ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 noiembrie 2008,

reclamanta SC T.S.M.I. SRL, București a chemat în judecată A.R.R., solicitând

suspendarea efectelor adreselor nr. X și XX  din 30 septembrie 2008 și pe cale

de consecință a măsurii de retragere a licențelor de traseu, până la

soluționarea cauzei în primă instanță.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că, în luna aprilie 2008 a fost desemnată câștigătoare a

licitației electronice organizate de A.R.R. pentru 2 curse ale traseului

interjudețean București – Fântânele, județul Teleorman, pentru care au fost

emise cele două licențe de traseu, care sunt valabile până în anul 2011.

Susține reclamanta că la

data de 20 septembrie 2008 a primit prin poștă procesul verbal de contravenție nr.

0093475 prin care firma a fost amendată pentru că în ziua de 5 septembrie 2008

a fost verificată o mașină aparținând SC C.T. SRL constatându-se că șoferul a prezentat

o licență aparținând SC T.S.M.I. SRL, București.

Împotriva acestui proces

verbal reclamanta a formulat plângere la Judecătoria Sector 5.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3119

din 13 noiembrie 2008 a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării

actelor administrative contestate, apreciind ca fiind îndeplinite cerințele art.

2 alin. 1 lit. t) și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta A.R.R., susținând în esență că măsura retragerii

licențelor de traseu s-a datorat faptului că în urma unor acțiuni de control

s-a constatat că traseul interjudețean nr. 23 atribuit reclamantei a fost

efectuat cu autovehicule deținute de un alt operator de transport, respectiv SC

C.T. SRL București.

Cu privire la condiția

pagubei iminente se arată că, simpla invocare a imposibilității plății ratelor

de leasing nu este în măsură de a satisface cerințele legii în ceea ce privește

admisibilitatea cererii de suspendare.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condiții art. 7, a autorității publice care

a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond.

În cazul în speță cu

certificatul din 16 iunie 2009 eliberat de Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, s-a făcut dovada înregistrării Dosarului nr.

14946/CA/2009 privind pe SC T.S.M.I. SRL, având ca obiect anularea adreselor nr.

X și XX din 30 septembrie 2008 și a măsurii de retragere a licențelor de

traseu.

Ca urmare a ivirii unui

conflict negativ de competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În adresele de retragere a

licențelor de traseu nu se menționează motivul care a stat la baza acestei

măsuri, în condițiile în care neavând dreptul de a efectua cele două curse ale

traseului reclamanta este prejudiciată material, neputându-și achita nici

ratele autovehiculelor cumpărate în sistem leasing.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 3119 din 12 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2009.