ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.10.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2014

HOTĂRÂRE
21.10.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal sub nr. 2733/3/2014 reclamanta SC V. SRL în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română și Consiliul Județean

Vrancea a solicitat suspendarea provizorie a aplicării rezultatelor licitației

de atribuire a Traseului 30 Focșani - Vâlcele - Câmpineanca pentru Programul de

transport public de persoane prin servicii regulate în trafic județean aferent

perioadei 1 ianuarie 2014 - 30 iunie 2019, ce urmează a fi efectuate în baza

rezultatelor licitației electronice desfășurate în perioada 2 decembrie - 7

decembrie 2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei cu nr.

183/3/2014 a Tribunalului București, având ca obiect soluționarea pe fond

cererii de anulare a rezultatelor licitației; suspendarea provizorie a

licențelor de traseu pentru Traseul nr. 30 Focșani - Vâlcele - Câmpineanca,

emise către operatorii de transport declarați câștigători în baza rezultatelor

licitației electronice desfășurate în perioada 2 decembrie - 7 decembrie 2013,

până soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei cu nr. 6204/91/2013, având

ca obiect soluționarea pe fond a cererii de anulare a rezultatelor licitației;

pe perioada suspendării, desemnarea reclamantei SC V. SRL pentru a asigura

efectuarea activității de transport persoane pe Traseul nr. 30 Focșani -

Vâlcele - Câmpineanca, în calitate de vechi transportator și totodată ca fiind

unic operator care în prezent are drept de circulație pe acest traseu, conform

hotărâri judecătorești existente.

Pârâtul Consiliul

Județean Vrancea a depus întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii

fără obiect a cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea

Rutieră Română a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței

materiale, a lipsei calității procesuale pasive a ARR, a inadmisibilității, iar

pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca

nefondată.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Decizia nr.

4039 din 29 mai 2014, Tribunalul București, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reținând că potrivit H.G. nr. 625/1998

privind organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române - A.R.R. și

potrivit art. 1, art. 2, art. 4 și art. 7 din Regulamentul de organizare și

funcționare a Autorității Rutiere Române, ARR este o instituție publică

centrală, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Transporturilor,

care pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, la nivel central și în teritoriu,

poate avea în structura sa organizatorică agenții și puncte de control.

2.2. Prin Sentința

nr. 2000 din 23 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind necompetența

materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta SC V. SRL, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră

Română București și Consiliul Județean Vrancea, în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

La pronunțarea

acestei soluții, curtea a reținut că actele a căror suspendare se solicită au

fost emise în fapt de pârâtul Consiliul Județean Vrancea și ARR - Agenția

Vrancea, context în care se apreciază că raportul de drept administrativ s-a

născut prin emiterea de către autoritățile administrative situate la nivel

local, iar nu central astfel cum a pretins pârâta ARR, devenind aplicabilă

prima teză a disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la

actele administrative emise de autoritățile administrative locale pentru care

legiuitorul a stabilit competența în prima instanță în favoarea tribunalului ca

instanță de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare

arătate:

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și

în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

În cauza de față

reclamanta a solicitat suspendarea provizorie a aplicării rezultatelor

licitației de atribuire a Traseului 30 Focșani - Vâlcele - Câmpineanca pentru

Programul de transport public de persoane prin servicii regulate în trafic județean

aferent perioadei 1 ianuarie 2014 - 30 iunie 2019 și suspendarea provizorie a

licențelor de traseu pentru Traseul nr. 30 Focșani - Vâlcele - Câmpineanca,

emise către operatorii de transport declarați câștigători în baza rezultatelor

licitației electronice desfășurate în perioada 2 decembrie - 7 decembrie 2013.

Atribuirea traseelor

se face electronic prin sistemul național, pentru fiecare județ, dar datele

sunt comunicate de Comisia paritară, iar ca utilizator apare Consiliul Județean

ce organizează atribuirea electronică.

În cauză sunt vizate

numai acte administrative emise de autorități publice județene, pentru că, deși

sunt părți în litigiu, Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de

Management pentru Societatea Informațională, nu se invocă anularea vreunui act

care să fie emis de cele două autorități, care, de altfel, nici nu au

posibilitatea de a emite acte în această materie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135

alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vrancea,

secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC V. SRL, Autoritatea Rutieră Română

București și Consiliul Județean Vrancea în favoarea Tribunalul Vrancea, secția

contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-05
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4877/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 21 septembrie 2005, Consiliul Județean Caraș-Severin a dispus completarea hotărârii din 25 aprilie 2005, privind aprobarea programelor
ÎCCJ 2016-04-12
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2016
onarea recursului. A susținut intimata pârâtă că intimata reclamantă a participat la ședința de atribuire organizată de C. doar în ceea ce privește traseul interjudețean 389 București - Botoșani cursele 2 și 3, pentru care a fost declarată
ÎCCJ 2010-11-09
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 iulie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de petentele S
ÎCCJ 2020-09-09
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4218/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 mai 2013, sub nr. x/20
ÎCCJ 2014-10-16
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2014
. din 2010. În motivarea căii de atac, societatea recurentă arată că sentinței civile nr. 2059 din 19 iunie 2013 îi lipsește motivarea soluției, aceasta fiind superficială. Astfel, prin cerere s-a invocat nulitatea absolută a procedurii lic
Sursă