ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 2144/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat

constatarea existenței calității de colaborator al Securității, în privința

pârâtului H.T.

În

motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al C.L.C.

Cochirleanca, județul Buzău, iar conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat

cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul

constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele

care candidează, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile

prevăzute la art. 3 lit. b) - h)1.

Reclamantul

a învederat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1036 din 15 aprilie 2010,

rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1976, „cu

scopul de a lucra informativ un grup de tineri selecționați în cercul de

suspecți privind acțiunea <S.>/<S.> din satul Bobocu, comuna

Cochirleanca, județul Buzău. În anul 1985, pârâtul a fost reactivat pentru

„încadrarea informativă a C.A.P.- ului” din satul Bobocu, în problema „Persoane

fără antecedente”. Pârâtul a semnat două Angajamente, la data de 10 iunie 1976

și la data de 11 decembrie 1985, având numele conspirativ de colaborator „C.Șt.”

și „C.A.”.

Susține

că în temeiul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, analizând materialele

furnizate pârât în perioada colaborării cu organele de securitate, se constată

că informațiile furnizate Securității se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel,

reclamantul a făcut referire la nota informativă furnizată de pârât la data de

06 decembrie 1985, sub numele conspirativ „C.A.”, cu privire la numitul M.M.,

la informațiile prezentate organelor locale de miliție la data de 02 mai 1985,

privind aceeași persoană, precum și la conținutul Referatului cu propunere de

recrutare a pârâtului, întocmit la 07 decembrie 1985.

Reclamantul

a arătat că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la

viață privată, prin furnizarea acestor informații, pârâtul conștientizând

faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua

măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință.

În

drept, acțiunea este întemeiată pe conținutul art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art.

8 lit. a), art. 5 alin. (1), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art.

31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și

funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.

În

dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosar, în copie, Nota de Constatare nr. DI/I/1036

din 15 aprilie 2010, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.; Dosar nr. R 159955 (cota

C.N.S.A.S.), integral.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată. Pârâtul a arătat, în esență, că în perioada respectivă nu există

nici o notă semnată de el personal sau sub numele conspirativ „C.Șt.”, și nu a

semnat notele informative date sub numele „C.A.”.

Prin

sentința civilă nr. 1203 din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul H.T. și a constatat

calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Din

cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1036 din 15 aprilie 2010 întocmită de reclamant

prin Direcția Investigații, rezultă că în anul 1976, pârâtul a fost recrutat în

calitate de colaborator, pentru încadrarea informativă a unui grup de tineri

selecționați în cercul de suspecți privind acțiunea „S.”/„S.” din satul Bobocu,

comuna Cochirleanca, județul Buzău.

În

anul 1985, pârâtul a fost reactivat pentru „încadrarea informativă a C.A.P.-

ului” din satul Bobocu, în problema „Persoane fără antecedente”.

Pârâtul

a semnat două Angajamente, la data de 10 iunie 1976 și respectiv, la data de 11

decembrie 1985, având numele conspirativ de colaborator „C.Șt.” (1976 - 1979)

și „C.A.” (1985 - 1986), din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu

organe ale Securității statului în direcția informării asupra unor aspecte sau

fenomene negative, ce interesa această structură a statului.

Dispozițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de colaborator al

Securității ca fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații

cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare,

date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori

de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie

cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al

Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care

consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu

sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu

alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor.

În

nota informativă din data de 06 decembrie 1985, întocmită olograf și semnată cu

numele conspirativ

„C.A.”,

pârâtul a relatat următoarele: „Sursa informează că numitul M.M. din Bobocu

adoptă o poziție mai rezervată, nu mai părăsește des domiciliul, rămânând în

comună /…/. Se află în relații de vizită și prietenie cu S.V., șofer /…/ M.M.

nu a renunțat la ideile sale deoarece, nu rețin exact persoana care mi-a spus

într-o seară în fața bufetului, că M. a afirmat că dacă el era liber în

momentul când șeful statului a fost plecat într-o vizită, în străinătate, s-ar

fi deplasat în Piața Națiunii în București, unde și-ar fi dat foc ca să

saboteze vizita delegației române în străinătate.”

Anterior,

din procesul - verbal întocmit la 02 mai 1985 de către șeful Postului de

Miliție Cochirleanca, din cadrul Miliției județului Buzău, rezultă că la data

menționată, pârâtul s-a prezentat la Postul de Miliție și a informat organele

de miliție despre faptul că „în dimineața zilei de 2 mai 1985, trecând pe

uliță, a văzut afișat pe locuința numitului M.M. din satul Boboc o pancardă

scrisă pe pânză, înrămată în scândură de gard, pe care era scris următorul

conținut; <Greva Foamei – victima miliției și securității>. Cu această

ocazie numitul H.T. a mers la locuința numitului M.M., a bătut la ușa

locuinței, dar nu a răspuns nimeni”.

De

asemenea, în Referatul cu propunere de recrutare în calitate de informator a

pârâtului din data de 07 decembrie 1985, ofițerii de Securitate au consemnat

următoarele: „În luna mai a.c. a fost solicitat de șeful postului de miliție să

urmărească intențiile și preocupările numitului M.M., din Bobocu, element

protestatar care a cerut plecarea definitivă din țară. Candidatul a fost primul

care a observat că M. M. a afișat la locuința sa o pancartă cu conținut

protestatar, informând urgent miliția din comună.”

Din

probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentele

semnate de pârât și notele informative depuse la dosar, reiese că prima

condiție impusă de dispozițiile legale menționate este îndeplinită, pe

parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații

despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat.

Este

de notorietate faptul că în perioada respectivă erau interzise formele de

manifestare a nemulțumirilor referitoare la politica și măsurile dispuse de

conducerea partidului, orice comentarii în acest sens reprezentând atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, lucru întărit și de faptul că

împotriva persoanelor semnalate în notele informative întocmite de pârât au

fost luate măsuri pe linie de Securitate.

Curtea

apreciază că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 este îndeplinită, informațiile cuprinse în notele informative întocmite

de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția României de la acea dată.

Astfel,

ca

urmare a informațiilor furnizate de pârât la data de 02 mai 1985, numitul M.M.

a fost reținut și condamnat la 2 luni închisoare.

Și

informațiile furnizate prin nota informativă datată 06 decembrie 1985 a avut

drept consecință urmărirea persoanei semnalate, dovadă în acest sens

constituind-o nota ofițerului de securitate care a dispus drept sarcini,

identificarea persoanelor care îl vizitează pe M.M. la domiciliu și reținerea

numărului mașinilor care-și fac apariția la locuința acestuia. Ulterior, au

fost dispuse drept măsuri identificarea civililor semnalați că îl vizitează la

domiciliu pe M.M.

În

consecință, Curtea reține că informațiile furnizate de pârât au vizat

îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Susținerile

pârâtului în sensul că nu a semnat cele două Angajamente și notele informative

date sub numele conspirativ „C.A.”, nu pot fi reținute.

La

solicitarea pârâtului, Curtea a încuviințat efectuarea în cauză a unei

expertize grafologice, care să stabilească dacă angajamentele datate 10 iunie 1976

și 11 decembrie 1985, precum și notele informative date sub numele conspirativ

„C.A.”, au fost scrise și semnate de către pârâtul H.T.

Materialele

supuse examinării cu constatat atât din actele în litigiu, în original, cât și

din materiale de comparație puse la dispoziția instanței de către pârât.

Expertiza

tehnică a concluzionat că Angajamentele datate 10 iunie 1976 și 11 decembrie 1985,

notele informative aflate la filele 8, 9 și 20 în dosarul personal nr. R 159955

și notele informative aflate la dosarul nr. I 23881, au fost scrise și semnate

de pârâtul H.T.

Dispozițiile

art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că este colaborator persoana care a

furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise și

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Ca

atare, pentru constatarea calității de colaborator în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008,

nu prezintă relevanță durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau

dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care

a furnizat informații, fiind relevant aspectul că informațiile furnizate au

vizat încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale ale persoanei

urmărite.

În

cauză, așa cum s-a reținut, informațiile furnizate de pârât ating calitatea

cerută de lege, respectiv prin acestea se denunțau activitățile și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În

consecință, având în vedere cele reținute anterior, Curtea a admis acțiunea și a

constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâtul H.T.

În

motivarea recursului se arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii

în constatare depusă de către C.N.S.A.S. în sensul că a admis acțiunea,

constatând pe aceasta cale calitatea de colaborator al securității .Instanța a

fost sesizată cu aceasta acțiune, solicitarea C.N.S.A.S.-ului fiind de a

constata calitatea de colaborator deoarece în perioada anilor 1976-1986 a dat note informative sub numele conspirativ de C.A. și C.Șt., însă în urma dezbaterilor s-a

constatat că doar sub numele de C.A. au fost emise note informative, nu și sub

numele de C.Șt.

Recurentul

susține că instanța de fond ar fi trebuit să admită în parte acțiunea și nu în

totalitate.

O

altă problemă care se ridică cu privire la soluția dată de către instanța de

fond este vis-a-vis de probele administrate în cauză.

Prin

încheierea din data de 12 septembrie 2012, instanța a îngăduit atât un expert

parte, (numele și datele expertului fiind depuse la dosarul cauzei), însă

aceasta nu s-a concretizat în nici un fel. Actele originale în baza cărora s-a

efectuat expertiza se aflau la expertul desemnat de către instanță, expertul

parte domnul O.I. neputând efectua sau lua parte la expertiză nefiind citat de

către celalalt expert.

O

dată ce această probă a fost încuviințată și nu a fost decăzut din ea, este

vorba despre o încălcare a art. 6 din C.E.D.O., în sensul ca nu a avut parte de

un proces echitabil.

De

asemenea, la termenul din data de 20 martie 2013, apărătorul ales, având și

cauze la o altă instanța a întârziat la ședință, instanța amânând pronunțarea.

Prin

nenumărate cereri s-a solicitat la grefa instanței eliberarea unui exemplar de

pe raportul de expertiză, acest lucru rezolvându-se foarte târziu nu a putut

formula obiecțiuni sau apărări vis-a-vis de acest raport.

Pentru

toate aceste considerente recurentul apreciază că soluția instanței de fond

este netemeinică si nelegală, motiv pentru care solicită admiterea prezentul

recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea

administrării probei deja admise și neadministrată din cauze necunoscute.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și

cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

În

mod corect prima instanță a admis în tot acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

constatând calitatea pârâtului H.T. de colaborator al Securității, în raport de

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu poate fi primită

susținerea pârâtului – recurent că acțiunea ar fi trebuit admisă doar în parte,

deoarece a rezultat în urma dezbaterilor că au fost emise note informative doar

cu numele de „C.A.” și nu și cu acela de „C.Șt.”, astfel cum se susține în

cererea de chemare în judecată.

Conform

unei jurisprudențe consolidate a instanței supreme este suficientă o singură

informare a organelor de securitate în privința unei sau unor persoane cu

atitudini critice la adresa sistemului comunist, în condițiile prescrise de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Așadar, este irelevant că pârâtul a furnizat informații

fostei poliții politice a regimului comunist din România sub unul sau mai multe

nume conspirative, ceea ce este relevant este că a furnizat informații ce se

referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și acestea

vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform

probelor dosarului, așa cum a reținut și prima instanță, delațiunile pârâtului

H.T. vizau persoane cu atitudini critice la adresa sistemului comunist, cum

este informarea privitoare la o anume persoană, M.M. din satul Boboc, care

declarase greva foamei din motive politice, consecința fiind sancționarea

acesteia, precum și informațiile comunicate Securității în legătură cu

persoanele care îl vizitau pe M.M. la domiciliu, și care au fost apoi urmărite

de poliția politică în baza datelor comunicate de către pârât.

Concluzia

instanței de fond că informațiile furnizate fostei poliții politice a regimului

comunist de către pârât au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale, fiind întrunite exigențele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

este corectă și, în consecință, în mod legal a admis acțiunea promovată de

către reclamantul C.N.S.A.S.

În

ceea ce privește iregularitatea necitării expertului parte, a cărui participare

la efectuarea expertizei tehnice dispuse în cauză fusese aprobată de instanța

de fond, este de observat, constată Înalta Curte, că fiind vorba de protejarea

interesului privat al pârâtului, nulitatea care poate afecta actul de procedură

întocmit este una relativă. Așa fiind, acest tip de nulitate poate fi ridicat numai

in limite litis, neregularitatea semnalată acoperindu-se în condițiile

prescrise de art. 108 alin. 3 C. proc. civ. În concret, raportul de expertiză a

fost depus la dosarul cauzei la 28 februarie 2013 și a fost comunicat avocatului

pârâtului la 29 martie 2013, astfel încât nulitatea putea fi invocată, în

condițiile în care instanța rămăsese în pronunțare, în perioada scursă de la

comunicarea raportului la darea sentinței în cauză, între 29 martie 2013 și 03

aprilie 2013.

Cum

pârâtul nu a ridicat problema nulității raportului de expertiză în perioada

amintită, cu toate că instanța a amânat de două ori pronunțarea tocmai pentru

a-i da posibilitatea acestuia de a-și formula apărările după comunicarea

raportului de expertiză, nulitatea s-a acoperit, așa încât nu mai putea fi

invocată direct în calea de atac a recursului, după cum a procedat în cauză

recurentul.

În

raport de cele ce preced, recursul apare ca nefondat și, în consecință, urmează

a fi respins, ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de H.T. împotriva Sentinței civile nr. 1203 din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2014.