ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 7 iulie 2005, reclamanta SC G. SA Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta A.R.R., a solicitat anularea hotărârilor Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din cadrul A.R.R., comunicate prin adresele din 2005, admiterea contestațiilor înregistrate la A.R.R., recunoașterea vechimii pentru traseul Giurgiu – Oinacu – Braniștea, cod traseu 11, precum și obligarea pârâtei să elibereze licențele de execuție pentru cursele traseului județean Giurgiu – Oinacu – Braniștea. Prin precizările de acțiune formulate la 5 octombrie 2005 și 21 iunie 2006, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții: I.G.C.T.I., Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, B.A., F.D.

și D.S.; și că solicită daune materiale în valoare de 10.000 RON. Prin sentința civilă nr. 3630 din 13 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R. și a I.G.C.T.I. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, Curtea de Apel a reținut că, în lipsa unor prevederi legale clare și exprese în privința reprezentării în Instanță a Comisiei de atribuire și validare electronică a traseelor, este de necontestat rolul ce revine A.R.R. și I.G.C.T.I.

în procesul de atribuire electronică a traseelor. Pe fondul cauzei, Instanța de Fond a reținut că reclamanta a deținut în mod neîntrerupt licență de execuție pentru traseul Giurgiu – Goștinu și retur și că, în raport cu prevederile pct. 3 din anexa nr. 11 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, este întemeiat punctul de vedere al autorităților pârâte referitor la vechimea reclamantei pe traseul în litigiu, întrucât vechimea se dovedește cu licență de execuție și nu prin alte dovezi, cum ar fi contractele de asociere în participațiune încheiate în vederea licitării unor grupe de trasee. În acest sens, Instanța a reținut că reclamanta nu a deținut licență de execuție pentru traseul în litigiu (Giurgiu – Oinacu – Braniștea), astfel că, în mod corect, a apreciat Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor că societatea nu are vechimea necesară pentru atribuirea traseului respectiv.

Împotriva sentinței civile nr. 3630 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC G. SA Giurgiu, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului vis – à - vis de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: Prin sentința atacată, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de recurenta - reclamantă, admițând o cerere de intervenție accesorie a SC L.T.C. SRL. Pentru a se pronunța astfel, Instanța de Fond a reținut că recurenta nu a avut vechimea pe traseu necesară obținerii punctelor care să conducă la declararea sa ca participant câștigător al licitației.

Corect prima Instanță a invocat dispozițiile pct. 3 anexa 11 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul M.P.L.P.T.L. nr. 1842/2001, licențele de execuție dându-se operatorilor, pentru traseul în litigiu, iar recurentei - reclamante pentru acest traseu. Participarea reclamantei la licitația din 2003 ca membru al Asociației G., nu îi conferea dreptul de a obține licența pe toate traseele, întrucât nu avea vehicule necesare. Simpla participare la licitația din 2003, nu-i conferă recurentei vechimea pe traseul respectiv, chiar dacă s-a asociat cu intervenienta. De altfel, Primăria Comunei Oinacu, a și refuzat să-și dea acordul recurentei - reclamante pentru efectuarea transportului de călători, întrucât traseul fusese atribuit prin licitație SC L.T.C.

SRL. Referitor la excepția lipsei calității procesuale a pârâților A.R.R. și I.G.C.T.I., corect, Instanța de Fond a respins-o, întrucât lipsa prevederilor legale clare în privința reprezentării în Instanță a Comisiei de atribuire și validare electronică a traseelor, nu poate conduce Instanța să aprecieze rolul acestor autorități publice în cadrul licitațiilor. De asemenea, din actele depuse rezultă cu claritate că în 2005, au fost corect aplicate dispozițiile legale în materie, vechimea pe traseu dovedindu-se cu licența de execuție pe acel traseu și nu cu acte probatorii, cum ar fi contracte de asociere încheiate pentru licitarea unor grupe de trasee. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC G. SA Giurgiu, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., față de intimata - intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC G. SA Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 3630 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei - interveniente SC L.T.C. SRL a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.