ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1973/2008 pronunțată la data de 25 iunie 208, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.R.R. și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC D.R.T. SRL Voluntari județul Ilfov în contradictoriu cu pârâții A.R.R. și A.S.S.I. București. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea de suspendare a emiterii actului administrativ, licență de transport pentru traseul București – Sat Copăceni – 16 km, cod traseu 234133 din programul de transport interjudețean de persoane prin servicii regulate 2008 – 2011, ce intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe cale de consecință, suspendarea executării acestui taseu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în speță nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.

Reține instanța de fond ca prin contestația adresată pârâtei A.R.R., reclamanta a prezentat motivele pentru care în opinia sa au fost atribuite ilegal traseele de transport și a solicitat ca până la soluționarea definitivă a contestației, atribuirea traseelor de transport cu codul 234133 cuprinse în programul interjudețean de transport 2008 – 2011, în ședința de atribuire din 30 aprilie 2008 să fie suspendată. Se reține astfel că reclamanta nu a solicitat revocarea actului administrativ a cărui suspendare a executării a solicitat-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, 5 zile de la comunicare, reclamanta, criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie și susținând în esență că instanța de fond a reținut în mod eronat ca nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât așa zisa contestație formulată cuprindea în mod clar motivele nemulțumirii față de această atribuire, societatea solicitând și suspendarea efectelor actului până la formularea răspunsului. Mai mult decât atât, susține recurenta, Ordinul nr. 394 din 25 martie 2008, care a modificat Ordinul nr. 1892/2006, a fost suspendat prin sentința civilă nr. 4/F din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, executorie, și cu toate acestea pârâtele au continuat procedura de licitație, ba mai mult au eliberat licențele de traseu și caietele de sarcini câștigătorilor, organizând și alte ședințe de atribuire în aceleași condiții.

Intimata A.R.R., a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat și urmează a fi admis, potrivit următoarelor considerente. Contestația împotriva modalității de atribuire a traseelor de transport cuprinse în programul de transport interjudețean în ședința de atribuire din data de 30 aprilie 2008, formulată de recurenta-reclamantă și înregistrată la A.R.R. la 5 mai 2008 cu numărul de înregistrare 3159/2008, relevă detaliat toate neregulile (considerate de recurenta-reclamantă) cu ocazia atribuirii traseelor de transport, afirmând chiar că modalitatea de atribuire a traseului (curse) de transport în ședința de atribuire din 30 aprilie 2008, a fost una nelegală și solicitând ca atribuirea traseelor să fie suspendată până la soluționarea contestației.

La această așa zisă contestație, recurenta – reclamantă a primit chiar un răspuns din partea A.R.R., răspunsul fiindu-i înaintat cu adresa nr. 45968 din 9 mai 2008. Este cert că societatea reclamantă se declara nemulțumită de modalitatea de atribuire a traseului și tindea spre reexaminarea actului administrativ, licența de transport pentru traseul București – Copăceni, ce urma să intre în vigoare la 1 iulie 2008, din moment ce solicită chiar suspendarea acestuia, chiar dacă nu a făcut precizări exprese în sensul revocării sau a modificării acestuia. Interpretarea dată de instanța de judecată conceptului de plângere prealabilă nu trebuie raportată strict la definiția dată în art. 2 alin. 1), lit. j) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, importantă fiind intenția petiționarului care dorește în cele din urmă o revocare a actului administrativ cu care nu este de acord și nu formula în care acesta este capabil să o expună.

Contestația formulată de reclamantul – recurent întrunește așadar condițiile unei plângeri prealabile, mai ales că intimata – pârâtă a răspuns petiționarului, așa, încât în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată, de suspendare, ca inadmisibilă. Recursul formulat se privește așadar ca fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ. și ca o consecință se va dispune casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, cauza urmând a fi soluționată pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC D.R.T. SRL Voluntari împotriva sentinței civile nr. 1973 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.