit art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, „Verificarea calității de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia se face din oficiu pentru persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h)

1

, inclusiv pentru cele aflate în exercițiul respectivelor demnități ori funcții la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.”

Condiția esențială pentru declanșarea procedurii de verificare de către A. a constituit-o calitatea pârâtului de candidat la funcția de consilier local, iar împrejurarea că ulterior obținerii mandatului au intervenit modificări în privința exercitării acestuia, nu este de natură a afecta desfășurarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1107 din 03 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.