ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4357 din 8

decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare,

a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii formulate de reclamanta SC

D.R.T. SRL și a respins

ca rămasă fără

obiect cererea de suspendare a executării

formulată de reclamanta SC

D.R.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R.,

Agenția pentru Serviciile Societății

Informaționale - A.S.S.I., SC

L.T. SRL și SC V.I. SRL.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

p

otrivit precizării formulate în dos.

nr. 3407/2/2008, reclamanta a solicitat în cauză exclusiv suspendarea emiterii

actului administrativ - licență de traseu pentru traseul București - Sat

Copăceni, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste licențe de

traseu au fost emise încă de la data de 01 iulie 2008.

În ceea ce privește susținerea

apărătorului reclamantei de la termenul din 08 decembrie 2009, conform căreia a

formulat o precizare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată,

precizare care însă nu a ajuns la dosarul cauzei, instanța a reținut că

modificarea cererii de chemare în judecată se poate face în condițiile art. 132

alin. (1) C. proc. civ., or, în cauză, reclamanta nu mai era în termen pentru a

formula cerere de întregire sau de modificare a acțiunii.

Față de cele reținute anterior,

raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la faptul că au fost

emise licențele de traseu, cererea de suspendare a executării a fost respinsă

ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC D.R.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că

acțiunea trebuia interpretată de către instanța de fond ca fiind o solicitare

de suspendare a efectelor actului administrativ - licență de traseu - emis de

către o autoritate publică cu încălcarea dispozițiilor legale, existând în

acest sens probe la dosar care să indice fraudarea unei licitații publice.

Se mai arată că la momentul

introducerii acțiunii în instanță licențele de traseu nu erau încă emise, iar faptul

că aceste licențe au fost emise ulterior nu poate fi imputat reclamantei deoarece

aceasta a introdus acțiunea în timp real, existând posibilitatea ca aceste acte

să nu fi fost emise dacă instanța de fond ar fi soluționat cauza pe fond și nu

pe excepție.

În motivarea recursului se reține

că, deși este vorba de o acțiune ce are ca obiect suspendare emitere acte administrative

în scopul evitării producerii unor prejudicii, instanța de fond a respins

acțiunea fără a analiza fondul cauzei, deși erau indicii suficiente care să

arate că a fost vorba de o fraudare a licitației.

Se mai arată de către recurentă faptul

că instanța supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece

existau indicii clare care demonstrează că atribuirea acestui traseu a fost

făcută cu încălcarea dispozițiilor legale.

Recurenta apreciază că instanța de

fond - Curtea de Apel București - învestită cu soluționarea acțiunii a

nesocotit dispozițiile instanței supreme și, fără a lua în considerare motivele

ce au condus la casarea sentinței, s-a pronunțat și de această dată pe o

excepție și anume pe excepția lipsei de obiect a cererii, cu motivarea că

licențele de traseu au fost emise de către A.R.R., astfel nemaifiind necesară

studierea fondului.

Recurenta subliniază că în cazul de

față instanța de fond a fost sesizată cu o cauză privind dreptul de a beneficia

de suspendarea efectelor unor acte administrative până la judecarea procesului

ce vizează fondul cauzei, respectiv anularea actelor emise prin fraudarea unei

licitații, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.

Examinând cauza și sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Recurenta-reclamantă a solicitat în

prezenta cauză, în mod exclusiv, suspendarea emiterii actului administrativ

licență de traseu pentru traseul interjudețean București – Sat Copăceni, așa

cum rezultă din precizarea formulată de reclamantă în dosarul nr. 3407/2/2008,

la termenul din 25 iunie 2008.

Din înscrisurile existente la dosar

rezultă faptul că licențele de traseu pentru cele 105 curse de pe traseul

interjudețean București - Sat Copăceni, Cod traseu 234133, au fost emise și

eliberate pârâtelor încă de la data de 1 iulie 2008, astfel încât în mod corect

a respins instanța de fond cererea recurentei ca rămasă fără obiect.

Înalta Curte apreciază ca fiind

neîntemeiate criticile recurentei potrivit cărora, deși este vorba de o acțiune

ce are ca obiect suspendare emitere acte administrative în scopul evitării

producerii unor prejudicii, instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza

fondul cauzei.

Nu pot fi reținute nici susținerile

recurentei referitoare la faptul că vinovată de emiterea licențelor este

instanța de judecată care nu și-a îndeplinit rolul activ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va

menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat de reclamanta SC D.R.T. SRL va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.R.T. SRL

împotriva sentinței civile nr. 4357 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2010.