ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5279/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 51/2009 pronunțată la 9 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta SC N.T. SRL A., județul Suceava în contradictoriu cu pârâții A.R.R., Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației – A.S.S.I., intervenient în interes propriu fiind SC. T. SRL V.S., județul Suceava și a dispus anularea parțială a licitației organizată la data de 30 aprilie 2008 pentru atribuirea traseului, cursa S.-B.O., cu obligarea pârâtelor la atribuirea acestui traseu ambilor operatori de transport participanți – reclamantei și intervenientei.

Cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC. T. SRL a fost respinsă ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din perspectiva dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 109/2005 – actualizată, privind traseele rutiere, care definește, printre altele și noțiunea de licență de traseu, intervenienta deține licență de traseu pentru traseu, licență care este diferită de licența de traseu ce face obiect al prezentului litigiu, elementul de distincție fiind graficul de circulație care conține distincții sub aspectul: autogărilor și stațiilor publice aflate pe traseu; distanțele dintre acestea; orele de plecare, respectiv sosire. Ca atare, reține instanța de fond, sunt întemeiate apărările reclamantei cu privire la acordarea nejustificată a celor două puncte în plus intervenientei, în considerarea vechimii licenței de traseu pentru traseul licitat, licența acordată vizând un alt traseu cu alte particularități.

Reține instanța de fond că această situație este confirmată și de intimate, care o califică drept „o eroare de procesare în sistemul informatic” și care confirmă totodată că rezultatul real și corectitudinea atribuirii au fost afectate de această „eroare”. A mai reținut instanța de fond că potrivit O.U.G. nr. 73/2007 ședința de atribuire este apanajul exclusiv al A.S.S.I. – instituție publică în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, iar rezultatul licitației nu poate fi calificat decât ca fiind un act administrativ unilateral, de natură să nască, să modifice sau să stingă raporturi juridice, unul din efectele sale fiind obligația de emitere a licenței de traseu, fapt ce incumbă A.R.R.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele A.S.S.I. și A.R.R. precum și intervenienta SC T.C. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta-pârâtă A.S.S.I. A.S.S.I., susține în esență prin motivele de recurs formulate că instanța de fond nu a observat că a fost investită doar cu verificarea legalității rezultatului atribuirii electronice realizate în data de 30 aprilie 2008, fără a fi contestat și actul administrativ al A.R.R. prin care s-a acordat vechimea pe traseu SC T.C. SRL, iar în al doilea rând, potrivit Normelor aprobate prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 353/2007, raportate la prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 73/2007 privind organizarea și funcționarea A.S.S.I., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2008, rolul Agenției în procesul de atribuire a curselor cuprinse în programul de transport interjudețene este unul exclusiv tehnic, de operator al aplicației electronice folosite, fiind utilizate datele furnizate de către A.R.R., fără a se putea opera vreo modificarea/schimbarea a acestora. Faptul că ulterior A.R.R. a constatat că a furnizat date eronate cu privire la vechimea pe traseu a operatorului de transport SC T.C. SRL, nu este de natură a conduce la concluzia că atribuirea electronică realizată la data de 30 aprilie 2008 este un act nelegal al A.S.S.I.

La data soluționării cauzei în fond, având cuvântul pentru a pune concluzii asupra cererii de recurs, recurenta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul de a se respinge acțiunea în ceea ce o privește pentru lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar, în cazul în care excepția invocată este considerată neîntemeiată, respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată. Au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta pârâtă A.R.R. critică sentința atacată și susține că prin soluția pronunțată instanța de fond nu a făcut altceva decât să se substituie A.S.S.I., instituție publică, care în conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 73/2007, are competența legală de a organiza atribuirea electronică a traseelor cuprinse în Programul național de transport rutier și care, de altfel, stabilește rezultatele atribuirii electronice, ca efect al acestor rezultate și numai în conformitate cu acestea fiind eliberată licența de traseu. Dispunând anularea parțială a licitației organizată la data de 30 aprilie 2008 pentru atribuirea traseului interjudețean cursa S.-B.O. și obligând instituțiile pârâte să atribuie acest traseu ambilor operatori de transport participanți, susține recurenta-pârâtă, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Susține de asemenea recurenta-pârâtă că instanța de fond la pronunțarea soluției nu a avut în vedere și precizările făcute de pârâte, în sensul că privitor la cele două trasee menționate, nu se consideră ca fiind traseu nou, acel traseu care se suprapune mai mult de 50% peste unul sau mai multe trasee existente în programul de transport, ceea ce le diferențiază fiind codul de traseu, iar în ce privește pe intimata-reclamantă SC N.T. SRL, ulterior câștigării traseului interjudețean S.-B. de către SC T.C. SRL, a participat la următoarea ședință de atribuire a traseelor interjudețene, respectiv 30 mai 2008, când a fost declarată câștigătoare pe traseul interjudețean B.-F., nominalizând aceleași autovehicule cu care a participat la ședința din 30 aprilie 2008 și cu care de altfel execută traseul pe care l-a câștigat, deci nu deține capacitatea de transport necesară.

Și-a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și respectiv 304 1 C. proc. civ. Recurenta-intervenientă susține în esență prin motivele de recurs formulate că instanța, în pronunțarea sentinței a interpretat subiectiv legislația din domeniul transporturilor de călători și nu a analizat îndeajuns actele depuse de părți. Nu au fost interpretate corect prevederile O.M.C.T.C. referitoare la „criteriile de evaluare în baza cărora se atribuie punctele în cazul curselor interjudețene precum și metodologia de punctare”, cât și cele prevăzute de O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, care explică noțiunea de traseu, traseul: S.-B.

cât și traseul: B.-S. având același parcurs, deci în speță traseul în discuție S.-B. nu este un traseu nou, ceea ce a dus la primirea celor două puncte în mod corect pentru că a cursat pe traseul Siret-București. Cum, ulterior ședinței de atribuire din 30 aprilie 2008, intimata-reclamantă a participat cu aceleași autocare la licitația din data de 31 mai 2008 și i-a fost atribuit traseul F.-B., este de concluzionat că aceasta este în imposibilitate de a efectua ambele curse, numărul de autocare fiind insuficient. Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Intimata-reclamantă SC N.T. SRL A. a depus note scrise solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile formulate prin prisma motivele invocate și în raport de actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte le va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. La atribuirea publică organizată de A.S.S.I. în data de 30 aprilie 2008 a fost declarat câștigător pe cursa interjudețeană S.-B., operatorul de transport SC. T. SRL V.S., județul Suceava, acesta având un punctaj de 45 de puncte, cu două puncte mai mult decât intimata-reclamantă SC N.T. SRL, în considerarea faptului că a deținut neîntrerupt licența pe traseul B.-S., astfel că avându-se în vedere și prevederile art. 51 alin. (1) din O.M.T.C:T.

i s-a eliberat licența de traseu. Într-adevăr, așa cum corect susține recurenta-intervenientă, instanța a interpretat greșit dispozițiile O.M.C.T.C. 1892/2006 atunci când a stabilit că traseul S.-B.O. este un traseu nou, deoarece acesta are același parcurs de traseu cu B.O.-S., iar art. 50 alin. (6) din O.M.C.T.C. nr. 1892/2006 explică faptul că, un traseu care se suprapune cu peste 50% din lungime a traseului peste unul sau mai multe trasee existente în programul de transport, acesta nu poate fi considerat traseu nou”. Chiar recurenta-pârâtă A.R.R. prin adresa din 10 septembrie 2008 comunica intervenientei că cele două trasee au același parcurs. Dar, dacă avem în vedere că în procesul de atribuire a curselor cuprinse în programele de transport interjudețene rolul A.S.S.I., stabilit de art. 19 alin. (2) din Normele aprobate prin ordinul M.I.R.A.

nr. 353/2007, raportate la cele ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea și funcționarea A.S.S.I., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2008, este unul exclusiv tehnic, de operator al aplicației electronice, acesta utilizând datele furnizate de către A.R.R. fără a se putea opera vreo modificare/schimbare a acestora, putem accepta și faptul că este mai puțin important dacă A.R.R. a comunicat corect datele privind vechimea pe traseu a SC T.C. SRL sau acestea au fost eronate. În speță, așa cum corect susține recurenta-pârâtă A.S.S.I. – A.S.S.I. instanța de fond a fost investită cu verificarea legalității rezultatului atribuirii electronice realizate în data de 30 aprilie 2008, fără a se contesta actul administrativ al A.R.R.

prin care s-au acordat cele două puncte vechime pe traseu SC. T. SRL. Or, atâta timp cât pentru ședința de atribuire a traseului au fost utilizate datele privind vechimea pe traseu a SC. T. SRL furnizate de către A.R.R., fără ca A.S.S.I. să poată opera vreo modificare sau schimbare a lor, atribuirea electronică a traseului realizată la 30 aprilie 2008, nu poate fi considerată un act nelegal, așa cum în mod greșit a stabilit instanța de fond. De fapt, rezultatul atribuirii stabilit de A.S.S.I., nici nu poate fi calificat ca un act administrativ unilateral, astfel cum este definit de dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Rezultatul atribuirii electronice are care efect eliberarea licenței de traseu de către agențiile teritoriale ale A.R.R., acestea fiind emise în regim de putere publică și având caracteristicile unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Oricum în speță A.S.S.I. are calitate procesuală pasivă, față de obiectul acțiunii constând în anularea licitației electronice organizată la 30 aprilie 2008, atribuirea electronică fiind atributul exclusiv al acestei recurente-pârâte. Faptul invocat de recurente în sensul că intimata reclamantă a participat ulterior atribuirii electronice din 30 aprilie 2008, la o altă licitație și i-a fost atribuit alt traseu, participând cu aceleași autocare (în număr insuficient) nu are relevanță în cauză, atâta vreme cât s-a stabilit că atribuirea electronică s-a făcut în baza datelor transmise de A.R.R, date pe care A.S.S.I. nu le poate modifica sau schimba, atribuirea electronică fiind atributul exclusiv al A.S.S.I.

Așa fiind, recursurile formulate sunt fondate și urmează a fi admise în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., iar sentința atacată modificată și în fond acțiunea reclamantei-intimate respinsă ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, cererea de intervenție formulată de SC. T. SRL V.J. va fi admisă. Potrivit art. 274 C. proc. civ., intimata reclamantă urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către recurenta intervenientă SC. T. SRL în sumă de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.S.S.I. București, A.R.R. și SC T. SRL V.S., împotriva sentinței civile nr. 51 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC N.T. SRL și, pe cale de consecință, admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC. T. SRL V.S. Obligă intimata-reclamantă SC N.T. SRL la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-intervenientă SC. T. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.