ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4357 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare, a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii formulate de reclamanta SC D.R.T. SRL și a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC D.R.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R., Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale - A.S.S.I., SC L.T. SRL și SC V.I. SRL. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: p otrivit precizării formulate în dos.

nr. 3407/2/2008, reclamanta a solicitat în cauză exclusiv suspendarea emiterii actului administrativ - licență de traseu pentru traseul București - Sat Copăceni, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste licențe de traseu au fost emise încă de la data de 01 iulie 2008. În ceea ce privește susținerea apărătorului reclamantei de la termenul din 08 decembrie 2009, conform căreia a formulat o precizare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, precizare care însă nu a ajuns la dosarul cauzei, instanța a reținut că modificarea cererii de chemare în judecată se poate face în condițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., or, în cauză, reclamanta nu mai era în termen pentru a formula cerere de întregire sau de modificare a acțiunii.

Față de cele reținute anterior, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la faptul că au fost emise licențele de traseu, cererea de suspendare a executării a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D.R.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că acțiunea trebuia interpretată de către instanța de fond ca fiind o solicitare de suspendare a efectelor actului administrativ - licență de traseu - emis de către o autoritate publică cu încălcarea dispozițiilor legale, existând în acest sens probe la dosar care să indice fraudarea unei licitații publice.

Se mai arată că la momentul introducerii acțiunii în instanță licențele de traseu nu erau încă emise, iar faptul că aceste licențe au fost emise ulterior nu poate fi imputat reclamantei deoarece aceasta a introdus acțiunea în timp real, existând posibilitatea ca aceste acte să nu fi fost emise dacă instanța de fond ar fi soluționat cauza pe fond și nu pe excepție. În motivarea recursului se reține că, deși este vorba de o acțiune ce are ca obiect suspendare emitere acte administrative în scopul evitării producerii unor prejudicii, instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza fondul cauzei, deși erau indicii suficiente care să arate că a fost vorba de o fraudare a licitației. Se mai arată de către recurentă faptul că instanța supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece existau indicii clare care demonstrează că atribuirea acestui traseu a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale.

Recurenta apreciază că instanța de fond - Curtea de Apel București - învestită cu soluționarea acțiunii a nesocotit dispozițiile instanței supreme și, fără a lua în considerare motivele ce au condus la casarea sentinței, s-a pronunțat și de această dată pe o excepție și anume pe excepția lipsei de obiect a cererii, cu motivarea că licențele de traseu au fost emise de către A.R.R., astfel nemaifiind necesară studierea fondului. Recurenta subliniază că în cazul de față instanța de fond a fost sesizată cu o cauză privind dreptul de a beneficia de suspendarea efectelor unor acte administrative până la judecarea procesului ce vizează fondul cauzei, respectiv anularea actelor emise prin fraudarea unei licitații, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurenta-reclamantă a solicitat în prezenta cauză, în mod exclusiv, suspendarea emiterii actului administrativ licență de traseu pentru traseul interjudețean București – Sat Copăceni, așa cum rezultă din precizarea formulată de reclamantă în dosarul nr. 3407/2/2008, la termenul din 25 iunie 2008. Din înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că licențele de traseu pentru cele 105 curse de pe traseul interjudețean București - Sat Copăceni, Cod traseu 234133, au fost emise și eliberate pârâtelor încă de la data de 1 iulie 2008, astfel încât în mod corect a respins instanța de fond cererea recurentei ca rămasă fără obiect.

Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile recurentei potrivit cărora, deși este vorba de o acțiune ce are ca obiect suspendare emitere acte administrative în scopul evitării producerii unor prejudicii, instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza fondul cauzei. Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei referitoare la faptul că vinovată de emiterea licențelor este instanța de judecată care nu și-a îndeplinit rolul activ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de reclamanta SC D.R.T. SRL va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.R.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 4357 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.