ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.R.R., I.G.C.T.I. și SC O.I. SRL să se constate: nelegalitatea atribuirii prin procedura electronică a licenței de execuție pentru cursele și traseele cuprinse în Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic interjudețean București-Giurgiu, pentru perioada 01 iulie 2005-30 iunie 2008 către operatorul de transport SC O.I.

SRL; nelegalitatea admiterii contestației pârâtei înregistrată la 18 mai 2005 prin care comisia de validare a stabilit că acest operator „beneficiază de vechime începând cu data de 15 martie 2000”, când în realitate acesta deține licență de execuție pentru traseu din data de 17 mai 2005; nelegalitatea respingerii contestației înregistrată la 6 iunie 2005 de către Comisie prin rezoluția afișată la data de 3 iunie 2005, prin care a contestat vechimea modificată ilegal în favoarea operatorului de transport SC O.I. SRL, în sensul că licența acestuia a fost emisă în data de 17 mai 2000. De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună anularea licenței de execuție emisă în perioada 15-30 iunie 2005 de către A.R.R.

prin agenția teritorială pentru cursele și traseul București-Giurgiu. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a participat la licitația pentru atribuirea electronică a traseului București-Giurgiu, iar la data de 31 mai 2005 a fost publicată pe site, lista contestațiilor depuse la comisia de atribuire a licențelor și modificările cuprinse în această listă, constatând că operatorului de transport SC O.I. SRL i-a fost admisă contestația cu privire la stabilirea vechimii în traseul București-Giurgiu, în sensul că beneficiază de vechime neîntreruptă începând cu data de 15 martie 2000, consecința fiind că acest operator a obținut un punctaj mai mare decât următorul clasat, respectiv societatea reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a comisiei, reclamanta a formulat contestație prin care a invocat faptul că SC O.I. SRL a beneficiat de o vechime mai mare decât cea reală, luându-se, în mod eronat, în calcul data de 15 martie 2000, în loc de 17 mai 2000, contestația fiind respinsă la data de 13 iunie 2005 motivată pe considerentul că vechimea a fost publicată pe site înainte de atribuire. A mai susținut reclamanta că acest motiv este nelegal și nereal întrucât vechimea la care se face referire că ar fi fost afișată pe site indică drept dată a eliberării licenței de execuție pentru traseu a firmei câștigătoare data de 17 mai 2000 și nu data de 15 martie 2000, cum era inițial, situație care ar fi dus, potrivit metodologiei de punctare la un punctaj egal între reclamantă și SC O.I.

SRL. Reclamanta apreciază că modificarea datei de la care începe să curgă vechimea pe traseu în favoarea primului operator clasat s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv O.M.L.P.T.L. nr. 552 din 14 aprilie 2005, O.G. nr. 60/2001, O.G. nr. 20/2002, Legea nr. 468/2002 și Metodologia de atribuire a licențelor emise de către I.G.C.T.I. și A.R.R. la data de 18 martie 2005. Pârâtele A.R.R. și I.G.C.T.I. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere temeiul de drept invocat, O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și excepția lipsei de interes.

Prin sentința civilă nr. 4094 din 18 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5808/CA/2005 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, unde a fost înregistrată sub nr. 70/2/2006. La data de 6 februarie 2006, pârâtul I.G.C.T.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. La data de 7 februarie 2006, reclamanta a solicitat suspendarea executării licențelor de execuție pentru traseu emise în perioada 15 – 30 iunie 2000, ulterior renunțând la acest capăt de cerere.

Pârâții A.R.R. și SC O.I. SRL au invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii în raport de actul administrativ atacat și de art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor, competența de a se pronunța asupra validării având-o Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor și cum aceasta Comisie nu are personalitate juridică, acțiunea ar fi trebuit să fie formulată împotriva celor trei instituții ce au avut desemnați membrii în comisie. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei. În ședința publică din data de 2 mai 2006, Curtea a respins excepția de inadmisibilitate motivată pe temeiul de drept al acțiunii așa cum a fost invocat în cererea de chemare în judecată, respectiv O.U.G.

nr. 60/2001, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.C.T.I. pentru motivele arătate în încheierea de ședință cu caracter interlocutoriu de la acea dată. Prin sentința civilă nr. 1105 din 19 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL în contradictoriu cu pârâții A.R.R. și I.G.C.T.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că data de 5 martie 2000 pârâta SC O.I. SRL a încheiat un contract de colaborare cu SC L.T. SRL și cu alte trei asociații familiale, în temeiul art. 74 din O.M.T.

nr. 527/1997, având drept scop desfășurarea activității de transport de persoane, potrivit contractului, licența de traseu urmând a se obține de către SC L.T. SRL, iar licența de execuție și transport intră în grija fiecărui partener. A mai reținut instanța de fond că din adresele din 13 aprilie 2006 emisă de SC A.C.F. SA, 30 martie 2006 și foile de parcurs depuse la dosarul cauzei rezultă, că auto aparținând societății SC O.I. SRL executa curse pe traseul București-Giurgiu și retur încă de la data de 15 martie 2000, pe baza licenței de execuție pentru traseu, eliberată pe numele SC L.T. SRL. În ceea ce privește problema vechimii neîntrerupte în traseu și de a stabili dacă operatorul de transport SC O.I.

SRL a deținut licență de execuție pentru traseul București-Giurgiu și retur, instanța de fond a constatat că este cert că această societate, urmare a contractului de colaborare încheiat cu SC L.T. SRL în data de 15 martie 2000 a efectuat curse pe acest traseu, în mod legal, de vreme ce Ordinul nr. 527 din 25 noiembrie 1997 permitea asocierea operatorilor de transport, asociație fără personalitate juridică, desemnând de comun acord unul dintre asociați pentru reprezentare în relațiile cu serviciul rutier, pe numele căruia se eliberează licența de traseu. A concluzionat instanța de fond că SC O.I. SRL desfășura activitate de transport public de persoane pe traseul București-Giurgiu și retur, începând cu data de 15 martie 2000, în mod legal, deținând licență de traseu eliberată pe numele SC L.T.

SRL, conform contractului de colaborare, astfel încât în mod corect a fost admisă contestația formulată de această societate. În ceea ce privește respingerea contestației formulate de către reclamantă prin rezoluția din data de 13 iunie 2005, s-a reținut faptul că această contestație a vizat rezultatul atribuirii din data de 13 iunie 2005, fiind formulată în data de 06 iunie 2005, prima zi de soluționare a contestațiilor așa cum este menționată în calendar și se referea practic la rezultatul contestației formulate de SC O.I. SRL și soluționată de Comisie, potrivit Metodologiei și nu la lista operatorilor publicată inițial pe site. În concluzie, prima instanță a apreciat soluția pe fond de menținere a rezultatului atribuirii inițiale ca fiind corectă, SC O.I.

SRL beneficiind de vechime în traseu începând cu 15 martie 2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC N. SRL Giurgiu, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii formulate. Astfel, a susținut recurenta, instanța de fond a reținut în mod greșit că, prima licență de execuție pe numele SC O.I. SRL a fost emisă la data de 15 martie 2000, fără ca acest operator să probeze în mod neechivoc faptul că ar fi deținut o astfel de licență de la data respectivă, contractul cu SC L.T. SRL fiind încheiat cu încălcarea normelor legale în materie. De asemenea, recurenta a criticat soluția instanței de fond referindu-se și la rezoluția din 13 iunie 2005 prin care i-a fost respinsă contestația privind modul în care a fost calculată vechimea în traseu a operatorului desemnat câștigător: SC O.I.

SRL, reluând susținerea că licența de execuție în traseu fusese eliberată la 17 mai 2000 și nu la 15 martie 2000. În concluziile scrise care au fost depuse, recurenta a susținut, din nou, că SC O.I. SRL nu a avut vechimea în traseu care i-a fost calculată pentru a fi declarată câștigătoare a licitației electronice din 3 iunie 2005, neavând licență de execuție în traseu de la 13 martie 2000, așa cum a reținut în mod greșit instanța de fond. Recursul este neîntemeiat. Criticile formulate în recurs împotriva hotărârii instanței de fond vizează în mod direct sau indirect problema dacă societatea comercială declarată câștigătoare a licitației electronice a avut sau nu vechimea în traseu care să-i asigure un punctaj superior operatorilor concurenți, între care și societatea comercială recurentă.

Instanța de fond a motivat că SC O.I. SRL a avut vechimea în traseu care să-i asigure un punctaj superior, deoarece SC L.T. SRL cu care se asociase a deținut licența de execuție pentru traseul licitat încă din data de 15 martie 2000. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor pct. 3 din Anexa nr. 11 b) – Metodologia de punctare, aprobată prin Ordinul nr. 1842/2001 emis de ministrul transporturilor, se punctează și în cazul în care operatorul de transport rutier a făcut parte dintr-o asociație care a exploatat traseul respectiv. Or, așa cum a reținut și instanța de fond, rezultă că la data de 15 martie 2000 SC O.I. SRL a încheiat un contract de asociere cu alte asociații familiale, între care și SC L.T.

SRL, formând astfel o asociație de operatori de transport, potrivit art. 74 și urm. din Normele de organizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe, aprobată prin Ordinul nr. 527/1997, acest operator având licență pentru traseul București – Giurgiu și retur. Deci, susținerea subsecventă a recurentei, că asocierea respectivă și modul de calcul al vechimii în traseu sunt nelegale, este lipsită de temei, dispozițiile normative citate mai sus reglementând aceste situații. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N. SRL Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 1105 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.