ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 iulie 2010 Curtea de Apel
Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea
formulată de petentele SC G.C. SRL, SC M. SRL și SC L. SRL, în contradictoriu cu
intimatele SC G.A. SRL, SC V. SRL și SC T.C. SRL; a dispus suspendarea executării
sentinței civile nr. 388 din 23 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul
nr. 1815/110/2009, până la soluționarea cererii de suspendare de către instanța
de recurs și a constatat consemnată cauțiunea de 500 RON.
Pentru a pronunța această
încheiere, instanța de fond a reținut că în data de 30 aprilie 2008 a fost organizată
licitația electronică pentru atribuirea licențelor de transport pe mai multe rute,
iar petiționarele au solicitat, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Vrancea sub nr. 2144/91/2008, suspendarea atribuirii licențelor de transport și
menținerea programului de transport de persoane până la eliberarea licențelor. Prin
sentința civilă nr. 387/2008 s-a admis cererea acestora, s-a dispus suspendarea
atribuirii licențelor de transport și menținerea actualului program de transport,
până la soluționarea în fond a cauzei, sentința rămânând irevocabilă.
S-a mai reținut de către
instanță că în baza sentinței civile nr. 387/2008 Consiliul Județean Vrancea a emis
hotărârea nr. CC din 28 octombrie 2008, iar ulterior, prin sentința civilă nr. 388/2010
a Tribunalului Bacău, s-a dispus suspendarea Hotărârii Consiliului Județean Vrancea
nr. CC/2008, prin care, în fapt, se executa o hotărâre judecătorească irevocabilă.
S-a apreciat de către
instanță că prin suspendarea Hotărârii Consiliului Județean Vrancea nr. CC/2008
petiționarele nu mai sunt în drept să efectueze activitatea de transport și o astfel
de situație le pune în pericol de a intra în încetare de plăți.
Constatând că în cauză
s-a făcut dovada urgenței cererii și că a fost consemnată cauțiunea, în baza
art. 403 alin. (4) C. proc. civ., instanța a admis cererea și a dispus suspendarea
provizorie a executării sentinței nr. 388/2010 a Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei hotărâri,
pârâta SC G.A. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu asigurarea
garanțiilor procesuale prevăzute de legislația internă și internațională.
Examinând cu prioritate,
în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității
invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru
care
va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea
introductivă de instanță reclamantele
SC G.C. SRL, SC M. SRL și SC L. SRL au solicitat
suspendarea provizorie a sentinței nr. 388/2010 a Tribunalului Bacău, până la soluționarea
cererii de suspendare de către instanța de recurs învestită cu soluționarea recursului
declarat împotriva acestei hotărâri.
Asupra cererii reclamantelor,
reținând că în cauză s-a făcut dovada urgenței cererii și că a fost consemnată cauțiunea,
în baza art. 403 alin. (4) C. proc. civ., s-a pronunțat Curtea de Apel Bacău, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iulie 2010, printr-o
încheiere irevocabilă.
Prin urmare, dat fiind
caracterul irevocabil al încheierii recurate și având în vedere dispozițiile
art. 403 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora: „În cazuri urgente, dacă s-a
plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune prin încheiere și fără citarea
părților suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare
de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac” (…), aceasta
nu mai poate fi supusă recursului.
Declarând recurs împotriva
unei încheieri irevocabile, pârâta SC G.A. SRL nu s-a conformat condiției specifice
de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora
sunt supuse recursului
„hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile
prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".
Din interpretarea
textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii
sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum încheierea
din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299
alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a
fi respins ca inadmisibil.
În consecință, în raport
de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire
la dispozițiile art. 299 alin. (1) și ale art. 403 alin. (4) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
De asemenea, Înalta Curte
reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii recurentei-pârâte SC G.A.
SRL face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia, formulate
în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC G.A. SRL împotriva încheierii din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 9 noiembrie 2010.