ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin decizia nr. 3653 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 161/2009 din 19 noiembrie 2009 a dispus următoarele: - a r espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română, - a a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.S.S.I. , și, în consecință, a r espins acțiunea precizată și completată, formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, - a r espins, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost precizată și completată de reclamanta SC T.M.

SRL , în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română și intervenienta SC S.D. SRL Roman, - a obligat reclamanta să plătească pârâtei Autoritatea Rutieră Română suma de 430 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Reclamanta SC T.M. SRL Roman a chemat în judecată pârâta A.S.S.I. din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologia Informației, în contradictoriu cu care a solicitat următoarele: anularea atribuirii traseului 23817 Roman - Oțeleni din cadrul Programului de transport interjudețean, din ședința de atribuire din data de 30 aprilie 2008 către SC S.D. SRL Roman; suspendarea procedurii de eliberare a licenței până la judecarea cauzei; în cazul admiterii acțiunii, să se constate că este câștigătoarea traseului 23817 Roman - Oțeleni, ca operator cu punctajul cel mai mare după societatea declarată câștigătoare.

S-a reținut în considerentele sentinței atacate faptul că soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română și A.S.S.I. impunea stabilirea naturii juridice a operațiunilor contestate în cauză, prin raportare la atribuțiile consacrate de dispozițiile legale incidente. Astfel, s-a constatat că Autoritatea Rutieră Română este, în sensul enunțat de dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. 109/2005, organismul tehnic specializat care are ca atribuție principală acordarea licențelor de traseu și analizarea și rezolvarea reclamațiilor, sesizărilor și propunerilor privind calitatea serviciilor publice și modul de acordare a licențelor de traseu și pentru activități conexe transportului rutier, conform dispozițiilor art. 4 lit. k), s) din anexa 1 a H.G.

nr. 625/1998. Referitor la atribuțiile stabilite în sarcina A.S.S.I., instanța a constatat că în procesul de atribuire a traseelor în programele de transport interjudețene aceasta dezvoltă și operează sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene - art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007. S-a apreciat de către instanță că actul care este emis în regim de putere publică, pentru organizarea executării în concret a dispozițiilor în materia dedusă judecății, dând naștere la raporturi juridice, este decizia de atribuire a traseului și acordarea licenței de traseu, licență care dă dreptul operatorului de transport să efectueze serviciul de transport, conform dispozițiilor art. 34 din O.U.G.

nr. 109/2005. Drept urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză justifică doar Autoritatea Rutieră Română, ca titular al obligațiilor reglementate în procedura de autorizare a activității de transport rutier, fiind astfel respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și admisă această excepție cu privire la A.S.S.I., cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu A.S.S.I. pentru acest motiv. Pentru considerentele avute în vedere la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.S.S.I. , instanța a apreciat ca nefiind necesară examinarea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea acesteia la emiterea deciziei de atribuire cu acordare de licență, această excepție vizând fondul litigiului și fiind ulterioară soluționării excepției examinate anterior, din punct de vedere al priorității.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că rezultatele ședinței de atribuire electronică din 30 aprilie 2008 au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că acțiunea - atât în privința anulării atribuirii traseului interjudețean 23817 Roman-Oțeleni, cât și în privința declarării reclamantei drept câștigătoare și a obligării pârâtelor la emiterea deciziei de atribuire și a licenței de traseu - este nefondată, astfel că, neexistând o faptă culpabilă a pârâtelor, acestea nu pot fi obligate la plata de despăgubiri. În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei Autoritatea Rutieră Română, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 430 lei, reprezentând cheltuieli de cazare, potrivit facturilor depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că, în speță, criticile de nelegalitate și netemeinicie vizează exclusiv soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.R.R., acestea fiind întemeiate pe motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c.) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile care stabilesc atribuțiile instituției, respectiv H.G nr. 625/1998 cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor care reglementează procedura de atribuire a traseelor interjudețene cuprinse în Programul de transport rutier interjudețean - O.U.G nr. 73/2007 și Ordinul MTCT nr. 1892/2006 cu modificările și completările ulterioare. Se arată că în mod eronat instanța de fond a reținut, prin raportare la considerentele expuse în Decizia de casare a Î.C.C.J.

nr. 3653 din 30 iunie 2009, faptul că actul administrativ emis în regim de putere publică pentru organizarea executării în concret a legii, dând naștere la raporturi juridice, îl constituie decizia de atribuire a traseului.

Se mai arată că prin precizarea la acțiune reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română pentru opozabilitate și motivat de faptul că aceasta eliberează licența de traseu, cu toate că obiectul acțiunii nu privește anularea vreunui act emis de instituția pârâtă ori de agențiile teritoriale ale acesteia . Se mai arată în motivele de recurs formulate că în speța dedusă judecății unicul act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică (A.S.S.I.) în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii (O.U.G nr. 73/2007), ce produce efecte juridice și dă naștere la raporturi juridice (prin care se naște dreptul operatorului de transport rutier de a executa traseul interjudețean Roman-Oțeleni) este reprezentat exclusiv de rezultatul atribuirii din 30 aprilie 2008. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă A.R.R.

susține că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007 și art. 51 alin. (1) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006, atribuirea traseelor interjudețene se face în cadrul ședinței de atribuire organizată de A.S.S.I., iar rezultatul atribuirii stabilit de A.S.S.I. este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar A.R.R. eliberează licențele pentru traseele interjudețene numai în conformitate cu rezultatele atribuirii, conform art. 55 alin. (1) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006. Recurenta arată totodată că Autoritatea Rutieră Română nu are competența ori dreptul de a elibera licența de traseu în afara rezultatelor atribuirii stabilite de A.S.S.I. în ședința publică și respectiv de a calcula punctajul electronic, sau de a desemna câștigătorii/executanții traseelor.

Or, conform rezultatului atribuirii din 30 aprilie 2008, depus ca probă la dosarul cauzei, rezultă fără dubiu că acesta a fost făcut public și stabilit de A.S.S.I. și nu de către Autoritatea Rutieră Română sau agențiile teritoriale ale acesteia. Mai susține recurenta-pârâtă A.R.R. că, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 55 alin. (1) și art. 57 alin. (2) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a A.R.R., aprobat prin H.G. nr. 625/1998, A.R.R. nu are obligația de a emite vreo decizie de atribuire cu acordare de licență. În concluzie, recurenta-pârâtă A.R.R. susține că atribuirea electronică a traseelor se realizează de către A.S.S.I., conform competențelor ce revin acestei instituții potrivit O.U.G.

nr. 73/2007, iar eliberarea licenței de traseu se realizează de către agențiile teritoriale ale A.R.R., ca efect al actului administrativ denumit „rezultate”, iar reclamanta nu s-a adresat A.R.R. cu o solicitare de emitere a deciziei de atribuire cu acordare de licență. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. a) Înalta Curte constată că prin acțiunea formulată, precizată și completată ulterior, reclamanta SC T.M.

SRL a învestit instanța cu o contestație împotriva rezultatelor ședinței de atribuire în format electronic din data de 30 aprilie 2008, privind cursele 1, 2, 3, 4 ale traseului 23817 Roman – Oțeleni – act administrativ cu caracter individual conform precizării de acțiune, solicitând suspendarea acestui act administrativ, acordarea despăgubirilor în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 și obligarea A.S.S.I. să emită decizia de atribuire cu acordare de licență pentru SC T.M. SRL în condițiile art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 554/2004. b) Prin sentința civilă nr. 151 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău la prima judecare în fond a cauzei, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română și A.S.S.I.

și a inadmisibilității capătului de cerere privind emiterea deciziei de atribuire cu acordarea licenței de traseu și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată sub aspectul tuturor capetelor de cerere și al părților. c) Prin decizia civilă nr. 3653 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română și reclamanta SC T.M. SRL împotriva sentinței civile nr. 151 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, fiind casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut următoarele: În raport cu prevederile art. 4 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare a A.R.R., prevăzut în anexa nr. 1 la H.F.

nr. 625/1998 și ale art. 55 alin. (1) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006, instanța de fond, la rejudecarea cauzei după casare, va analiza existența legitimării procesuale pasive a A.R.R. în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea licenței de traseu în favoarea SC S.D. SRL, în considerarea rezultatelor ședinței de atribuire în ceea ce privește traseul ce formează obiectul cauzei, în condițiile în care licența de traseu se eliberează de către agenția teritorială competentă, care, așa cum s-a reținut în practica Instanței Supreme, este o autoritate publică de nivel județean în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și are capacitatea de a sta în nume propriu în instanță.

d) Prin sentința nr. 161/2009 din 19 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române, cu motivarea că această instituție este, în sensul enunțat de dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 109/2005, organismul tehnic specializat care are ca atribuție principală acordarea licențelor de traseu și analizarea și rezolvarea reclamațiilor, sesizărilor și propunerilor privind calitatea serviciilor publice și modul de acordare a licențelor de traseu și pentru activități conexe transportului rutier, conform dispozițiilor art. 4 lit. k), s) din anexa 1 a H.G. nr. 625/1998.

Drept urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză justifică doar Autoritatea Rutieră Română, ca titular al obligațiilor reglementate în procedura de autorizare a activității de transport rutier, urmând a fi respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a fi admisă această excepție cu privire la A.S.S.I., cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu A.S.S.I. pentru acest motiv. e) Înalta Curte reține faptul că prin motivele de recurs formulate, Autoritatea Rutieră Română a criticat sentința Curții de Apel Bacău numai sub aspectul soluției pronunțate de instanță cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române.

Înalta Curte apreciază că față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată, recurenta Autoritatea Rutieră Română nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea licenței de traseu în favoarea SC S.D. SRL, în ceea ce privește traseul ce formează obiectul cauzei, în condițiile în care licența de traseu se eliberează de către agenția teritorială competentă, care, așa cum s-a reținut în practica Instanței Supreme, este o autoritate publică de nivel județean în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și are capacitatea de a sta în nume propriu în instanță, deoarece în materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției publice în sensul de a emite acte administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, iar nu dacă aceasta are sau nu personalitate juridică.

Conform dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007, atribuirea electronică a traseelor interjudețene constă în atribuirea acestora în cadrul unei ședințe de atribuire, organizată de A.S.S.I., instituție publică aflată în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologia Informației. Rezultatul atribuirii stabilit de agenție nu poate fi calificat decât ca fiind un act administrativ unilateral, fapt confirmat și de către această pârâtă. Rolul ședinței de atribuire organizată în condițiile art. 51 alin. (1) din OMTCT nr. 1892/2006 și a O.U.G. nr. 73/2007 de către A.S.S.I. este întemeiat pe principiile prevăzute în dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2005, precum și pe cele privind transparența în administrarea serviciilor publice cum este transportul interjudețean.

Astfel, rezultatul atribuirii din 30 aprilie 2008, în ceea ce privește traseul 23817, reprezintă un act administrativ, susținere care are în vedere faptul că acest rezultat este de natură să nască raporturi juridice; prin atribuire se nasc drepturile și obligațiile respectiv dreptul operatorului de transport declarat câștigător a executa traseul și obligația instituției competente de a elibera licența pentru traseu operatorului căruia i s-a atribuit traseul în cadrul unei ședințe de atribuire. Autoritatea Rutieră Română eliberează licențele pentru traseele interjudețene numai în conformitate cu actul administrativ denumit rezultatele atribuirii stabilite în ședința publică de atribuire, susținere care se întemeiază pe prevederile art. 55 alin. (1) din OMTCT nr. 1892/2006.

Autoritatea Rutieră Română are deci doar competența de a îndeplini formalitatea administrativă de eliberare a licențelor de traseu și a caietelor de sarcini aferente acestora, operatorilor de transport declarați câștigători de către A.S.S.I. Înalta Curte are în vedere faptul că a spectele evidențiate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii introductive și în cererea precizatoare vizează exclusiv procedura de atribuire a traseelor, organizată de către A.S.S.I. La ședința de atribuire electronică a traseelor județene organizată de A.S.S.I. la data de 30 aprilie 2008, această instituție, și nu Autoritatea Rutieră Română, a descalificat pe operatorul de transport SC S.D. SRL. Astfel, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română și va respinge acțiunea reclamantei față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. București împotriva sentinței nr. 161 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română și respinge acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.