ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Rejudecând cauza în fond, după

casarea cu trimitere dispusă prin decizia nr. 3653 din 30 iunie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 161/2009 din 19 noiembrie 2009 a dispus următoarele:

- a r

espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Autoritatea Rutieră Română,

-

a

a

dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.S.S.I.

, și, în consecință, a r

espins acțiunea precizată și completată, formulată

în contradictoriu cu această pârâtă

pentru lipsa calității procesuale

pasive,

- a r

espins, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost precizată și completată

de reclamanta SC T.M. SRL

, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră

Română și intervenienta SC S.D. SRL Roman,

-

a obligat reclamanta să plătească pârâtei

Autoritatea Rutieră Română suma de 430 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Reclamanta SC

T.M. SRL Roman a chemat în judecată pârâta A.S.S.I. din cadrul Ministerului

Comunicațiilor și Tehnologia Informației, în contradictoriu cu care a solicitat

următoarele: anularea atribuirii traseului 23817 Roman - Oțeleni din cadrul

Programului de transport interjudețean, din ședința de atribuire din data de 30

aprilie 2008 către SC S.D. SRL Roman; suspendarea procedurii de eliberare a

licenței până la judecarea cauzei; în cazul admiterii acțiunii, să se constate

că este câștigătoarea traseului 23817 Roman - Oțeleni, ca operator cu punctajul

cel mai mare după societatea declarată câștigătoare.

S-a reținut în considerentele sentinței atacate faptul că soluționarea

excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră

Română și A.S.S.I. impunea stabilirea naturii juridice a

operațiunilor contestate în cauză,

prin raportare la atribuțiile consacrate de dispozițiile legale incidente.

Astfel, s-a constatat că Autoritatea Rutieră Română este, în sensul

enunțat de dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. f) din

O.U.G.

109/2005, organismul tehnic specializat care are ca atribuție principală

acordarea licențelor

de traseu și analizarea și rezolvarea reclamațiilor,

sesizărilor și propunerilor privind calitatea

serviciilor publice și modul de

acordare a licențelor de traseu și pentru activități conexe transportului

rutier, conform dispozițiilor art. 4

lit. k), s) din anexa 1 a H.G. nr. 625/1998.

Referitor la atribuțiile stabilite în sarcina A.S.S.I.,

instanța a

constatat că în procesul de atribuire a traseelor în programele de transport

interjudețene aceasta

dezvoltă și operează sistemul informatic pentru

atribuirea electronică a traseelor naționale din

programele de transport prin

serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene -

art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007.

S-a apreciat de către instanță că actul care este emis în

regim de putere

publică, pentru organizarea executării în concret a dispozițiilor în materia

dedusă

judecății, dând naștere la raporturi juridice, este decizia de atribuire

a traseului și acordarea licenței

de traseu, licență care dă dreptul

operatorului de transport să efectueze serviciul de transport,

conform dispozițiilor art. 34 din

O.U.G. nr. 109/2005.

Drept urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză justifică

doar Autoritatea Rutieră

Română, ca titular al obligațiilor reglementate în

procedura de autorizare a activității de transport

rutier, fiind

astfel respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și admisă

această

excepție cu privire la A.S.S.I., cu consecința respingerii

acțiunii

formulate în contradictoriu cu A.S.S.I. pentru

acest motiv.

Pentru considerentele avute în vedere la soluționarea excepției lipsei

calității procesuale

pasive a A.S.S.I. , instanța a apreciat ca nefiind

necesară

examinarea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind

obligarea acesteia la emiterea

deciziei de atribuire cu acordare de licență, această excepție vizând

fondul litigiului și fiind

ulterioară

soluționării excepției examinate anterior, din punct de vedere al priorității.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că rezultatele ședinței de

atribuire electronică din 30 aprilie 2008 au

fost stabilite cu respectarea

dispozițiilor legale, astfel că acțiunea - atât în privința anulării atribuirii

traseului interjudețean

23817 Roman-Oțeleni, cât și în privința declarării reclamantei drept

câștigătoare și a obligării pârâtelor la emiterea

deciziei de atribuire și a licenței de traseu - este nefondată, astfel că, neexistând

o faptă culpabilă a pârâtelor, acestea nu pot fi obligate la plata

de

despăgubiri.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța a obligat reclamanta să

plătească pârâtei

Autoritatea

Rutieră Română, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 430 lei,

reprezentând

cheltuieli de cazare, potrivit

facturilor depuse la dosar.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. București a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că, în speță, criticile de nelegalitate și netemeinicie vizează

exclusiv soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta A.R.R., acestea fiind întemeiate pe

motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.

Recurenta

susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. c.) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile care stabilesc

atribuțiile instituției, respectiv H.G nr. 625/1998 cu modificările și

completările ulterioare, precum și a celor care reglementează procedura de

atribuire a traseelor interjudețene cuprinse în Programul de transport rutier

interjudețean - O.U.G nr. 73/2007 și Ordinul MTCT nr. 1892/2006 cu modificările

și completările ulterioare.

Se arată că

în mod eronat instanța de fond a reținut, prin raportare la considerentele

expuse în Decizia de casare a Î.C.C.J. nr. 3653 din 30 iunie 2009, faptul că actul

administrativ emis în regim de putere publică pentru organizarea executării în

concret a legii, dând naștere la raporturi juridice, îl constituie decizia de

atribuire a traseului.

Se mai arată că prin precizarea la acțiune

reclamanta a arătat că înțelege să

se judece în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română pentru opozabilitate

și motivat de faptul că aceasta

eliberează

licența de traseu, cu toate că obiectul acțiunii nu privește anularea vreunui

act emis de instituția pârâtă ori de agențiile teritoriale ale acesteia

.

Se mai arată

în motivele de recurs formulate că în speța dedusă judecății unicul act

administrativ unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică (A.S.S.I.)

în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii (O.U.G nr.

73/2007), ce produce efecte juridice și dă naștere la raporturi juridice (prin

care se naște dreptul operatorului de transport rutier de a executa traseul

interjudețean Roman-Oțeleni) este reprezentat exclusiv de rezultatul atribuirii

din 30 aprilie 2008.

Prin

motivele de recurs, recurenta-pârâtă A.R.R. susține că, potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 73/2007 și art. 51 alin. (1) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006,

atribuirea traseelor interjudețene se face în cadrul ședinței de atribuire

organizată de A.S.S.I., iar rezultatul atribuirii stabilit de A.S.S.I. este un

act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar A.R.R. eliberează licențele

pentru traseele interjudețene numai în conformitate cu rezultatele atribuirii,

conform art. 55 alin. (1) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006.

Recurenta

arată totodată că Autoritatea Rutieră Română nu are competența ori dreptul de a

elibera licența de traseu în afara

rezultatelor atribuirii stabilite de A.S.S.I. în ședința

publică și respectiv de a calcula punctajul electronic, sau de a desemna

câștigătorii/executanții traseelor.

Or, conform

rezultatului atribuirii din 30 aprilie 2008, depus ca probă la dosarul cauzei,

rezultă fără dubiu că acesta a fost făcut public și stabilit de A.S.S.I. și nu

de către Autoritatea Rutieră Română sau agențiile teritoriale ale acesteia.

Mai

susține recurenta-pârâtă A.R.R. că, din interpretarea sistematică a

prevederilor art. 55 alin. (1) și art. 57 alin. (2) din Ordinul MTCT nr.

1892/2006 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a A.R.R., aprobat

prin H.G. nr. 625/1998, A.R.R. nu are obligația de a emite vreo decizie de

atribuire cu acordare de licență.

În

concluzie, recurenta-pârâtă A.R.R. susține că atribuirea electronică a

traseelor se realizează de către A.S.S.I., conform competențelor ce revin

acestei instituții potrivit O.U.G. nr. 73/2007, iar eliberarea licenței de

traseu se realizează de către agențiile teritoriale ale A.R.R., ca efect al actului

administrativ denumit „rezultate”, iar reclamanta nu s-a adresat A.R.R. cu o

solicitare de emitere a deciziei de atribuire cu acordare de licență.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

a)

Înalta Curte constată că prin acțiunea formulată, precizată și completată ulterior,

reclamanta SC T.M. SRL a

învestit

instanța cu o contestație împotriva rezultatelor ședinței de atribuire în format

electronic din data de 30 aprilie 2008, privind cursele 1, 2, 3, 4 ale

traseului 23817 Roman – Oțeleni – act administrativ cu caracter individual

conform precizării de acțiune, solicitând suspendarea acestui act

administrativ, acordarea despăgubirilor în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004

și obligarea A.S.S.I. să emită decizia de atribuire cu acordare de licență

pentru SC T.M. SRL în condițiile art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

b)

Prin sentința civilă nr. 151 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Bacău la prima judecare în fond a cauzei, au fost respinse excepțiile

lipsei

calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română și A.S.S.I.

și a inadmisibilității capătului de

cerere privind emiterea deciziei de atribuire cu acordarea licenței de traseu

și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea, astfel cum a fost precizată și

completată sub aspectul tuturor capetelor de cerere și al părților.

c) Prin decizia civilă

nr. 3653 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au

fost admise recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română și reclamanta SC

T.M. SRL

împotriva sentinței civile nr. 151

din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

fiind casată

sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În raport cu

prevederile art. 4 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare a A.R.R.,

prevăzut în anexa nr. 1 la H.F. nr. 625/1998 și ale art. 55 alin. (1) din

Ordinul MTCT nr.

1892/2006, instanța de

fond, la rejudecarea cauzei după casare, va analiza existența legitimării

procesuale pasive a A.R.R. în ceea ce

privește capătul de cerere

referitor la acordarea licenței de traseu în favoarea SC S.D. SRL, în

considerarea rezultatelor ședinței de atribuire în ceea ce privește traseul ce formează

obiectul cauzei, în condițiile în care licența de traseu se eliberează de către

agenția teritorială competentă, care, așa cum s-a reținut în practica Instanței

Supreme, este o autoritate publică de nivel județean în sensul art. 2 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004 și are capacitatea de a sta în nume propriu în

instanță.

d) Prin

sentința nr. 161/2009 din 19 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române, cu motivarea că

această instituție este,

în sensul enunțat

de dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. f) din

O.U.G. nr. 109/2005, organismul tehnic specializat care are ca atribuție

principală acordarea licențelor

de

traseu și analizarea și rezolvarea reclamațiilor, sesizărilor și propunerilor

privind calitatea

serviciilor publice

și modul de acordare a licențelor de traseu și pentru activități conexe

transportului

rutier, conform dispozițiilor art. 4 lit. k), s) din anexa

1 a H.G. nr. 625/1998.

Drept urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză justifică

doar Autoritatea Rutieră

Română, ca titular al obligațiilor reglementate în

procedura de autorizare a activității de transport

rutier, urmând

a fi respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a fi admisă

această

excepție cu privire la A.S.S.I., cu consecința respingerii

acțiunii

formulate în contradictoriu cu A.S.S.I. pentru

acest motiv.

e) Înalta

Curte reține faptul că prin motivele de recurs formulate, Autoritatea Rutieră

Română a criticat sentința Curții de Apel Bacău numai sub aspectul soluției

pronunțate de instanță cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive a Autorității Rutiere Române.

Înalta Curte

apreciază că față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta

a fost precizată, recurenta Autoritatea Rutieră Română nu are calitate

procesuală pasivă în ceea ce privește

capătul de

cerere referitor la acordarea licenței de traseu în favoarea SC S.D. SRL, în

ceea ce privește traseul ce formează obiectul cauzei, în condițiile în care

licența de traseu se eliberează de către agenția teritorială competentă, care,

așa cum s-a reținut în practica Instanței Supreme,

este o autoritate

publică de nivel județean în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004

și are capacitatea de a sta în nume propriu în instanță, deoarece în materia

contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a

instituției publice în sensul de a emite acte administrative în regim de putere

publică pentru satisfacerea unui interes public, iar nu dacă aceasta are sau nu

personalitate juridică.

Conform

dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007, atribuirea electronică a

traseelor interjudețene constă în atribuirea acestora în cadrul unei ședințe de

atribuire, organizată de A.S.S.I., instituție publică aflată în subordinea

Ministerului Comunicațiilor și Tehnologia Informației. Rezultatul atribuirii

stabilit de agenție nu poate fi calificat decât ca fiind un act administrativ

unilateral,

fapt confirmat și de către

această pârâtă.

Rolul ședinței

de atribuire organizată în condițiile art. 51 alin. (1) din OMTCT nr. 1892/2006

și a O.U.G. nr. 73/2007 de către A.S.S.I. este întemeiat pe principiile

prevăzute în dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2005, precum și

pe cele privind transparența în administrarea serviciilor publice cum este

transportul interjudețean.

Astfel,

rezultatul atribuirii din 30 aprilie 2008, în ceea ce privește traseul 23817,

reprezintă un act administrativ, susținere care are în vedere faptul că acest

rezultat este de natură să nască

raporturi

juridice; prin atribuire se nasc drepturile și obligațiile respectiv dreptul

operatorului de

transport declarat câștigător a executa traseul și

obligația instituției competente de a elibera licența pentru traseu

operatorului căruia i s-a atribuit traseul în cadrul unei ședințe de atribuire.

Autoritatea

Rutieră Română eliberează licențele pentru traseele interjudețene numai în

conformitate cu actul administrativ denumit rezultatele

atribuirii stabilite în ședința publică de

atribuire, susținere care se întemeiază pe prevederile art. 55 alin. (1)

din OMTCT nr. 1892/2006.

Autoritatea

Rutieră Română are deci doar competența de a îndeplini formalitatea

administrativă de eliberare a licențelor de traseu și a caietelor de sarcini

aferente acestora, operatorilor de transport

declarați câștigători de către A.S.S.I.

Înalta

Curte are în vedere faptul că a

spectele

evidențiate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii introductive și în cererea

precizatoare vizează exclusiv procedura de atribuire a traseelor,

organizată de către A.S.S.I.

La ședința

de atribuire electronică a traseelor județene organizată de A.S.S.I.

la data de 30 aprilie 2008, această instituție,

și nu Autoritatea

Rutieră Română, a descalificat pe operatorul de

transport SC S.D. SRL.

Astfel,

Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română nu are

calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în

sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea

Rutieră Română și va respinge acțiunea reclamantei față de aceasta ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră

Română – A.R.R. București împotriva sentinței nr. 161 din 19 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că

admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea

Rutieră Română și respinge acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată,

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2010.