ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări

sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N. SRL a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții A.R.R., I.G.C.T.I. și SC O.I. SRL să se constate:

nelegalitatea atribuirii prin procedura electronică a licenței de execuție

pentru cursele și traseele cuprinse în Programul de transport rutier de

persoane prin servicii regulate în trafic interjudețean București-Giurgiu,

pentru perioada 01 iulie 2005-30 iunie 2008 către operatorul de transport SC O.I.

SRL; nelegalitatea admiterii contestației pârâtei înregistrată la 18 mai 2005

prin care comisia de validare a stabilit că acest operator „beneficiază de

vechime începând cu data de 15 martie 2000”, când în realitate acesta deține licență de execuție pentru traseu din data de 17 mai 2005; nelegalitatea

respingerii contestației înregistrată la 6 iunie 2005 de către Comisie prin

rezoluția afișată la data de 3 iunie 2005, prin care a contestat vechimea

modificată ilegal în favoarea operatorului de transport SC O.I. SRL, în sensul

că licența acestuia a fost emisă în data de 17 mai 2000.

De asemenea, reclamanta a

solicitat să se dispună anularea licenței de execuție emisă în perioada 15-30

iunie 2005 de către A.R.R. prin agenția teritorială pentru cursele și traseul

București-Giurgiu.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a participat la licitația pentru atribuirea electronică

a traseului București-Giurgiu, iar la data de 31 mai 2005 a fost publicată pe site, lista contestațiilor depuse la comisia de atribuire a licențelor și

modificările cuprinse în această listă, constatând că operatorului de transport

SC O.I. SRL i-a fost admisă contestația cu privire la stabilirea vechimii în

traseul București-Giurgiu, în sensul că beneficiază de vechime neîntreruptă

începând cu data de 15 martie 2000, consecința fiind că acest operator a

obținut un punctaj mai mare decât următorul clasat, respectiv societatea

reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a

comisiei, reclamanta a formulat contestație prin care a invocat faptul că SC O.I.

SRL a beneficiat de o vechime mai mare decât cea reală, luându-se, în mod

eronat, în calcul data de 15 martie 2000, în loc de 17 mai 2000, contestația

fiind respinsă la data de 13 iunie 2005 motivată pe considerentul că vechimea a

fost publicată pe site înainte de atribuire.

A mai susținut reclamanta că

acest motiv este nelegal și nereal întrucât vechimea la care se face referire

că ar fi fost afișată pe site indică drept dată a eliberării licenței de

execuție pentru traseu a firmei câștigătoare data de 17 mai 2000 și nu data de 15

martie 2000, cum era inițial, situație care ar fi dus, potrivit metodologiei de

punctare la un punctaj egal între reclamantă și SC O.I. SRL.

Reclamanta apreciază că

modificarea datei de la care începe să curgă vechimea pe traseu în favoarea

primului operator clasat s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor legale în

vigoare, respectiv O.M.L.P.T.L. nr. 552 din 14 aprilie 2005, O.G. nr. 60/2001,

O.G. nr. 20/2002, Legea nr. 468/2002 și Metodologia de atribuire a licențelor

emise de către I.G.C.T.I. și A.R.R. la data de 18 martie 2005.

Pârâtele A.R.R. și

I.G.C.T.I. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului București, excepția inadmisibilității acțiunii, având

în vedere temeiul de drept invocat, O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile

publice și excepția lipsei de interes.

Prin sentința civilă nr. 4094

din 18 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5808/CA/2005 al Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal a fost admisă excepția de necompetență materială și

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, unde a fost înregistrată sub nr. 70/2/2006.

La data de 6 februarie 2006,

pârâtul I.G.C.T.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive.

La data de 7 februarie 2006,

reclamanta a solicitat suspendarea executării licențelor de execuție pentru

traseu emise în perioada 15 – 30 iunie 2000, ulterior renunțând la acest capăt

de cerere.

Pârâții A.R.R. și SC O.I.

SRL au invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii în raport de actul administrativ

atacat și de art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor, competența de a

se pronunța asupra validării având-o Comisia de validare a atribuirii

electronice a traseelor și cum aceasta Comisie nu are personalitate juridică,

acțiunea ar fi trebuit să fie formulată împotriva celor trei instituții ce au

avut desemnați membrii în comisie.

În temeiul dispozițiilor art.

137 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.

În ședința publică din data

de 2 mai 2006, Curtea a respins excepția de inadmisibilitate motivată pe

temeiul de drept al acțiunii așa cum a fost invocat în cererea de chemare în

judecată, respectiv O.U.G. nr. 60/2001, excepția lipsei de interes și excepția

lipsei calității procesuale pasive a I.G.C.T.I. pentru motivele arătate în

încheierea de ședință cu caracter interlocutoriu de la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 1105

din 19 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate și a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL în contradictoriu

cu pârâții A.R.R. și I.G.C.T.I.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că data de 5 martie 2000 pârâta SC O.I. SRL

a încheiat un contract de colaborare cu SC L.T. SRL și cu alte trei asociații

familiale, în temeiul art. 74 din O.M.T. nr. 527/1997, având drept scop

desfășurarea activității de transport de persoane, potrivit contractului,

licența de traseu urmând a se obține de către SC L.T. SRL, iar licența de

execuție și transport intră în grija fiecărui partener. A mai reținut instanța

de fond că din adresele din 13 aprilie 2006 emisă de SC A.C.F. SA, 30 martie 2006

și foile de parcurs depuse la dosarul cauzei rezultă, că auto aparținând

societății SC O.I. SRL executa curse pe traseul București-Giurgiu și retur încă

de la data de 15 martie 2000, pe baza licenței de execuție pentru traseu,

eliberată pe numele SC L.T. SRL.

În ceea ce privește problema

vechimii neîntrerupte în traseu și de a stabili dacă operatorul de transport SC

O.I. SRL a deținut licență de execuție pentru traseul București-Giurgiu și

retur, instanța de fond a constatat că este cert că această societate, urmare a

contractului de colaborare încheiat cu SC L.T. SRL în data de 15 martie 2000 a efectuat curse pe acest traseu, în mod legal, de vreme ce Ordinul nr. 527 din 25 noiembrie 1997

permitea asocierea operatorilor de transport, asociație fără personalitate

juridică, desemnând de comun acord unul dintre asociați pentru reprezentare în

relațiile cu serviciul rutier, pe numele căruia se eliberează licența de

traseu.

A concluzionat instanța de

fond că SC O.I. SRL desfășura activitate de transport public de persoane pe

traseul București-Giurgiu și retur, începând cu data de 15 martie 2000, în mod

legal, deținând licență de traseu eliberată pe numele SC L.T. SRL, conform contractului

de colaborare, astfel încât în mod corect a fost admisă contestația formulată

de această societate.

În ceea ce privește

respingerea contestației formulate de către reclamantă prin rezoluția din data

de 13 iunie 2005, s-a reținut faptul că această contestație a vizat rezultatul

atribuirii din data de 13 iunie 2005, fiind formulată în data de 06 iunie 2005,

prima zi de soluționare a contestațiilor așa cum este menționată în calendar și

se referea practic la rezultatul contestației formulate de SC O.I. SRL și

soluționată de Comisie, potrivit Metodologiei și nu la lista operatorilor

publicată inițial pe site.

În concluzie, prima instanță

a apreciat soluția pe fond de menținere a rezultatului atribuirii inițiale ca

fiind corectă, SC O.I. SRL beneficiind de vechime în traseu începând cu 15

martie 2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC N. SRL Giurgiu, care a invocat prevederile art. 304

pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii

instanței de fond și admiterea acțiunii formulate.

Astfel, a susținut

recurenta, instanța de fond a reținut în mod greșit că, prima licență de

execuție pe numele SC O.I. SRL a fost emisă la data de 15 martie 2000, fără ca

acest operator să probeze în mod neechivoc faptul că ar fi deținut o astfel de

licență de la data respectivă, contractul cu SC L.T. SRL fiind încheiat cu

încălcarea normelor legale în materie.

De asemenea, recurenta a

criticat soluția instanței de fond referindu-se și la rezoluția din 13 iunie

2005 prin care i-a fost respinsă contestația privind modul în care a fost

calculată vechimea în traseu a operatorului desemnat câștigător: SC O.I. SRL,

reluând susținerea că licența de execuție în traseu fusese eliberată la 17 mai

2000 și nu la 15 martie 2000.

În concluziile scrise care

au fost depuse, recurenta a susținut, din nou, că SC O.I. SRL nu a avut

vechimea în traseu care i-a fost calculată pentru a fi declarată câștigătoare a

licitației electronice din 3 iunie 2005, neavând licență de execuție în traseu

de la 13 martie 2000, așa cum a reținut în mod greșit instanța de fond.

Recursul este neîntemeiat.

Criticile formulate în

recurs împotriva hotărârii instanței de fond vizează în mod direct sau indirect

problema dacă societatea comercială declarată câștigătoare a licitației

electronice a avut sau nu vechimea în traseu care să-i asigure un punctaj superior

operatorilor concurenți, între care și societatea comercială recurentă.

Instanța de fond a motivat

că SC O.I. SRL a avut vechimea în traseu care să-i asigure un punctaj superior,

deoarece SC L.T. SRL cu care se asociase a deținut licența de execuție pentru

traseul licitat încă din data de 15 martie 2000.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor pct. 3 din Anexa nr. 11 b) – Metodologia de punctare, aprobată

prin Ordinul nr. 1842/2001 emis de ministrul transporturilor, se punctează și

în cazul în care operatorul de transport rutier a făcut parte dintr-o asociație

care a exploatat traseul respectiv.

Or, așa cum a reținut și

instanța de fond, rezultă că la data de 15 martie 2000 SC O.I. SRL a încheiat

un contract de asociere cu alte asociații familiale, între care și SC L.T. SRL,

formând astfel o asociație de operatori de transport, potrivit art. 74 și urm.

din Normele de organizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe, aprobată prin Ordinul nr. 527/1997, acest operator având

licență pentru traseul București – Giurgiu și retur.

Deci, susținerea subsecventă

a recurentei, că asocierea respectivă și modul de calcul al vechimii în traseu

sunt nelegale, este lipsită de temei, dispozițiile normative citate mai sus

reglementând aceste situații.

În concluzie, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins

ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC N. SRL Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 1105 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2007.