ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București la data de 7 iulie 2005, reclamanta SC G. SA Giurgiu, în

contradictoriu cu pârâta A.R.R., a solicitat anularea hotărârilor Comisiei de

validare a atribuirii electronice a traseelor din cadrul A.R.R., comunicate

prin adresele din 2005, admiterea contestațiilor înregistrate la A.R.R., recunoașterea vechimii pentru traseul Giurgiu – Oinacu – Braniștea, cod traseu 11,

precum și obligarea pârâtei să elibereze licențele de execuție pentru cursele

traseului județean Giurgiu – Oinacu – Braniștea.

Prin precizările de acțiune

formulate la 5 octombrie 2005 și 21 iunie 2006, reclamanta a arătat că înțelege

să se judece în contradictoriu și cu pârâții: I.G.C.T.I., Comisia de validare a

atribuirii electronice a traseelor, B.A., F.D. și D.S.; și că solicită daune

materiale în valoare de 10.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 3630

din 13 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a A.R.R. și a I.G.C.T.I. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei,

reținând, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Respingând excepția lipsei

calității procesuale pasive a celor doi pârâți, Curtea de Apel a reținut că, în

lipsa unor prevederi legale clare și exprese în privința reprezentării în Instanță

a Comisiei de atribuire și validare electronică a traseelor, este de

necontestat rolul ce revine A.R.R. și I.G.C.T.I. în procesul de atribuire

electronică a traseelor.

Pe fondul cauzei, Instanța

de Fond a reținut că reclamanta a deținut în mod neîntrerupt licență de

execuție pentru traseul Giurgiu – Goștinu și retur și că, în raport cu

prevederile pct. 3 din anexa nr. 11 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, este întemeiat punctul de vedere al autorităților pârâte

referitor la vechimea reclamantei pe traseul în litigiu, întrucât vechimea se

dovedește cu licență de execuție și nu prin alte dovezi, cum ar fi contractele

de asociere în participațiune încheiate în vederea licitării unor grupe de

trasee. În acest sens, Instanța a reținut că reclamanta nu a deținut licență de

execuție pentru traseul în litigiu (Giurgiu – Oinacu – Braniștea), astfel că,

în mod corect, a apreciat Comisia de validare a atribuirii electronice a

traseelor că societatea nu are vechimea necesară pentru atribuirea traseului

respectiv.

Împotriva sentinței civile nr.

3630 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC G. SA

Giurgiu, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Examinând actele dosarului

vis – à - vis de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Prin sentința atacată,

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de recurenta - reclamantă,

admițând o cerere de intervenție accesorie a SC L.T.C. SRL.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța de Fond a reținut că recurenta nu a avut vechimea pe traseu necesară

obținerii punctelor care să conducă la declararea sa ca participant câștigător

al licitației.

Corect prima Instanță a

invocat dispozițiile pct. 3 anexa 11 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul

M.P.L.P.T.L. nr. 1842/2001, licențele de execuție dându-se operatorilor, pentru

traseul în litigiu, iar recurentei - reclamante pentru acest traseu.

Participarea reclamantei la

licitația din 2003 ca membru al Asociației G., nu îi conferea dreptul de a

obține licența pe toate traseele, întrucât nu avea vehicule necesare.

Simpla participare la

licitația din 2003, nu-i conferă recurentei vechimea pe traseul respectiv,

chiar dacă s-a asociat cu intervenienta. De altfel, Primăria Comunei Oinacu, a

și refuzat să-și dea acordul recurentei - reclamante pentru efectuarea

transportului de călători, întrucât traseul fusese atribuit prin licitație SC L.T.C.

SRL.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale a pârâților A.R.R. și I.G.C.T.I., corect, Instanța de Fond

a respins-o, întrucât lipsa prevederilor legale clare în privința reprezentării

în Instanță a Comisiei de atribuire și validare electronică a traseelor, nu poate

conduce Instanța să aprecieze rolul acestor autorități publice în cadrul

licitațiilor.

De asemenea, din actele

depuse rezultă cu claritate că în 2005, au fost corect aplicate dispozițiile

legale în materie, vechimea pe traseu dovedindu-se cu licența de execuție pe acel

traseu și nu cu acte probatorii, cum ar fi contracte de asociere încheiate

pentru licitarea unor grupe de trasee.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC G. SA

Giurgiu, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., față de intimata - intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC G. SA Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 3630 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata în

favoarea intimatei - interveniente SC L.T.C. SRL a sumei de 700 lei cheltuieli

de judecată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 mai 2007.